1,924 matches
-
supraeminență, spiritul nu se mai poate ridica mai departe, dincolo. Ascensiunea spiritului se oprește în fața acestei absențe a unui dincolo de un Ens, de o ființare. Și tocmai acest lucru este idolatria metafizică, întrucât el contrazice statutul de ființare, căci unei ființări, unui Ens, îi este imposibil să fie supremul. [...] Ceea ce este Izvorul și Principiul nu poate fi, prin urmare, Ens, ființare.“ în același context, Corbin va justifica necesitatea teologiei negative ca încununare și complement firesc al discursului teologic comun: „Teologia negativă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
un Ens, de o ființare. Și tocmai acest lucru este idolatria metafizică, întrucât el contrazice statutul de ființare, căci unei ființări, unui Ens, îi este imposibil să fie supremul. [...] Ceea ce este Izvorul și Principiul nu poate fi, prin urmare, Ens, ființare.“ în același context, Corbin va justifica necesitatea teologiei negative ca încununare și complement firesc al discursului teologic comun: „Teologia negativă este presupusă tocmai prin plasarea ființei în toate ființările [...]. în timp ce pare să ruineze teologia afirmativă a conștiinței dogmatice, ea este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Ceea ce este Izvorul și Principiul nu poate fi, prin urmare, Ens, ființare.“ în același context, Corbin va justifica necesitatea teologiei negative ca încununare și complement firesc al discursului teologic comun: „Teologia negativă este presupusă tocmai prin plasarea ființei în toate ființările [...]. în timp ce pare să ruineze teologia afirmativă a conștiinței dogmatice, ea este cea care salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aceleiași rațiuni a speciei sau a genului, ci potrivit unei analogii, așa cum ființă însăși este comună tuturor. În acest fel, toate cele ce sunt [făcute] de Dumnezeu, deoarece sunt ființe, sunt asemenea Lui ca principiu prim și universal al întregii ființări. După cum putem observa, în funcție de felul în care o formă este împărtășită (communicatio), unde prin „împărtășită“ trebuie înțeles că forma este în două sau mai multe lucruri diferite, putem distinge între mai multe categorii ale asemănării: 1. asemănarea perfectă, cănd formă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
agent și efect există și o diferență de specie, și una de gen, forma efectului va fi asemănătoare cu forma agentului doar prin analogie, cum se întâmplă cu ființă care este creată de Dumnezeu, principiu prim și universal al întregii ființări, cel în care ființă și esență sunt una (3.3.). În care dintre aceste cazuri putem vorbi despre asemănarea implicată în procesul cunoașterii, fie ea senzorială sau intelectiva? Din moment ce cunoașterea este un proces care începe de la simțuri, iar acestea sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
rațiuni a speciei sau a genului, ci potrivit unei analogii, așa cum ființă însăși este comună tuturor. În acest mod toate cele ce sunt [făcute] de Dumnezeu, deoa rece sunt ființe, sunt asemenea Lui ca principiu prim și universal al întregii ființări. După cum se poate observa, similitudo funcționează în acest context nu cu sensul lui asemenea din limba română, ci cu sensul de acord formal sau împărtășire a unei forme, ceea ce contrazice manieră în care Claude Panaccio îl folo seste, ca reprezentare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată întreaga istorie precedentă. Miron Costin a satisfăcut prin opera
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este, la urma urmei, "o poveste".144 Prin mit căutăm să ne punem în acord cu transcendentul care formează totul și pe noi în interiorul său iar mitologia este "studiul marii povești a omenirii", "manifestarea în existență pe același fundal al ființării", "joc de umbre pe ecranul eternității", se exprimă Campbell subliniind că mitul este poetic și nu prozaic, funcționând prin metaforă, adică în conotație, nu în denominație (cel mai mare pericol fiind să considerăm metaforele drept fapte), oferind un "vocabular nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fapt este o aglomerare de atomi, un agregat de concepte, idee care subminează marile structuri explicative metafizice. În domeniul mitului inițiativa nu îi aparține gândirii discursive, el este "simțit înainte de a fi înțeles și formulat", e o "formă spontană a ființării în lume", nu o teorie sau o doctrină, ci o viziune asupra lucrurilor, a ființelor și a sinelui, generatoare de comportamente și atitudini, pentru o inserție a omului în realitate. Conștiința mitică oferă în mod direct un "cod al naturii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dreptul să creadă În posiblitatea propriei nemuriri? Simpla „acumulare a tezaurului Însuși al conștiinței“, acumulare amplificată și cizelată de faptul de a fi artist: „Într-un cuvânt, conștiința și privilegiul artistic Însele sunt acelea care strălucesc ca scufundate În fântâna ființării. În fântâna aceasta, cu o adâncime cu neputință de măsurat, se scaldă spiritul nostru - cu efectul de a se simți, qua imaginație și aspirație, Înmiresmat de surse universale. Ce este aceasta oare, dacă nu o aventură a personalității noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu viața de baracă în paturile cu două etaje. O vară fără Marea Baltică și sezon de baie, care nu se mai termina. Expresiile unui subofițer care pretindea că a studiat filosofia se întipăreau în jargonul nostru școlar: „Câini refuzați de ființare ce sunteți!“ ne înjura el. „O să scot eu din voi și stropul ăla de inițialitate care v-a mai rămas!“. Imaginea noastră îi aducea înaintea ochilor „arbitrariul unui morman de căcat“. În rest era însă inofensiv. Nu era un dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
parte și țigara lipită de buza de jos. Atârnând într-o parte, ea dădea direcția și sălta, nu conta dacă aprinsă sau rece, în timp ce în nopți întregi de discuții existența umană era însumată sub linia totalului ca „abandonare a oricărei ființări“. Întotdeauna era vorba de sens în absurd, de individ și masă, de eul liric și de neantul atotprezent. Ca figură de stil recurentă se potrivea sinuciderea, numită și moarte liber consimțită. Să o pomenești în societate cu țigara în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
