10,713 matches
-
fără de care nu-i posibilă, nici intuiția filosofică, nici iluminarea mistică, nici inspirația poetică. Eminescu - concluzionează Amăriuței - a spus ceva nescris în cărțile de filosofie occidentală, nemaispus de nimeni până la el în poezia românească. /..../ poet-metafizician, nu s-a dedat discursului filosofic, fie el poemitizat, cum s-a spus. Și nici la fabricarea unei mitologii personale, cum crede G. Călinescu.” Ceea ce îl singularizează pe Eminescu este, pe de o parte faptul că se situează „...în perspectiva românească a Stării d’întîi”, aceea
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
situează „...în perspectiva românească a Stării d’întîi”, aceea care „reprezintă ethosul național”. Potrivit lui Amăriuței se mai adaugă și „felul poetic, personal, prin care s-a exprimat”; iar „adevărata filosofie a lui Eminescu, este Starea pe loc.” Rezultă că valoarea filosofică a scrisului eminescian „nu mai poate fi pusă în relație cu tema lui a fi de tip occidental. Starea d’întîi iese dintr-o intuiție mult mai adâncă decât manifestarea gândirii onto-noologice moștenite de la Greci./.../ Fiind vorba de o poetică
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
afirmație cade tranșant: orice comparație „se oprește aici”! „Gândirea liturgică a brahmanilor nu este gândirea ecstatică a poetului român. Din prima va ieși mitul cosmogonic, din a doua starea pe loc.” Privitor la starea pe loc, Amăriuței consideră că gândirea filosofică a profitat, într-un anume fel, de pluralitatea semnificațiilor cuprinse într-un cuvânt, fapt care „a permis înțelegerea nu numai a obiectului vizat și spus de cuvânt (ca un concept noologic), dar și a ceea ce este ne-spus, sub-spus, sau
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
fără seamăn,/împarte bucuria/...”(Dialoguri V). Și tot despre lumină în poemul La cules de cer: „Mai rece ca lumina fărăînceputului/ acoperă cu noi/ munții cei mai înalți/ doliul alb al desființării/ în Atotființă/”. Dacă e să vorbim despre cultura filosofică a lui Horia Stamatu s-ar putea instrumenta un foarte interesant studiu despre mistica lui (discretă, submersă, dar limpede la o examinare atentă și apofatismul Sfântului Dionisie Areopagitul. (Să mai notăm că și această trăsătură îl apropie de Heidegger dacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
carte de graniță: ,,Jurnal despre limitele existenței’’, care poate fi considerată, în egală măsură, literatură (roman de idei), metaliteratură (diaristică), animate de un interesant suflu epic, liric, memorialistic, pendulând între ficțiune și realitate, dar și de un fuior de speculații filosofice. Om al cărții, pentru care pasiunea și vocația cititului constituie un act reflex, asemenea respirației sau bătăilor inimii (o sută de mii în 24 de ore), Mariana Didu se prezintă și de astă-dată ca un scriitor de inspirație livrescă, în
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
de mii în 24 de ore), Mariana Didu se prezintă și de astă-dată ca un scriitor de inspirație livrescă, în sensul că ale sale creații nu sunt de sorginte hormonală, viscerală, ci stârnite de studierea unor cărți, a unor opere filosofice ori de artă plastică, fundamentale pentru cultura românească și europeană. Recentul volum de versuri: ,,Poemele ființei’’ ne trimite cu gândul, automat, prin chiar titlul său, la Martin Heidegger, cel mai strălucit reprezentant al existențialismului german, care a lăsat umanității cel
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
postsimboliste, romantic, neoromantice ori de la poezia de notație, specifice primelor sale trei volume de versuri, la poeme de o substanțialitate evidentă, în care personalismul energetic (atât de bine definit de Constantin Rădulescu-Motru) se manifestă în deplină libertate. Poemele cu substrat filosofic ale Marianei Didu - multe dintre ele ,,croșetate’’ pornind de la motive descifrate în haloul de tâlcuri și mistere ale unor plasticieni renumiți la scară planetară, precum: Brâncuși, Picasso, Dali, Modigliani... - ilustrează că aceasta este conștientă de provocările și riscurile pe care
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
înșine, iar reflexia noastră o vedem în alte persoane, ca într-o oglindă. Ai fost vreodată într-un triunghi amoros? Dar într-un pătrat? Vino să vezi cum este să te învârți în cerc într-o comedie spumoasa cu accente filosofice, desfășurată într-un spațiu perfect dreptunghiular. „3 în 1″, regia Francesca Dogaru. Cu Raluca Zlatanov, Liana Pecican, Cristina Pricop, Criști Constantinescu. Informații și rezervări: 0723196376. Accesul în grădina se realizează începând cu ora 18.00, iar rezervările se revendică până la
Teatrul Rosu va ureaza o saptamana de poveste [Corola-blog/BlogPost/93588_a_94880]
-
