51,126 matches
-
cititorului român cu mai multe romane, diferite ca factură și structură. Toate, excelent scrise. Șase femei este al cincilea și are destul de puține în comun cu aparițiile precedente: A trăi în păcat (un roman de dragoste adulterină, comutat dramatic la final, prin episoadele pogromului de la Iași) și Viață cu efect întârziat (roman confesiv, cu un accent polemic - o spunea chiar autorul - față de "excesul de personaje" din cartea anterioară). Ceea ce se păstrează, ca o adevărată axă a prozei lui Virgil Duda, este
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
importante din cartea lui Bradbury, de exemplu cea religioasă. Filmul se încheie cu o imagine panoramică: o mulțime de oameni, singuri, deși în compania celorlalți, citind și recitând pasaje. Pare o reiterare a școlii peripatetice, neavând nimic în comun cu finalul lui Bradbury, care se încheie tăcut, cu protagonistul reamintindu-și Ecleziastul. Predominanța egalității, a vidării psihicului de emoții negative, rezultă în tratarea corpului ca pe un element străin. Protagonistul Montag (Werner) observă cum oamenii își ating trupul de parcă ar cerceta
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
de cea mai bună calitate - devine supărătoare pentru cititor. "Năstase se screme, iar lui Băsescu îi vine" (p. 116), sau "Năstase se screme, lui Iliescu îi vine" (p. 140). Deși au haz, veșnicele trimiteri la Caragiale ajung și ele, în final, să dilueze concluziile, trimițînd întreaga analiză într-o gratuitate cvasi-estetică. Toader Paleologu este un om rafinat și un intelectual a cărui voce se va auzi tot mai pregnant în viața publică românească. Atunci cînd tratează subiecte românești, el are însă
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
pe marginea lor. Din bricolaje. Și din liste, ca aceea testament cu care se încheie volumul, ca o încercare (cam forțată) de a-i aduce pe Marcantoniu și pe Fabrizia între "granițele" aceleiași relatări ușor narcisiace din Abel și Abel. Finalul, prea mult jucat, rupe de-a binelea vraja irealului "împielițat" într-un ciné-verité: "Doresc să facă parte din textul cărții mulțumirile mele pentru criticul Alexandru Condeescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române." La sfîrșit, după lungi ocoluri ostenite, melițînd poetice
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a iar i final devocalizat dispare: puțîn, zîs, sămnu, sara, bat ("dacă ești bat te faci deodată acrobat"), tăț etc.; închiderea lui e la i, mai ales în finală (la tini, cuminti); palatalizarea labialelor p și b - chișor ("Eu pot s'mă țîn ș-într-un
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
beu să-mi șie numa bine"), jin ("jin îi dăm și lui"), jină ("lăcata n-are nici o jină"); reducerea africatelor transcrise prin ce, ci, ge, gi la fricativele ș, j (aișea, șine, "focu' fași fum", să-mpunje etc.), reducerea diftongului ea final la e deschis (știč, nu murč). Sînt trăsături doar parțial transpuse în scris; de altfel, gradele de deschidere intermediară - între ă și î, între e și i - le-ar putea nota doar dialectologii, cu semnele convenționale specifice. Ceva mai consecvent
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
eu - versiunea necenzurată a lui Andrei Rubliov (1969), care e acum disponibilă la închiriere în cel puțin două magazine specializate. Există însă voci care vorbesc de o variantă inițială de nouă ore, tăiată apoi la una de șase și, în final, la una de trei ore și. Ce pot să spun e că filmul de închiriat are mai multe minute decât cel care se poate vedea la cinematecă. Genul de DVD e complet "occidentalizat", conținând un interviu, imagini de când s-a
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
feroce, în stare să-și controleze subiectivitatea incomodă și să-și dureze o imagine plesnind de seninătate și obiectivitate, sau insul cotropit de spaime, căruia aproape îi e teamă să înnopteze cu sine însuși sub același acoperiș?" (p. 306). În finalul demonstrației sale, autorul găsește însă patru elemente care ar putea constitui o chintesență a maiorescianismului. Toate derivă din convingerea criticului junimist că este singurul deținător al adevărului și că menirea sa este să împărtășească lumii acest adevăr: 1. negația continuă
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
