KorAP: Find »[drukola/base=fior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...256 >

6,379 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant de unitate și chiar tovarășului de la UTC care nu lipsea de la nici o ceremonie. Ca o fată cuminte ce era, Anita Își arăta sânii doar soarelui și lui Volodea Demian pe pajiștea verde a grădinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

milion de ori mai mult decât orice altceva - era aerul, respirația, procesul acum ușor de umplere și golire a plămânilor. Acel adevăr minunat, divin precum corurile de îngeri: puteam să respir și asta însemna că aveam să trăiesc. Pe când ultimii fiori îmi părăseau trupul mi-am lipit fruntea de covorul ud și mi-am imaginat că trag în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană. Am numărat până la zece, apoi am ridicat privirea din podea. M-am proptit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu vizitele nocturne. Cine o să fie? Încercând să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu palmele și lovind cu călcâiele în asfalt. — Bine, atunci, zise ea. Cel mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nu-i rechinul meu. Îți spun că nu semăn deloc cu el. Eu, cea care stă acum în fața ta și își dă cu brio cu stângu-n dreptul, sunt o persoană exact ca tine (un hohot de râs scurt, ca un fior), deși poate că tu nu ești persoana potrivită căreia să-i aduc acest argument. Știam la ce se referă. Un concept înfășurat în piele... — ... și substanțe chimice. Oamenii înseamnă mai mult de-atât, să știi. Am așteptat cât timp ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lăsasem în camera cu masa și lumânările. — Tot nu înseamnă că ai dreptul să le citești. Ochii doctorului zăboviră asupra mea. Senini și goi ca întotdeauna, nu aveai cum să-ți dai seama ce fierbea în spatele lor. Am simțit un fior slab de neliniște. — Deci, nu vrei să știi ce ți-a scăpat? Încă amețit și cu ochii împăienjeniți, am ridicat mâna, dorindu-mi pe jumătate ca el să-mi dea caietele și pe jumătate pregătindu-mă să i le smulg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prin coridoare slab luminate. Amintirile erau dureroase și le-am îndepărtat. Dacă aveam într-adevăr să urc înapoi în lume după treaba asta, urma s-o fac singur, din nou doar eu și Ian. Ideea îmi trimise prin corp un fior rece. Poate reușeam să discut cu ea. Poate puteam să-i spun sigur că înțeleg de ce ai făcut-o și să-mi cer iertare pentru că am fost așa speriat și de prost, și poate că totul s-ar întoarce la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ochelari fumurii și o podoabă buclată de păr cărunt pe piept citea un roman din acela de spionaj, pe care numele autorului e scris mare și-n foiță de aur, ocupând jumătate din copertă. Însă Clio nu era nicăieri. Un fior de spaimă îmi străbătu ceafa. M-am hotărât să mă întorc în tabără. Cortul nostru dispăruse. Hamacul dispăruse. Gențile ei, gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În masé și strigé, iar Nicolai Arsenievici sté În picioare cu chepca În mîné. - Cum de se poate așa ceva! zice președintele de colhoz. - Înțelegeți... Anton Pro... - Nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
că este vorba de ceva foarte important. Probabil în legătură cu unul din dosarele ce lâncezesc nerezolvate pe masă, adaugă ea îngrijorată. Dacă este posibil să intre numai pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a Okurinei. Și în timp ce compune un refuz plictisit din mâna stângă, un glas înăbușit de ventriloc tună din adâncurile ființei lui, spre stupefacția secretarei și a lui însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
percepe nimic dincolo de marginile ei. Simțea doar acea spumă cristalină cum urca până la glezne, apoi până la genunchi, mai apoi până la gâtlej... Căci aerul nu mai avea gustul lui limpede și transparent, ci mirosea puternic a smirnă și avea consistența și fiorul rece și straniu al zăpezii. "El-ul" Prezența Lui o simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat-o cu păcatele ei inocente și iluzorii. Din acea zi, ironia și disprețul pe care le manifesta pentru Tanti Eugenia au luat sfârșit. Și ea i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care va merge în moarte fără întrebări, pentru că Noi suntem Răspunsul. Mitică, te iubesc așa cum Mioara nu te va iubi vreodată, pentru că nu are experiența iubirii. Îmi mângâi trupul închipuindu-mi palmele tale, fiorii mă electrocutează, ochii mei nu mai văd decât întuneric și un soare mic în depărtare: inima ta. Plutesc eu către tine, Soare, Eu, Planetă neluminată vreodată de tine, lumina ta îmi va da fertilitate, mă voi acoperi de ființe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de fiorul maiestuoasei întâlniri, am simțit că-și face loc în mine un lirism ciudat, nepotrivit înclinațiilor mele depresive, fapt ce mi-a dat de înțeles că întâmplarea, prin prozaicul ei, avea mai multă poezie decât tot ceea ce publicasem până atunci. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

