3,170 matches
-
îi zări umbra aruncată de razele lunii pe zidul exterior al palatului. Furișându-se ca o umbră printre copaci, regele îl urmări pe slujitorul său până în apropierea unei peșteri despre existența căreia el unul nu mai aflase până în acel moment. Flăcăul fluieră scurt și un balaur uriaș cu două capete se arătă la buza peșterii. - De ce n-ai mai venit-? Era să mor de foame! Se răsti arătarea înfulecând rapid mâncarea așezată cu grijă în dreptul labelor lui. - Iartă-mă, frățioare, era
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
aceasta!. Dacă până mâine nu le afli pe vrăjitoare, mă duc după rege! Nu mai pot să aștept ascuns să mă hrănești și să îți pui în pericol viața. Regele Pădurilor urmări cum balaurul se retrase înapoi în peșteră iar flăcăul o luă la goană către lacul din inima pădurii. Fiind un rege tânăr și sprinten, nu pierdu urma slujitorului. Era curios să vadă ce avea să facă acesta când avea să dea peste casa vrăjitoarelor. Așa cum umblau zvonurile, el le
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
femei să își ridice pe lac o casă de piatră, promițându-le că nimeni nu avea să le deranjeze acolo. Veneau de fiecare dată când erau chemate la palat, dar pedepseau pe oricine încerca să se apropie de sălașul lor. Flăcăul se opri pe malul lacului încurcat parcă de faptul că locuința vrăjitoarelor se ridica întunecată chiar în mijlocul apei, pe niște picioare lungi de piatră acoperite cu straturi groase de mătasea broaștei. La o vreme, felinarele din dreptul ferestrelor înalte fură
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
niște picioare lungi de piatră acoperite cu straturi groase de mătasea broaștei. La o vreme, felinarele din dreptul ferestrelor înalte fură stinse și casa fu acoperită de bezna deasă a stufului care o înconjura. Regele pădurilor văzu cu surprindere cum flăcăul își scoase tichia pe care o purta pe cap și valuri aurii de păr ondulat i se revărsară pe spate, mângâiate ușor de vântul ce scărmăna păpurișul de pe maluri. Își scoase apoi tunica, iar prin cămașa străpunsă de razele lunii
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
nivel sătesc, la orice oră din noapte, fără nicio problemă. Venind spre Tongrinne, trebuia să trecem printr-un oraș din gara căruia a doua zi luam trenul spre Bruxelles. Cel mai mult m-a distrat când nepotul domnului Bonte, un flăcău de vreo zece ani, blond spre roșcovan, îl învăța pe bunic cum se pronunță corect cuvântul Gembloux, accentuând pe fonetica cuvântului în limba franceză. Ei studiau la școală cu vorbire franceză și conversația lor numai cu noi se făcea în
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
neîncăpătoare pentru lojele serafice ale Îngerilor, ce cântă angelicele Colinde și pun de grabă bidivii lui Verde-Împărat la Caleașca Noului An, care-l poartă majestuos pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare-Ocrotirorul Daciei și al lumii Ortodoxe. Printre lacrimi și suspine flăcăii plugușorului pocnesc cu of, cu dor de acasă, de libertate... 1Ianuarie 1942. Viscol și troiene mari. „Numărul” se face cu destulă întârziere... Fulgii străluceau o clipă, apoi se transformau în picuri mici pe frunțile noastre. S-a povestit, s-a
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
în casă deseori ca să o bucur cu prezența mea și să îi țin de singurătate. Îmi spunea diverse povești cu iele- zânele nopții- așa le denumea, care, la diverse sărbători, la miezul nopții dansau și îi prindeau în horă pe flăcăii care își bătuseră joc de fecioarele din localitate și îi învârteau până nu mai aveau nicio putere și, în final, își dădeau sfârșitul. Pe mine mă impresionau poveștile ei și din ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
aceste clipe. Curios. Așa era și atunci când a cunoscut-o în parc, pe bancă. Zâmbea tot timpul. Stătea cu mâinile împreunate în poala rochiei... parcă aștepta buchetul de flori pe care el l-a cumpărat de la țigăncușa aia hamțușcă... " Ia, flăcăule, florile astea și pune-le în brațele fătucii ăsteia frumoase, că asta ți-i partea, nu te zgârci!" Căzu în genunchi, cu obrajii în poala femeii. În timp ce fata pregătea cafeaua, bărbatul, ca-ntr-o rugăciune, săruta picioarele soției, iar cu
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