umblă brambura nemaiavând chef de viață. Până când cineva îi atrage atenția că altă soluție mai bună nu există, decât să se mai îndrăgostească o dată de altă fată, ca să o uite pe prima. Cui pe cui ! Și totul se aranjează în final. Fapt divers; ori, cum spuneam - un mic roman. Pentru aleși, un fel de tragedie antică, eventual, ale cărei versuri sunt comentate de Cor, de interjecțiile scurte, viguroase, ale Soartei, ca o încredințare, o adeverire a ei, - Martora: Zău... Zău... Zău
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
după 2001 toate textele lui Cristi se găsesc la Ed. Vinea, între care 10-15 poeme inedite, cenzurate. Concluzia Cronicarului: "La Odeon, Cristi Popescu se joacă cu sala plină, într-un spectacol de excepție, care merită văzut, degustat și aplaudat". În final Ochiul magic din săptămâna aceasta având în vizor o singură publicație, pe care am parcurs-o cu interes, din lipsă de spațiu și din trac mai ales, lasă pe dinafară câteva materiale excelente și semnături aproape celebre, referindu-se la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
14.04). Accente mai subiective, chiar patetice, apar în apelurile la tăcere, însoțite chiar de promisiuni: "Vă rog! Stimați colegi, vă rog frumos!"; "Doamna senator, vă dau cuvântul... Vă rog eu foarte mult. Vă ascultăm, domnule senator" (29.09). În finalul intervențiilor, invariabil, are loc schimbul de formule: "Vă mulțumesc" / "Și eu vă mulțumesc". În texte domină, cum spuneam mai sus, stilul administrativ-birocratic, ilustrat de formule fixe ("pe cale de consecință", 14.04), de grupurile nominale proliferante ("acceptarea amendamentelor la apendicele anexei
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
perfecțiuni inexistente, așa cum se întâmplă cu personajul masculin din Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, căruia Ana îi infuzează în doze mici lecția demistificării. Poate că unul dintre cele mai dureroase texte este O foarte lungă așteptare � plasat strategic la finalul volumului - , în care, departe de așteptarea beckettiană, întârzierea celui iubit văzută inițial ca o potențare a miracolului întâlnirii ("căci îndepărtarea e un vis, speranța că la capătul ei toate frumusețile sunt posibile") se transformă ulterior în certitudinea trădării, anulată în
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
volumului - , în care, departe de așteptarea beckettiană, întârzierea celui iubit văzută inițial ca o potențare a miracolului întâlnirii ("căci îndepărtarea e un vis, speranța că la capătul ei toate frumusețile sunt posibile") se transformă ulterior în certitudinea trădării, anulată în finalul de o cruzime deconcertantă de aflarea adevăratului motiv al întârzierii: moartea femeii. Tema iubirii face astfel pandant cu cea a așteptării, căci în prozele lui Teodor Mazilu dragostea este întotdeauna unilaterală, în sensul că avem acces numai la temerile unuia
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
ajuns la capătul puterilor ca Iov" (p. 111). O altă experiență limită trăiește jurnalistul Lucian, cel care intenționează să facă un interviu cu Regele cerșetorilor. Acesta ajunge să colcăie prin subsolurile blocurilor, devine martorul nedorit al unui asasinat, pentru ca în final să se vadă pus în situația de a moșteni regatul underground. Pînă și în această lume misterioasă urmele trecutului se fac încă simțite așa cum află fostul reporter special în urma succintei sale inițieri: "... chiar și în această lume fără mari pretenții
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
și ideile care se desprind din cadrul ei. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație optzecistă, Cristian Teodorescu nu pare a acorda o atenție specială construcției. Povestea este scrisă într-un stil limpede, curge de la sine, în mod natural spre un final cel mai adesea neașteptat și revelator din perspectiva cititorilor. Ea nu pune nici un fel de probleme de lectură, poate fi citită cu pasiune și cu folos de oricine. Văzută de Cristian Teodorescu, tranziția românească de la comunism la capitalism este un
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
felul și la diverse adâncimi, supusă cercetărilor psihologice, invențiunilor romanești... Eroul X, handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și mai confuze... Singura realitate, complet transformată, prelucrată, în raport cu cea fizică, normală, rămâne glasul, rămâne vocea omului... După cum consideră, în felul său, însuși R. M. Alb�r�s