Noua Suliță, care citește „ZORILE BUCOVINEI” „cu dicționarul în mână”, pentru a înțelege sensul și a pătrunde în seva dulcelui grai matern. Sincer vorbind, s-a pregătit intens și din timp de discuția noastră ce a decurs pe o notă filosofică de percepție a vieții, existenței și fericirii omului pe pământ, sosind cu un teanc de cărți ce atestă incontestabila afirmare ce-o poartă-n suflet ca pe o icoană sacră că, noi, cei născuți în Bucovina și Basarabia, cu rădăcini
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93590_a_94882]
-
Comunicare de la Universitatea din Sân Marino. Din 2008 a fost profesor emerit și președinte al Școlii Superioare de Stiinte Umaniste de la Universitatea din Bologna. Din 2010 a fost membru al Accademia dei Lincei, pentru clasa de Stiinte morale, istorice și filosofice. De asemenea, de-a lungul timpului a predat și la Oxford, Harvard, Columbia și University of Indiană. Umberto Eco: De ce am dreptul să-mi aleg moartea? A scris numeroase studii despre semiotica, estetică medievală, lingvistică și filosofie, precum și romane de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93620_a_94912]
-
din secolul al XX-lea, precum: Giuseppe Ungaretti, Sandro Penna, Cesare Pavese și Alda Merini. Da, dar este vorba doar de o afinitate, poate mai clar putem vorbi despre un mix de ermetism și modernism cu câteva aspecte ale doctrinei filosofice spiritiste. Să vorbim un pic și despre tematică. Ce anume abordați în versurile dvs, ce teme vă sunt pe plac? Tematica depinde de inspirația pe care o am în câteva momente și inspirația este ca o cascadă a stelelor căzătoare
LUCA CIPOLLA – UN ITALIAN CE SE EXPRIMĂ FOARTE BINE ÎN ROMÂNEŞTE [Corola-blog/BlogPost/93656_a_94948]
-
Dr. și poet Dumitru Ichim). Ca de fiecare dată ea primește cu bucurie noi prieteni. Este greu de apreciat o pondere în cadrul acestei publicații, cât este aplecăciune către eseu (Stelian Gombos: ,,Mihai Eminescu în viziunea bisericii - partea întâi’’), sau text filosofic și proză (Lucian Gruia: ,,Biserica din adâncuri’’), gânduri (exprimate de Șeila Suliman), cât este aplecăciune către poezie de foarte bună calitate și din care revista abundă pe deplin (Ioana Greceanu, Miron Țic, Eugen Evu, George Precup, poetul turc Mesut Șenol
LUMINĂ LINĂ / NEW YORK, NR. 2 / 2013 [Corola-blog/BlogPost/93682_a_94974]
-
treizeci de ani? R.S. - Eh, o prostie! O modă! A devenit chiar o modă...Ai impresia că textele sunt construite pe dinafară, sunt construite la masa de scris, la computer, nu citește inima, nu citește niște idei puternice cu substrat filosofic sau emoțional în același timp...nu mă mai emoționez! Acum eu recitesc clasicii; ...ce n-am citit când trebuia sau îi recitesc pe cei care-i știam, și care sunt mai interesanți decât cei din literatura contemporană. Nu-mi place
„ Prin Mircea Eliade, am rămas legat de România toată viaţa…” [Corola-blog/BlogPost/93670_a_94962]
-
să vă spun! Și ne mai spuse o dată versurile scârboase, repetând supărat la sfârșit: acum, ați priceput, mă, ați priceput? Pe mine tot mă mai rodea îndoiala: -Da’ de ce să spunem, nea Mitică, „întoarce pârțu’”? Mustăcind, nea Mitică a explicat filosofic: -Băă, se vede că voi nu știți pe unde face găina oul! -Ba știm! am răspuns noi într-un glas. -Pe unde, mă, pe unde? a insistat nea Mitică. -Pe la fund! am răspuns iar, într-un glas, ca niște
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
oul, ea întoarce pârțu’. Și ca să facă tot mai multe, trebuie să o pui bine pe perete! Uite-așa! Și făcu rapid o mișcare complicată cu mâinile, din care nu pricepurăm nimic. După această perorație, nea Mitică iar a ridicat filosofic din sprânceană: -Ei, acum ați priceput? -A-haa! am exclamat noi, iluminați de explicația savantă a lu’ nea Mitică. -Adică...spun eu, trăgând concluzia, asta era! Pârțu’ de la găină care face ouă! a-haa!..Adică, de la găini! A-haa! -Păi, cum!? a zâmbit
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
continentele. Nu intenționez să fac un inventar de lucrări și nume, dar consider că este firesc să-l amintesc pe Barbu Ștefănescu Delavrancea, Trilogia Moldovei cu „Apus de soare", „Viforul” și „Luceafărul”, precum și pe Lucian Blaga, autorul a trei trilogii filosofice: - Trilogia Cunoașterii cu „Eonul dogmatic”, „Cunoașterea luciferică” și „Cenzura transcendentă”; - Trilogia culturii, cu: „Orizont și stil”, „Spațiul mioritic”, „Geneza metaforei și sensul culturii”; - Trilogia Valorilor, cu „Știință și creație”, „Gândire magică și religie”, „Artă și valoare”. De asemenea, ar fi
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
termenul grecesc psyché și ebraicul néphesh, iar pentru spirit se folosește grecescul pneúma, respectiv ebraicul rúach. Apoi că spiritul individual, colectiv și universal i-a dat multă bătaie de cap lui Nikolai Berdiaev, acest adversar neîmpăcat al gândirii sistematice („Sistemele filosofice nu sunt nici posibile și nici de dorit”, se apăra el), după unii filosof existențialist, după alții un mistic și cam după toți un romantic, dacă nu cu totul indecent (sic!), atunci cu totul străin de discursul filosofic impersonal. Căci