gândul că, dacă se supăra, Costache făcea arșici din dobă și din viori. Acordeonul îl facea armonică! Greu se mai încumeta vreo fată să danseze cu el, moarte cădeau după dans. Nici la prășit nu se mai duceau câteva zile. Flăcăii satului îl respectau de frică, nu aveau curaj să-l contrazică nici la arat, nici la semănat, dar nici la horă. Au vrut să-l ia la jandarmi, dar el a refuzat. Mult tare s-au rugat de el niște
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
trăgeau de zor la scripcă. Buzele lui se înfruptă din dulceața de virgină a Măriucăi. Sânii ieșiseră afară la aerul plin de miresme de iarbă și de flori de câmp de sub cămașa de in topit. Se opriseră direct în buzele flăcăului. Măriuca nu mai cunoscuse până atunci atingerea de bărbat. Zvâcnea și gemea de focul aprins al dragostei. Degetele ei treceau pe rând prin părul des, lung și negru al lui Costache și apoi se opreau pe spatele lui bronzat și
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
armonică cu două rânduri de clape, adusă de un neam de al nostru din Germania. Atunci am îmblânzit primele acorduri... de unul singur, la auz. Mama cânta și eu o acompaniam. De pe atunci eram un avantajat, devenisem „vedeta” satului. Toți flăcăii din sat veneau la poartă și mă rugau să le cânt pe maidanul de lângă sat ca ei să danseze cu fetele. În semn de mulțumire, îmi aduceau cele gustoase pere și mere din sat! Tata Gavril era sever, dur, era
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
ce te pot ajuta? Dar dă-mi voie să-ți prezint logodnica. Roșie ca focul Anica se prezentă. Era șocată de noul epitet folosit de Ionel. Încă nu avea glas așa că și-a șoptit doar numele și atât tot! Ambii flăcăi au zâmbit pe sub mustață rasă și și-au continuat conversația întreruptă de prezentare. - Ionel salvează-mă! - Ai probleme cu Mira? - De fapt cu familia ei. Unde putem sta de vorbă? - Păi ieșim în larg pe iaht. - Bună ideea. Ne putem
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Acasa > Manuscris > Foileton > TELEVIZORUL REPARAT. Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Am fost și eu tânăr. Chiar căsătorit cu doi flăcăi care astăzi sunt ingineri la casa lor și mi-au făcut nepoți. Dar Dumnezeu a fost sever cu mine chemând la el soția mea dragă prea devreme. Aveam puțin peste 40 când am pierdut-o. Puteam să-mi refac viața
TELEVIZORUL REPARAT. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370393_a_371722]
-
nu a reușit. Poate, din două, reușesc eu să fac unul bun. Am acceptat stabilind vizita pentru sâmbătă când aveam program scurtat. Sâmbăta pe la unu am plecat împreună de la serviciu. Acasă o aștepta mămica ei care ne-a servit masa. Flăcăul căpătase permisiunea să viziteze pe tătic spre a mai discuta despre noul calculator atotpotent. După masă m-a condus în cămăruța de mansardă care servea drept cameră de oaspeți. Pe o masă erau cele două televizoare. În cameră era sufocant
TELEVIZORUL REPARAT. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370393_a_371722]
-
Se adună azi la porți tot românul de cu zori Cu mănunchi de crizanteme și cu alte multe flori, Depănând povești din viața României iubitoare Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare. Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoși călare Asta-i sfânta Românie, țară dulce, roditoare, Steagul flutură în vânt glorios.- Privește-n zare! Cerul scrie un poem...România lângă soare. La multi ani România și români de pretutindeni. Sursă foto- internet Referință Bibliografică: ODĂ ROMĂNIEI / Ana
ODĂ ROMĂNIEI de ANA PODARU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370507_a_371836]
-
să trăiesc în plăcerile viciului și al sentimentelor momentane, așa că ne-am căsătorit de tineri iar peste doi ani aveam primul băiat, ca la următorii doi să urmeze și celălalt. Așa că la vârsta când abia ce terminasem facultatea, aveam doi flăcăi după mine iar tatăl lor primind ulterior o repartiția în altă localitate s-a tot dus cu ea cu tot, de nu am mai știut nimic de el până la divorț. - Da, destul de neplăcut. - Da, domnule Condurache și dacă îmi permiteți
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
domnule Condurache și dacă îmi permiteți și aveți suficient timp la dispoziție, aceasta în ideea că doriți să cunoașteți mai bine persoana de lângă dumneavoastră, atunci pe scurt în câteva cuvinte vă pot relata povestea vieții mele și a celor doi flăcăi ai mei. - Vă ascult, cu mare plăcere doamnă! Este și în interesul meu să aflu cine este persoana diafană care mi-a tulburat liniștea, ce domina existența mea insignifiantă de până acum. - Chiar așa să fie domnule...? Sebastian și atât
