3,537 matches
-
și află din păcate că hoțul de cireșe ajuns învățător culcând fânul Moldovei a plecat și el să-l caute pe copilul căminarului codrii de aramă răsună de strigăte de răzeși ulcele milenare cucuteni adună brume de lacrimi ai unor Flămânzi lucrători Ștefan cel Mare oricâte fiice ar da țarului tot în închisoare ar zăcea cu întreg neamul de moldavi sub flori de tei un copac secular din Copou adună esențe euristice o casă de eminovici își așteaptă vizitatorii Eminescu e
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre orizont, am văzut cum o îngrămădire de nori se adunau amenințători. Se făcea din ce în ce mai rece și liniștea de până atunci era spartă de un șuierat, ce devenea tot mai puternic
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
-i sacrificiu, când ești pompier și arunci cu apă, Nu-i sacrificiu când oprești mașina la semafor ... Astea nu sunt sacrificii ! Sunt lucruri obișnuite, obligatorii ! Lucruri care trebuie însușite la Școala Vieții ... Mare filozofie și tu n-o știai ? Mihaela, flămândă ca nimeni altul, de viață, A jucat-o-n picioare, precum Iisus a călcat pe Moarte, Neștiind că poate nu apucă, cum se zice, ziua de mâine Și drept judecând a lăsat sămânța din ea să-ncolțească, Mai înainte de-
MIHAELA- EROINĂ PRINTRE SFINŢI, POEM DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363467_a_364796]
-
mereu urmărit, încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, într-adevăr, asemenea unui peron. De aici începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare... sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, încercând să ascundă emoția care-i
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
a născut pentru mântuirea noastră. De reținut faptul că Hristos vine și astăzi la noi în multe forme, ca un pelerin necunoscut, prin chipurile smerite ale oamenilor săraci, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale bolnavilor singuri și întristați, ale celor flămânzi și fără adăpost. De aceea, mai ales acum, când în jurul nostru vedem suferință și sărăcie, singurătate și neajutorare, să le aducem acestora, prin cuvânt și faptă, ajutor și un strop de bucurie, încurajare și speranță, așa cum învață și Biblia, și
BETLEEMUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363527_a_364856]
-
Dorind s-apari în cale pe-un fir de busuioc Să-mi cumperi pe un zâmbet speranțele dorite Purtând suav în suflet trifoiul cu noroc. Sosi-vei tu în taină atunci când va fi scris Cu clipele sublime și dorul cel flămând Pe flori înrourate, clădind un paradis, În straiele iubirii o să ajungi curând. Prin colorit de vremuri te-aștept mereu să vii Din file de poveste, o, prințule dorit ! Să mă alegi stăpână, iar tu al meu să fii Lăsând pe
TE-AȘTEPT CU DRAG, IUBITE! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362300_a_363629]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului S-așternea iarna...Pacea creștea violetă. Ne târam pașii în țârâitul flămândului frig Pe pârtia rece în straturi de cretă. De bucurie îmi venea să strig! Fluturii ne-nsoțeau ca-ntr-un joc, Când mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit, Era ger, iar noi simțeam că stăm lângă foc, Ardea
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
le-a făcut,că nu se mai satură!Silvica a înțepenit cu tava-n mâini,stupefiată: -Ce este,dragă,cine te-a supărat? -Ăștia! Că nu se mai satură! Iar noi...cât să-i mai răbdăm? -Cred că ești tare flămând, dacă spui asta.Nu-i nimic.Ți-a adus mama păpica.Lasă telecomanda și ține tăvița!Fii atent să nu scapi firimituri în pat! Cu ochii pierduți prin fundul ecranului,fugărind niște hoți împreună cu mascații,domnul Gigi a aruncat în