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
sistematice („Sistemele filosofice nu sunt nici posibile și nici de dorit”, se apăra el), după unii filosof existențialist, după alții un mistic și cam după toți un romantic, dacă nu cu totul indecent (sic!), atunci cu totul străin de discursul filosofic impersonal. Căci în Spirit și Realitate el este de părere că spiritul nu trebuie confundat cu sufletul, întrucât spiritul aparține unui plan diferit, mai bine spus unei alte realități. Spiritul nu doar că „se unește interior cu sufletul și-l
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
Freiburg, Jaspers profesor la Universitatea din Heidelberg și din 1948 la cea din Basel), aveam șansa să scot în evidență nu doar deosebirile asemănătorului concept Dasein (la Heidegger este aproape sinonim cu om, la Jaspers - subiectul vital) și asemănarea abordărilor filosofice fundamentale (transcendență, timp, existență, iluminare, adevăr, libertate etc.) tratate în mod distinct, inclusiv punctele de contact cu filosofia nonsistemică a lui Berdiaev (Dumnezeu, spirit, libertate, apofatism etc.), ci și faptul că prin ei amândoi se încheie un mod de filosofare
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
profunzimea originilor. Căci în destrămarea propriei lor opere și în sacrificiul propriei lor vieți, ei ne-au dezvăluit ceva de neînlocuit.”; Heidegger în Sfârșitul filosofiei și sarcina gândirii: „Filosofia a ajuns la sfârșitul ei. Orice tentativă de a mai gândi filosofic nu dă naștere decât la renașteri epigonice cu diferite variațiuni”, respectiv: „Sarcina gândirii ar fi atunci aceasta: abandonarea gândirii de până acum, în vederea determinării lucrului ce trebuie gândit - a mizei pe care gândirea o poate avea”. În paranteză fie spus
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin”, cum obișnuia să-l alinte prietenul său Petre Țuțea, nu același lucru îl avea în minte atunci când afirma că simte nevoia să se deparaziteze de filosofie? De la Jeanne Hersch (cartea Mirarea filosofică, Editura Humanitas, 1994) aflăm noua formă în care trebuie să se pună mai departe problemele ce țin de philosophia perennis: „Așadar, o sarcină fundamentală a filosofiei în zilele noastre constă în a reflecta asupra metodelor și conceptelor științelor care studiază
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
ca și cum ar cunoaște-o” și să deplângă faptul că „Până și filosofi de talia lui Hegel știu prea puțin despre știință”. Jeanne Hersch este de părere că „fondul cel mai autentic și mai asiduu al gândirii lui Heidegger este mirarea filosofică: „De ce există mai degrabă ceva decât nimic?” se întrebau cam în același timp Parmenide și chinezii antici, o întrebare reluată care-l plasează pe filosoful german la polul opus celui în care se situează Henri Bergson, și asta deoarece ea
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
observație-experiment-raționament, filosoful întrebuințează doar raționamentul. Se simțea cu atât mai îndemnat la așa ceva, cu cât un filosof de talia lui Henri Bergson resimțea fixitatea cuvintelor (el care gândea întregul într-o devenire fluidă) ca una din dificultățile majore ale exprimării filosofice. Iată de ce Heidegger, „dincolo de ființarea utilă care ascunde ființa” (J. Hersch), descoperă limba și noile sensuri atribuite cuvintelor cu ajutorul unor prefixe sau sufixe, cuvinte despre care cu îndreptățire se afirmă că până la el „păreau adormite în vocabularul grec sau german
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
fundamentale nu pot fi reproduse fidel decât în termenii săi, acele cuvinte elaborate de el, respectiv acele cuvinte vechi altfel întrebuințate decât în vorbirea curentă sau potrivit tradiției și care nu numai că „nu pot fi separate nicicum de mișcarea filosofică ce se efectuează în și prin ele” (J.Hersch), dar nici nu se lasă traduse prin altele? Ea (explicația) constă din influențele venite pe de o parte dinspre presocratici, pe de altă parte dinspre doi compatrioți: poetul romantic Friedrich Hölderlin
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
alți termeni, întrebarea cu privire la adevăr, și ea este în fond singura pe care a vrut s-o pună Heidegger”. El formulează trei cerințe în legătură cu adevărul: rigoarea gândirii, preocuparea pentru exprimare și economia de limbaj. Dar ce este existența, această categorie filosofică ce l-a preocupat pe Kirkegaard până la obsesie și în legătură cu care atât Heidegger, cât și Jaspers au elaborat (fiecare în stil personal) câte o filosofie, deși, în ceea ce-i privește, au refuzat etichetele de existențialiști? Termenul existență este explicat de
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]