3,469 matches
-
mai îndepărtate tradiții ale teatrului european: tragediile lui Seneca (căruia în 1965 i-a dedicat volumul Séneca, nuestro contemporáneo), Shakespeare, Racine, Schiller ș.a. Autorul piesei Rinocerii este comentat în capitolul Încă o dată limbajul, unde se relevă ascendentă să caragialiana și filiațiile cu Urmuz. Memorabile sunt paginile de analiză a scenelor finale, ca și semnalarea erorilor de interpretare a pieselor ionesciene: „S-a comis eroarea vulgara, după felul nostru de a vedea, de a considera ultimele trei opere ale lui Ionescu drept
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
redacției”, unde sunt de găsit, la primele lor încercări, personaje menite să își facă un nume: N. Batzaria, N. D. Cocea, St. O. Iosif, I. Popovici-Bănățeanul, Nuși Tulliu, Gh. Țițeica, viitorul matematician ș.a.); atribuiri, în cazul unor scrieri nesemnate. Curiozități, filiații destul de îndrăznețe (Petru Albulescu-Albastru, „un precursor al lui Urmuz”), ipoteze convingătoare (motivul ranchiunei lui Caion împotriva lui I. L. Caragiale), câte un flash surprinzător (Take Ionescu scriitor) colorează suitele de comentarii cărora supunerea canonică la obiect nu le diminuează elasticitatea. O
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
natură din studiul Poezia lui Eminescu (1930). Spirit enciclopedic, riguros, informat și tentat de relaționări inedite, V. înțelege să abordeze problemele literaturii române de pe poziția unui hermeneut plurivalent, de unde și multitudinea referințelor comparatiste, raportările la cei vechi ori la moderni, filiațiile docte, relevarea fondului autohton și datele despre circulația motivelor, toate din perspectiva unui exeget pătrunzător, totdeauna echilibrat, refractar paradoxului și aventurii. Sub semnătura sa mai apar Masca timpului (1926), Influența lui Hegel în cultura română (1933), cea dintâi micromonografie consacrată
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
în chip neinspirat, la retorica din piesele lui B. Delavrancea. V. are, în profetismul lui social și moral, o coardă a spiritului care vibrează la aceste vorbe mari. Adresează scrisori deschise lui Mircea Eliade, discutându-i romanele, problematizând totul. Descoperă filiații spirituale, clasifică și clarifică filosofic și moral actele personajelor. Parantezele, speculațiile adiacente intră în program. Examinând cazul Mihail Sebastian (scandalul provocat de apariția cărții De două mii de ani, prefațată de Nae Ionescu), sociologul face observații de obicei juste. Nu e
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Revista studențimii democrate”, apoi se subintitulează (inexact, în raport cu aparițiile) „Săptămânal de cultură”, iar din noiembrie 1947 „Revistă de cultură și atitudine studențească”, adoptându-se și un ritm de apariție mai regulat. Editată sub conducerea unui comitet, S.r. își afirmă filiația cu publicația omonimă, de orientare antifascistă, a Frontului Studențesc Democrat (1935-1936), dorindu-se „o verigă în lanțul tradiției de luptă cărturărească a Universității românești” și, deopotrivă, „un factor decisiv în democratizarea învățământului superior”, năzuințe reiterate și în salutul adresat în
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
noastră, inclusă, în 1930-1931, în anuarul Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”. Aici susține că „nota accesorie a clasicismului” i-a fost impregnată poetului român de Horațiu, Tibul și Properțiu. Chiar dacă nu întotdeauna validate (N. I. Herescu a sancționat afirmația referitoare la aceste filiații antice în opera lui Eminescu), intervențiile lui S. sunt contribuții la istoria culturii noastre. SCRIERI: Antropomorfisme și antiantropomorfisme în limba română, Brașov, 1900; Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; O nouă publicație
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
de acțiunile primarilor, cu toate servituțile și privilegiile pe care aceștia le întrețin. Restituirea drepturilor de proprietate a produs conflicte în cadrul familiei și în rândul grupurilor de rudenie. Relațiile genealogice au căpătat o importanță aparte în acest context, deoarece dovedirea filiației a fost un proces-cheie. Pentru cei care proveneau din familii mai înstărite înainte de colectivizare, rudenia a devenit o resursă vitală; pentru cei ce proveneau din familii mai modeste, rudenia celor dintâi a devenit un „moft” și un mijloc de a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