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
strănepoată energică a Fraților Jderi*) și descendentă a lui Ștefan cel Mare în lupta de la Soci când domnitorul prinsese o turcoaică și... încă nu i se stabilise statutul de sfânt, care a traversat cu vitejie itinerarul ortodoxism-baptism-protestantism stabilindu-se în final spre pocăință și purificare în oastea yoghistă a lui Gregorian Bivolaru, a spus repede și cu adâncă evlavioșenie: -Videți, măi copchii, aice îi lucrarea Domnului... Se referea, desigur, la înțepenirea imaginii. Ne-a cuprins pe loc o emoție atât de
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
fără importanță, o casă întîlnită în drum sau o vorbă îi răscolesc amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
ale lui Ceaușescu ni le mai amintim astăzi? Eu unul am o imagine generică în minte, fără însă nici un fel de detalii. Îmi amintesc însă vocea tărăgănată, mâna ridicată către cer, în atent-studiata atitudine a lui Lenin, ridicarea tonului la final de frază în așteptarea aplauzelor. Discursul politic filmat. Scopul meu aici nu a fost să intru în detaliile tehnice ale felului în care e creată imaginea publică prin manipulare video. M-a interesat doar modul în care camera video, martorul
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
în care e creată imaginea publică prin manipulare video. M-a interesat doar modul în care camera video, martorul "incontestabil" al realității obiective pentru cei mai mulți dintre noi, a devenit la rândul ei parte din dispozitivele ideologice ale statului contemporan. În final, vreau să mă opresc la două instanțe de manipulare manifestă a realității obiective prin intermediul camerei video. Prima dintre ele este acel moment în care s-a produs comoția în rândul mulțimii adunate cu forța pentru discursul lui Nicolae Ceaușescu în
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
cazul unei cărți-interviu, interlocutorul omului politic este, cel mai adesea, un jurnalist cuminte, ales cu grijă, pentru a-i ridica la fileu mingile necesare impunerii imaginii sale de campion al cinstei și luptător neostenit pentru victoria democrației. Marele șoc din finalul unui secol scurt, dialogul dintre Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu face notă discordantă între cărțile de cumetrie menite să scoată la lumină calitățile știute și neștiute ale marilor bărbați de stat din vremea noastră. În primul rînd, Ion Iliescu și
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
Una peste alta, cartea lui Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu este un model de deschidere intelectuală, un excelent curs de istorie a comunismului românesc și o viziune subiectivă, discutabilă (în sensul bun al cuvîntului) asupra tranziției postcomuniste. Marele șoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democrație, prefață de prof. Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedică, 2004, 500 pag.
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
numele celor evocați și sunt în marea lor majoritate inedite. Doar prima, Lucian Blaga, reia în parte alocuțiunea rostită la centenarul celui căruia cerchiștii îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
civic”, reproșându-i exhibiționismul care în ochii multora îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără echivoc pe cuvenita treaptă a valorilor: „Personal, susțin că I. Negoițescu rămâne unul dintre cei mai importanți critici literari ai epocii dictaturii comuniste.” Pentru ca, în final, evocarea să dobândească subit tonul unei tulburătoare confesiuni: „În timpul ’Pieței Universității’ mi-a reproșat telefonic faptul că nu m-am implicat. Dar reproșul esențial se referă la Academia Română: ar fi vrut să refuz a deveni membru, sau - dacă accept - să
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
din corifeii generației n-au dat curs invitației, o mai aplicată dezbatere era necesară dacă dorim să tragem o concluzie. * În ARGEȘ din martie, dl. C. Bălăceanu-Stolnici își continuă amintirile din copilărie iar dl. Marin Ioniță pe cele - ajunse la final cu episodul 30 - despre Școala de Literatură „M. Eminescu” (apărute între timp în Kiseleff 10. Fabrica de scriitori de la Ed. Paralela 45). Tot acolo, prof. Vasile Ghițescu relatează o întîlnire din 1964, la proaspătul pe atunci Institut Pedagogic de 3
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]