impresii senzoriale. Nicăieri altundeva cele două importante mijloace contemporane de reproducere a realității - cuvântul și camera de luat vederi - nu sunt mai neputincioase, mai puțin capabile să surprindă sunetul (sau lipsa lui), mirosurile, temperaturile și stările, preajma, multiplele niveluri de ființare pe verticală, de la sol spre vârful arborelui, ca și În varietatea formelor de viață și În subtilitatea interrelațiilor lor. Într-un anume fel, pădurile sunt ca marea, mult prea diversificate senzorial și mult prea necuprinse pentru a lăsa să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am scris nu este câtuși de puțin o elucubrație, crochiul unui vis, in vitro, la fel de epifit În raport cu realitatea ca și ferigile de pe ramurile de deasupra. Acest lucru, această nenumire se află dincolo de știința și artele noastre pentru că secretul ei este ființarea, nu zicerea. Valoarea ei cea mai mare pentru noi este că nu poate fi reprodusă, că această ființare nu poate fi percepută decât de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ca și ferigile de pe ramurile de deasupra. Acest lucru, această nenumire se află dincolo de știința și artele noastre pentru că secretul ei este ființarea, nu zicerea. Valoarea ei cea mai mare pentru noi este că nu poate fi reprodusă, că această ființare nu poate fi percepută decât de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate și copii, prin imagini selectate, prin cuvinte grădinărite, prin alți ochi și alte minți, Îi trădează sau Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
această nenumire se află dincolo de știința și artele noastre pentru că secretul ei este ființarea, nu zicerea. Valoarea ei cea mai mare pentru noi este că nu poate fi reprodusă, că această ființare nu poate fi percepută decât de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate și copii, prin imagini selectate, prin cuvinte grădinărite, prin alți ochi și alte minți, Îi trădează sau Îi exilează realitatea, Însă aceasta este consolarea naturii, mesajul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai puternice. Nu există valori și respectiv definiții ale literaturii generale, universal valabile, stabile (ideea unei definiții „statice” a fost respinsă încă din perioada formaliștilor ruși), ci doar istorice, întrucât fiecare epocă determină o schimbare a noțiunii de literatură. Posibilitatea ființării literaturii în interiorul unei comunități istorice și sociale este net condiționată de înregistrarea unor criterii de percepție și de recunoașterea ei în codurile culturale respective. Privit din acest unghi de vedere, procesul devenirii istorice a literaturii ni se înfățișează ca o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cultura română prin lucrările lui Nicolae Densusianu. Primul pas în această direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și la Bărnuțiu și Melidon. Această pedagogie sacrificială secretă cu forță un naționalism thanatic, un patriotism funebru. Eros și Thanatos se întâlnesc pentru a da naștere unui naționalism pătimaș, a cărui expresie sublimă este tocmai jerfirea propriei existențe individuale întru ființarea națiunii. Țăranii români, naționalizați ideologic și înregimentați militar în Marele Război, aveau să întărească cu propriile oase pământul strămoșesc. Tranșeele în care s-a purtat Primul Război Mondial, marea inovație în materie de tehnică militară, le-au servit ca tombe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celor ce nu sunt coapte pentru viață socială", este în fapt echivalentă cu umanizarea organismului biologic prin socializare morală (pp. 39, 41). Doar prin plămădirea acestei ființe sociale, prin care educația creează o nouă dimensiune existențială de ordin socio-moral în ființarea antropologică, omul poate fi modelat "să se supună unei autorități politice, să respecte o disciplină morală, să se devoteze și să se sacrifice" (p. 39). Avem deja, la Durkheim, germenii încolțiți ai scopului de antropomorfoză politică atribuit educației, acela de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
durata întregului secol scurs de la evenimentele pașoptiste, este substituită cu tema "independenței economice" față de imperialismul occidental. În al doilea rând, când se discută totuși despre independența politică națională a românilor, aceasta este total corelată "ajutorului rusesc" căruia românii îi datorează ființarea lor politică autonomă. Unitatea. Cadrul naționalist în interiorul căruia s-a articulat memoria românească s-a răsfrânt cel mai pregnant asupra ideii de unitate spirituală și politică a neamului românesc. Reorientarea antinaționalistă antrenată de comunismul incipient a lovit serios în ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară a tradiției și spiritualității românești: "Înrădăcinată în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară a tradiției și spiritualității românești: "Înrădăcinată în ființa poporului pe care l-a slujit, Biserica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poate extinde solidaritatea socială (R. Emerson citat de Geertz, 1994, p. 29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele naționale. Doar odată cu intrarea în noul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este principala cale de asigurare a nevoilor energetice ale organismului, ceea ce În plan instinctual se traduce prin trebuința de a asimila, asigurându-se astfel nevoia de oxigen, apă, nutriente de bază (proteine, glucide, lipide), minerale și vitamine, asigurând În fond ființarea ființei viețuitoare. Nesatisfacerea acestor trebuințe induce o stare de stress extrem de acută care va pune organismul În situația de a reacționa violent În ideea de ași asigura cele necesare supraviețuirii. Este ușor de imaginat impactul lipsei de oxigen pentru orice
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]