29,920 matches
-
în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
aprecieri asupra autorilor studiați, ca și cum ar urmări să-și economisească efortul propriu de gîndire; însă a citi literatura prin ochii altora, oricine ar fi ei, e cel mai sigur mijloc de a-i îndepărta pe elevi de marile texte. În fine, mi se pare extrem de revelator faptul că referințele critice la care trimit autorii, chiar ai lucrărilor bune, sînt de-o eterogenitate inacceptabilă: puține nume consacrate și folosite cu apropo, în schimb, o mulțime de mediocrități ori submediocrități de care, adesea
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
mine, cum îl observasem eu de la distanță pe teribilul Leonte Răutu, ori pe seraficul Chișinevschi (scuipând mereu în sertar)... Lui Vladimir, așadar, care-mi este simpatic, mereu pe fază, slăbiciunea sa, la urma urmei, trebuie să-i readuc aminte, în fine, că, după eliberare, întors se pare că din America, de la studii, citase dintr-un articol al meu mai vechi o întâmplare cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajuns șeful statului, făcând vizite prin țară cu mașina, și care, având o maladie, oprea des
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
nu mai plecăm odată înapoi în Basarabia. Îmi amintesc că eram atentă la fiecare mașină care trecea pe stradă. Dacă se va opri în fața porții noastre? Cât de greu și cât de mult ne-a trebuit ca să reușim că în fine să scăpăm de acel coșmar! Deși recăsătorindu-ne fiecare a trebuit să păstrăm ”distanță legală”, am rămas buni prieteni dealungul anilor așa cum o dovedește și împărtășirea recentă a amintirii de mai sus. După aceasta căsătorie care s-a desfăcut rănindu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe rând-eu eram al patrulea-și ne-a dat subiectele pe câte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
duc nicăieri, cel mult, încântă gândul (că părere) ce nu trece de clipirea ochiului. Apoi, si a creațiilor desubstanțializate, neridicate la ființă, într-o lume alienata, multiplu alienata - dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din marea dragoste pe care o purtau toți îndrumătorii de la acea școală pentru colegul lor iubit. Eu încep însă să am mult de lucru, lucru care producea atât ca să poată să ducă ai mei o existență mai sigură. Sunt, în fine, în stare să trimit pe fratele meu Romulus pe speze proprii, la Berlin, pentru a-și perfecționa studiile sale violonistice la un mare maestru de acolo. Buna regină Elisabeta trimite și ea un ajutor bănescîn acest scop; sufletul ei larg
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
ani. Elevele mele, selectate de prin alte clase de piano de la Conservator, aveau pentru mine un fel de admirație care nu era departe de adorație. În șase săptămâni clasa mea a fost în stare să obțină un strălucit examen de fine de an, spre uimirea și bucuria directorului de atunci, celebrul nostru cântăreț D. Popovici-Bayrenth. Înainte de venirea mea acolo, nimeni aproape nu îl lua în seamă pe Bach, nici pe Brahms. Pot să spun că eu am fost aceea care am
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
Printre talentele de seamă citez pe tânăra pianistă Hedy Durrer, dotată cu extraordinara memorie muzicală și pe Zoe Steriade, o interpretă înnăscută a lui Franz Liszt, a cărui concert în Mi bemol îl interpretă în chip strălucit la examenul de fine de an, absolvind școala cu mult succes. Pentru prima dată s-au cântat în Conservator concerte la două piane la examene, acompaniamentul fiind ținut de mine. Lucru care îl face să exclame pe energicul director Popovici-Bayrenth, fără niciun ocol, adresându
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
în brâu și cotoiul în spinare băgat în sac. Nu vrea să se despartă de el cu niciun chip; au trebuit multe rugăminți până l-am convins că un cercetaș cu o pisică în brațe se face de râs! În fine, ajunși cu toși la gara Doftana, ne suim într-un compartiment de tren, însă în momentul plecării, apare un jandarm care oprește pe D-na Skohutil de a pleca, fiind străină. De abia reușesc să îl conving, spunând că iau