biblioteca și lucrările nepublicate ale lui Husserl. S-a descoperit, cu surprindere, că, deși publicase relativ puțin, Husserl scrisese enorm. Arhivele Edmund Husserl conțin peste 30 000 de pagini inedite, cele mai multe stenografiate. Stenografia Gabelsberger folosită de Husserl are o anumită filiație acusmatică și ezoterică, solicitând eforturi la descifrare. Se pare că Husserl a scris aceste pagini care adâncesc explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui profesionale. Pentru P. Ibrăileanu este un creator complex, tulburat, ca Titu Maiorescu, de drame interioare, inclusiv acelea de ordin sentimental, un spirit superior tinzând spre contemplație, în fine, un moralist strălucit. Când investighează opera, criticul merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor de literatură, informat, chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
autorul le acoperă cu semnele poeticului. Poemele se insinuează în cutele celor mai tranzitive tipuri de mesaje: anunțuri pentru ziare, necroloage, texte din Cartea recordurilor, mica publicitate, scenarii etc. Titlul Arta Popescu este cât se poate de semnificativ. Dincolo de posibila filiație ironică - trimiterea la numele sopranei Arta Florescu -, explicitată de altfel în câteva rânduri, sintagma formulează o heterotopie, o juxtapunere imposibilă: pe de o parte Arta, cu majusculă, cu toate rafturile ei de convenții și de ierarhii; de cealaltă parte, Popescu
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
vălure-se lin / Și zăvorât în mine stă cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește într-o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
RÂȘCANU, Theodor (4.XI.1888, Iași - 29.VII.1952, Vaslui), prozator, poet și publicist. Este descendentul unei familii boierești cu filiații ilustre: mama, Maria (n. Ghyca), tatăl, August, era fiul postelnicului Toderiță Râșcă din Vaslui. Învață la Iași, în particular clasele I-VI, după care frecventează Liceul Național. Aici, devenit copilul teribil al școlii, scrie versuri înrâurite de muzicalitatea eminesciană în
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază opera prin raportare la biografie, precum și la contextul cultural al epocii. Imaginea poetului latin este completată de informațiile cuprinse în tabelele cronologice sau metrice și în bogatul corpus de note care evidențiază filiațiile motivelor poetice în cadrul tradiției literare, analizează implicațiile filosofice sau semantice ale termenilor folosiți de Horațiu, oferă lămuriri privitoare la cultura și civilizația latină. Ediția dovedește precizie și rigoare în aplicarea metodelor moderne de critică și interpretare a textului clasic, ca
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Adevărul literar și artistic”, „22” ș.a. Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
paginile cu peisaje care evocă itinerarele bătute de acesta prin ținuturile românești, Peninsula Italică, Elveția, Germania, Franța și reconstituie atmosfera, mai ales culturală, a Vienei și Parisului din perioada interbelică, așa cum apare în scrierile lui. Lucrarea include și stabilirea de filiații, în analiza romanului Sfârșit de veac în București fiind semnalate imagini și procedee care se întâlnesc la Anton Pann, Ion Ghica, Nicolae Filimon. În notele de călătorie exegeta descoperă aspecte de stil și observații care precedă unele particularități ale eseisticii
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
aceast capitol, astfel încât să-și poată cunoaște mai bine boala și să dobândească un sentiment de comprehensiune și de control, favorabil progreselor terapeutice. Anxietate de performanță. Inhibiție în fața situațiilor neobișnuite. Aceste criterii trimit la expresia "Social Anxiety Disorder", subliniind astfel filiația cu anxietatea socială benignă, dar amintind de asemenea, prin neutilizarea termenului de "fobie", faptul că evitările (echivalente cu fobia pentru numeroși practicieni) nu sunt decât consecința, neidentificată întotdeauna, a suferinței emoționale. Terapeutul poate să prezinte această analiză astfel: "Vom explora
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
De același avantaj beneficiază și monografia C. A. Rosetti (1970). În ceea ce îl privește strict pe scriitorul C. A. Rosetti, comentariul nu excelează în analiza interpretativă, însă realizează situări pertinente în contextul poeziei pașoptiste (jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