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
Niță al Popii a prins pe hoțul Ivan, spaima multora mai cu stare s-a împrăștiat cu iuțala gândului prin tot satul cu toate că era miezul nopții. -” Mă duc eu, Nea Niță.” Sări cu gura Ioniță al Păunii, un zdrahon de flăcău ce, de teamă că s-ar putea să i-o ia altul înainte, o și zbughise spre postul de jandarmi din centrul satului, fără să mai aștepte vre-o vorbă de încuviințare și fără să mai privească îndărăt. În jurul hoțului
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
spate îi ajungea aproape de călcâie. Avea un trup de zeiță grecească. În ciuda sărăciei lucii în care trăiau, Molearca se purta curat și îngrijit spre bucuria părinților care se făleau cu ea. Frumusețea ei nu scăpase ochilor atenți și pofticioși ai flăcăilor satului. Mai toți își căutau de treabă prin preajma bordeielor, doar, doar or zări-o pe Molearca. Dar Molearca își vedea de treabă, făcându-se că nu-i bagă în seamă. Dar în inima ei de țigancă se aprinsese o scânteie
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
Dar Molearca își vedea de treabă, făcându-se că nu-i bagă în seamă. Dar în inima ei de țigancă se aprinsese o scânteie. O scânteie ce-i da călduri în trup și o stare de fericire atunci când un anume flăcău trecea prin fața bordeielor. Dar ăsta era marele secret al inimii ei, doar al ei. Niciodată nu l-a lăsat la vedere. Aflase că-l cheamă Georgică. Conștientă de locul ei în societatea acelui moment, se mulțumea să-l vadă și
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
rabdă toate de când l-a luat. Că desigur altă nu l-ar fi răbdat Nici măcar o lună, insă biată față Este bunătatea personificata! Că-nainte Zoe până nu-l luase A respins partide mult mai serioase: Jorj Athanasiu, când era flăcău... Goldman de la Credit... Guta Popândău, Angrosist de vinuri, o partidă rară Și cu care Mișu nici nu se compară Toți cu situații și destul de „bine", Refuzați de dansa, ca să ia... pe cine! Că săracă Zoe când l-a cunoscut Era
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
v-o spun! La nebuni, la Bălăceanca, Era unul, măi nenica, Internat de mult și bine, Fiindcă se credea pisică! Însă un doctor inimos, După o vreme oarecare, A văzut așa, la dânsul, Un pic de-ameliorare! A chemat apoi flăcăul, Constatările să-i zică Și să-i spună că-i da drumu’ Dacă nu mai e pisică! - Bineînțeles, sunt sigur, Pot jură chiar, dacă vrei, Că sunt om, domnule doctor Și nu mai prind soricei! Doctorul, inima largă, În aceeași
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
care văzuse și el filme cu muschetari nu mai stătu o clipă pe gânduri și plecă să împlinească porunca. Era foarte motivat fiindcă, uite, făcuse rost de o slujbă, fără să mai fie nevoit să meargă la școală... Costan, un flăcău tomnatic, ciolănos și foarte mândru de mustața lui, fiind destul de obișnuit cu misiuni secrete, veni în spatele grădinii, apoi urcă în podul grajdului și, în zori, când mergea, deșelat și cu mustața cam pleoștită, spre casă, era deja numit în funcție
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
lecții de viață“ date de „minerul bătrân“, Letean («un bărbat de vreo cincizeci de ani, mărunțel și osos, cu părul alb-colilie și [cu] ochii afundați în orbite« - p. 43 -, «ce era de părere că se poate lucra chiar și cu flăcăi mai deocheați» - p. 44). Ținuta „grotescă“ a lui Costea Modrigan pare a sugera și posibil-minereasca-i „fruntășire“ / „liderită“ ca purtător de muncitorească / militară șapcă leninistă / stalinistă, la modă, în acele vremuri: «Pe la începutul lui cincizeci răsărise în Lupeni unul Costea Modrigan
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Furia lui Soare-Împărat Să-l lăsăm puțin pe Mărțișor să se dezmeticească și să ne întrebăm,ce mai face prințesa Primăvara? O fi ajuns acasă la scumpul ei tătic? Sigur că a ajuns, pentru că Nor Alb și grupul său de flăcăi, nourașii albi, scăpați din crâncena bătălie cu luptătorii lui Nor Vânăt, au purtat trăsurica prințesei prin cer cu multă grijă. Mai ales că în preajmă zbura și căpitanul cu cei douăzeci-treizeci de soldați din gardă, scăpați și ei din bătălie
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]