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
voinic! Am uitat încă o persoană: servitoarea unguroaică plină de teamă, cu un coș mare cu pui și ouă și cu vioara fratelui meu, un ansamblu hilariant, cu toată tragedia momentului. Cocoșul îi cânta îmtr-una cucurigu, tot timpul voiajului. În fine, iată trenul. Suntem îmbarcați cu mare grijă de șeful devenit serviabilpeste măsură. Plecăm în plin întuneric. De frica zeppelinelor nu e voie să se facă lumină în tren și nici în stații. La Ploiești, când noi suntem debarcați și așteptăm
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
capului. Altă prietenă, d-na Hiott, o ființă fină și plină de muzicalitate, îmi adusese din Paris, iarăși o rochie de mireasă (a doua), din crèpe de Chine și așa m-am trezit cu două toalete pentru același scop! În fine, veni ziua cununiei, nași fiind inginerul T. Eremie cu doamna, iar micuța lor fiică Suzi (azi prințesa Ghica-Budești) împreună cu Mărioara sora mea, amândouă fetițele îmi duceau trena mea lungă. Ceremonia avu loc în Biserica Amzei unde Arhimandritul (viitorul episcop) al
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
acolo, lucru care îl și fac, însă nu prea bucuroasă, iar o amânare a plecării mele mult dorite în străinătate și atât de necesară mie! Iar un timp de răbdare care durează până în toamnă. Anul 1925 însă îmi aduce în fine satisfacția de a ieși din țară. Bunul meu prieten, compozitorul Fr. de Brzezinski îmi scrie că aș avea posibilitatea de a cânta într-un concert simfonic în Varșovia și nu trece mult și primesc o scrisoare de angajament din partea Societății
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi mul--tă vreme ignorat sau, așa cum s-a și întîmplat chiar, sancționat pentru vini care n-au fost niciodată numite (eliminarea, de pildă, din învățămînt). Și, în fine, ultima categorie îi privește pe acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au fost asociați realismului socialist. Aici intră, în primul rînd, Ion }uculescu, Alexandru }ipoia, Mat-tis-Teutsch și mulți alții mai mult sau mai puțin cu-nos-cuți
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
Ne-a sosit, la redacție, un anunț despre un nou virus. Se pare că nu trebuie deschise mesajele pe care scrie muncă. Dar în societatea românească un virus european numit muncă ar trebui, dimpotrivă, să fie introdus cu forța. În fine, nu e nici un pericol, deocamdată, să se răspândească.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
I sunt născute, așa cum mărturisește Stelian Țurlea, din dragoste pentru București. Ele beneficiază de o excelentă privire istorică asupra epocii (din care am preluat unele dintre informațiile apărute în acest articol) aparținând unui specialist de talia lui Ion Bulei. În fine, în prezentarea pozelor, Emanuel Bădescu reușește să combine finețea observării detaliilor și precizia documentară cu o ușoară notă de sentimentalism, care dă bine unei astfel de lucrări. Albumele Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I constituie un eveniment editorial
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
tot ce înlănțuie și ce reține, căci inima-i înalt adăpostește un viitor ce-n veșnic cerc revine. Profunde ceruri de făpturi sunt pline și fiecare-l strigă: vii la noi? Nu-i da să-ți poarte-n mâinile lui fine poverile. Ele-ar veni-napoi, la tine, noaptea, și te-ar bântui, ca furii-n casă ți-ar umbla, rebele, părelnice-ncleștări te-ar vlăgui, conturul ți l-ar sparge bucățele. (din Poezii noi - 1907) Cântări îngerești (fragment) Pe înger multă
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
înjosi adversarul. Socrate își lasă adversarul să fie încredințat că are dreptate și că pe fruntea lui strălucesc laurii deșteptăciunii, cînd, de fapt, și dreptatea, și deșteptăciunea aparțin celuilalt, aceluia care nu și le arogă pentru că le are deja. În fine, spiritul de frondă. Ironia înseamnă permanentă frondă față de existența lumii în totalitate ei. E nemulțumire perpetuă și insatisfacție constantă, dar o nemulțumire și o insatisfacție a căror expresie vie este o atitudine în care nu morala precumpănește, ci atitudinea religioasă