biblic, inaugurator al timpului istoric, se caracterizează prin continuitate și progres, ambele posibile datorită pactului generațiilor solidare În instituirea legii morale. Conceptul de generație este definit ca fiind un „ansamblu de ființe care descind din cineva la fiecare grad de filiație” sau „distanța În timp care corespunde intervalului ce separă fiecare dintre gradele unei filiații, evaluat la aproximativ treizeci de ani” sau, cu sens analog celui de cohortă, „ansamblu de indivizi având aproape aceeași vârstă” (Attias-Donfut, 1988, 11; Attias-Donfut, 1991, 22-23
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pactului generațiilor solidare În instituirea legii morale. Conceptul de generație este definit ca fiind un „ansamblu de ființe care descind din cineva la fiecare grad de filiație” sau „distanța În timp care corespunde intervalului ce separă fiecare dintre gradele unei filiații, evaluat la aproximativ treizeci de ani” sau, cu sens analog celui de cohortă, „ansamblu de indivizi având aproape aceeași vârstă” (Attias-Donfut, 1988, 11; Attias-Donfut, 1991, 22-23). Semnificațiile simbolice ale conceptului de generație includ trei dimensiuni: a) raportarea la memoria colectivă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generație sau cohortă acoperă ansamblul indivizilor născuți la aceeași dată sau În același interval de timp Într-o societate. În al doilea rând, din perspectivă etnologică sau genealogică, care privilegiază analiza organizării sociale, definiția generației este limitată la sensul de filiație și la o funcție clasificatoare. În al treilea rând, În sociologie, folosirea noțiunii de generație este imprecisă, exprimând, cel mai adesea, o comunitate care ar putea fi calificată drept „spirituală” și care trebuie distinsă de noțiunea de vârstă (a cărei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În modul de operaționalizare al conceptului generațional, cât și În selectarea metodei de analiză a raporturilor dintre generații. După cum am amintit, În viziunea sociologilor francezi, noțiunea de generație implică trei Înțelesuri: a) primul este acela al generațiilor familiale, legate prin filiație, așa cum sunt definite de antropologia clasică a rudeniei; b) o a doua semnificație se referă la generația istorică, ce desemnează „un ansamblu de persoane, născute În aceeași perioadă, Împărțind aceleași experiențe, referințe și influențe sociale și care, prin timpul comun
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
diverselor forme de Întrajutorare Între generații. „Prin intermediul schimburilor de servicii domestice, materiale sau de ordin social, s-a insistat pe analiza generațiilor de 50 de ani, pe părinții lor și pe copiii adulți. Principalul merit metodologic a constat În ancorarea filiațiilor (modul de stabilire a filiațiilor - n.n.) și În modul de selecție a celor trei generații ce decurg din aceste filiații” (Attias-Donfut, coord., 1995). A doua anchetă - de data aceasta calitativă - s-a desfășurat În 1996 pe un eșantion de 30
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generații. „Prin intermediul schimburilor de servicii domestice, materiale sau de ordin social, s-a insistat pe analiza generațiilor de 50 de ani, pe părinții lor și pe copiii adulți. Principalul merit metodologic a constat În ancorarea filiațiilor (modul de stabilire a filiațiilor - n.n.) și În modul de selecție a celor trei generații ce decurg din aceste filiații” (Attias-Donfut, coord., 1995). A doua anchetă - de data aceasta calitativă - s-a desfășurat În 1996 pe un eșantion de 30 de filiații și a cuprins
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
analiza generațiilor de 50 de ani, pe părinții lor și pe copiii adulți. Principalul merit metodologic a constat În ancorarea filiațiilor (modul de stabilire a filiațiilor - n.n.) și În modul de selecție a celor trei generații ce decurg din aceste filiații” (Attias-Donfut, coord., 1995). A doua anchetă - de data aceasta calitativă - s-a desfășurat În 1996 pe un eșantion de 30 de filiații și a cuprins nouăzeci de interviuri semidirective. În acest caz, cele trei generații ce alcătuiau eșantionul anchetei au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de stabilire a filiațiilor - n.n.) și În modul de selecție a celor trei generații ce decurg din aceste filiații” (Attias-Donfut, coord., 1995). A doua anchetă - de data aceasta calitativă - s-a desfășurat În 1996 pe un eșantion de 30 de filiații și a cuprins nouăzeci de interviuri semidirective. În acest caz, cele trei generații ce alcătuiau eșantionul anchetei au fost reprezentate de trei grupe de vârstă relativ omogene: „bătrânii” având, majoritatea, Între 70 și 90 de ani, iar „tinerii” Între 20
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]