asta, dar e bine și așa, a fost mai înțelept să stați la cutie pînă s-au mai liniștit apele. Cînd pierzi mult sînge, ți se face frig, frig de tot, asta trebuie să fie explicația, zice Roja simțind un fior rece în piept, chiar dacă sîntem în toiul iernii, așa mă simt eu acuma, ca după o transfuzie, la pămînt și fără vlagă. Nimic ieșit din comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
fusese împărțit la Ialta în două sfere de influență. Și-a vîrît dracul coada exact în mijlocul Europei, se gîndește Părințelul, taman în teritoriul nimănui, acolo unde era mai mare criza, zice Curistul, frumușică manevră, e de acord Roja simțind un fior în piept la capătul altei depășiri riscante, atenție la șinele astea nenorocite de tramvai, zice, cînd plouă e ca pe patinoar, frînele nu mai țin deloc, iar direcția te fură, adaugă. Partea bună legată de statul la răcoare, reia Curistul

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
încet-încet vă dați și voi seama că nu degeaba mai sîntem încă adunați cu toții în jurul aceleiași mese, spune Bătrînul, clipind des de cîteva ori. — Nci nu vreau să mă gîndesc că lucrurile ar putea sta altfel, spune Tîrnăcop, simțind un fior de emoție în piept. Asta vreau să vă fac să înțelegeți, reia Bătrînul, că revoluțiile au loc doar în conștiința fiecăruia, restul sînt doar etichete, interese oculte și hoție. Partidele și toate instituțiile statului sînt doar niște organizații banditești care

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate de emoție: Va, ba-cu, ba-cu, ba-cu! Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce face! Tot

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
lor deschisă până la urechi scoteau hohote și chicoteli sub forma celor mai comice oac-oac-uri, adresate În cele mai diverse game acustice, aidoma spectatorilor unei bune comedii. Concertul broaștelor, mișcarea lor prin apă sau pe uscat, declanșau În sufletul de copil, fiori nemaiîntâlniți În alte ocazii, o Îmbinare ciudată Între spaimă și atracție inexplicabilă. În acele momente, Va și-ar fi dorit să nu coboare niciodată din ciobac. Tot privindu-și nepotul, Dorița lovea aiurea apa cu cele două lopățele, neștiind În

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
el crescuse, trăgea sfios și Înfricoșat de colțul hainei, iar Victor trezit din starea aceea care Îl purta prin locurile dragi lui și printre oamenii către care se hotărâse să-și trimită diamantul, se Întorcea automat și scuturat de un fior de frică și responsabilitate spuse: Nu-ți fie frică! Tăticul tău este cu tine și nu mișcă nimeni decât Cleopatra, ia uită-te la ea ce frumoasă este, vezi? Va scotea capul mai mult, se ițea pe lângă Victor și zărind

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
greu copilul a recunoscut drumul pietruit, ulița către Vasile Lica (brrr! a făcut copilul și cutremurat de podul În care stă vaca rea care fură mana Dumăniței, a strâns-o mai tare de mână pe bunica sa). Aceasta a simțit fiorul de frică ce-l străbătea, Înțelese cauza și spuse: Fii liniștit că podu-i gol! Nebuna de vacă so dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu! Da, dar stai așa oleacă! Băiatul, ridicânduse-n picioare, a avut pretenția să vadă de aproape și pentru mai mult timp, să se joace și să-i mângâie averea care dă fiori și pentru care oamenii trăiesc sau mor. La propunerea lui Valerică și de comun acord, au luat-o de la Început cu aceleași rezultate pentru ambii. Soarele, bucuros că a putut să schimbe starea sufletească a prietenului său, scăpăta către după

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

o carte de critică în care este vorba de ștreang sau cianură decât una referitoare la motivul florii albastre în romantismul german. De neexplicat rămâne numai faptul că autoarele, mai mult decât autorii, simt plăcerea să atace subiecte dătătoare de fiori. În ceea ce o privește pe Cecilia Burtică, autoare care a publicat de curând volumul Actul poetic și visul suicidar (pref. de prof. dr. Dumitru Gherghina, Didactica Nova, Craiova, 2002), mai există ceva inexplicabil, și anume faptul că scrie într-un

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă în poemele noi ale autoarei este un plus de reflexivitate, o intelectualizare a emoției, trecându-se

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]