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
zone de variație stilistică), lipsa unor instrumente actualizate și foarte detaliate (ghiduri și tratate), neglijarea punctuației în învățămînt, răspîndirea - în Internet, în mesajele telefonice - a scrisului rapid, neglijent, care simplifică punctuația, renunțînd aproape total la o serie de semne; în fine, chiar și influența engleză: practica de a citi texte într-o limbă care are unele reguli net diferite (și al cărei prestigiu este foarte mare) relativizează normele, lăsîndu-le multora libertatea să amestece codurile sau să renunțe la orice regulă. Pe
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
Un june necugetat și lesne înflăcărabil, vorbind mereu de credință, iubire și speranță. Sigur, ale tinereții valuri. Cine nu e idealist la tinerețe, n-are inimă; cine mai e idealist și la bătrânețe, n-are minte. Acum a prins în fine ceva minte și nu mai face altceva decât să joace monopoly intergalactic. Tocmai a umplut Calea Lactee de hoteluri. Poate că într-o bună zi va ieși totuși ceva din el. Mda, ce voiam să zic...?" În timp ce Dumnezeu căzuse pe gânduri
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
doar piatră, fără nimic în interior? Dar atunci n-ar fi putut da note, or, șoarecele se obișnuise prea tare cu bruma de putere pe care o are un profesor, pentru a mai fi dispus să renunțe la ea. În fine, chemă din nou zâna, rugând-o să îi îndeplinească cea de-a doua dorință. ,Aș vrea", spuse, ,să fiu mare, celebru, puternic, și totuși necunoscut; aș vrea să știu totul, dar să n-am suflet vulnerabil." Dorit, zis și făcut
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
aibă atîta putere în fizicul delicat - și-mi șoptea clipind amețitor din gene: "O vedeți pe roșcata aceea de la pian? E fata mea..." M-am emoționat. Și pentru că simțeam că vrea să împartă cu mine succesul, apariția în sine. în fine, momentul. în condițiile acestea de înghionteală aproape permanentă, muzica fiind un protagonist, nu am văzut coerent mare lucru. Orice încercare îmi era întreruptă de atenționarea doamnei de lîngă mine. M-am lăsat păgubașă și nu mi-am luat ochii de la
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
Philippe de Thaon (Bestiaire, circa 1211), cel numărînd 3426 de versuri ale normandului Guillaume de Clerc (Bestiaire divin, circa 1210), apoi cel al lui Pierre de Beauvais (Bestiaire, circa 1217) și cel al lui Gervaise (text scris în octosilabi). În fine, cel al autorului pe care Anca Crivăț îl traduce în volumul de față: Richard de Fournival, cu Bestiaire d'amours, redactat la jumătatea secolului al XIII-lea. Ceea ce deosebește bestiarele medievale de fabulele obișnuite sînt cel puțin trei trăsături. Prima
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
etc. Despre securiști și activiști aproape că nu mai e nevoie să spun "ce-i mână în luptă". Ei reacționează din teama transpunerii actului de denunțare a comunismului în formule juridice punitive. Dar dacă un parlament dornic să facă, în fine, curățenie în țară va decide că toți cei plătiți ca activiști ai PCR își pierd pensiile umflate? Dar dacă securiștii vor fi plasați în categoria celor care-au comis crime împotriva umanității (crime imprescriptibile) și, cu dosarele pe masă, vor
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
un apartament mai bunicel la bloc. Dar ca erou al neamului, trebuia să trăiești, musai, la vilă și să ai salariu de șapte ori mai mare decât românul statistic, adică fraierul pe spinarea căruia se făceau toate aceste jocuri. În fine, corul denigratorilor a fost puternic întărit de dușmanii personali ai lui Vladimir Tismăneanu. Lista lor e lungă și motivațiile variate - de la gelozia profesională, la resentimentul ex-căpeteniilor comuniste și-a vlăstarelor acestora, care au resimțit activitatea civică a lui Vladimir Tismăneanu
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]