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Dorind s-apari în cale pe-un fir de busuioc Să-mi cumperi pe un zâmbet speranțele dorite Purtând suav în suflet trifoiul cu noroc. Sosi-vei tu în taină atunci când va fi scris Cu clipele sublime și dorul cel flămând Pe flori înrourate, clădind un paradis, În straiele iubirii o să ajungi curând. Prin colorit de vremuri te-aștept mereu să vii Din file de poveste, o, prințule dorit ! Să mă alegi stăpână, iar tu al meu să fii Lăsând pe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
în Basarabia. Se petrece ceva anormal pentru un om cu rațiune, care să poată percepe, să poată găsi un strop de normalitate în acel ghiveci atât olfactiv, cât și auditiv, cules atât din mass media, mai cu seamă din gurile flămânde de tot felul de bârfe și minciuni, de limbile bătute de mâncărime scărpinoasă ale marilor politicieni și conducători de Țară și de o bucățică din Țară. Este oare normal, ca așchia aceasta de pământ, înstrăinată de mamă, azi independentă de
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
apoi în inima ei: „Inundă-te-n alb suflete-al meu/ lasă tristețea și lupii alungă/ credința-ntărește-ți, deschis fii mereu/ cu fulgii dansează-n lumina fecundă/ te roagă în taină,/ spre Ceruri privește,/ îmbracă-ți în pace/ iubirea flămândă/ și fii liniștit:/ Dumnezeu te iubește!/” (O altfel de iarnă). Pe de altă parte, cel puțin aparent, nu se folosește de toate mijloacele stilistice pe care poeți cu nume mari le-au așezat la temelia poeziei românești, dar nici nu
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Gura lumii urâcioasă, de invidie otrăvită Vrea, de-odată parcă, pe toți să ne-nghită. Cerul negru ni-l arată...și fața bolândă. Ca o lighioană sălbatică, flămândă... Fug de fața-i neagră ca crema de ghete M-ascund în tabloul ce-atîrnă pe perete. Sunt natura moartă în culori... pictată Sunt floare, acum, de gura rea uitată! Din suflet îmi zboară albastre păsărele Purtând peste aripi iertările mele
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
după regula de aur a creștinismului. Aspirația către sublim, năzuința de alb,de armonie, de curat, de frumos, de adevăr, de bine - coordonate sufletești și totodată virtuți care se oglindesc în lirica Georgetei Resteman. „Setos de alb, avid de curățime/ Flămândul suflet pacea își primește/ Din al ninsorii dans, din Înălțime/ Își soarbe fericirea și trăiește.” (Flămând de alb). Cam acestea ar fi și coordonatele Poeziei și rolul ei de a aduce bucurie, pace, senin, armonie și dragoste între oameni și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
de frumos, de adevăr, de bine - coordonate sufletești și totodată virtuți care se oglindesc în lirica Georgetei Resteman. „Setos de alb, avid de curățime/ Flămândul suflet pacea își primește/ Din al ninsorii dans, din Înălțime/ Își soarbe fericirea și trăiește.” (Flămând de alb). Cam acestea ar fi și coordonatele Poeziei și rolul ei de a aduce bucurie, pace, senin, armonie și dragoste între oameni și nu să-i incite la rău. Pentru că răul doare și rănește mai mult decât orice având
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
lacrimă pe obraz se duce e așteptarea ce am trăit-o dulce în mintea mea erai la fel o fată cu un auriu mister aproape ai ajuns la mine zâmbetul tău acum mă mângăie și te strâng în brațele-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează șiruiesc ... Citește mai mult Iubirea curcubeupoezie [] Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-21 | |Iubirea curcubeu Curcubeul ce se aratăpe a cerului poartăîmi spune că acumiubito te-ai întorsdin singuraticul tău drumpașii îi îndrepți
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
i-a dat o frunză în geana-i de până lacrimi să vin ninge a meri cu fluturi pe brațul sărutului tău mi-l pun de pădure pe buze ceahlău doamne de-mi ceri atâta de mi-s umărul tău flămând de rotundul plouă de măr peste bluza-ți și gândul plouă cais ... Citește mai mult albastră sangvin singurătatea ta mă ia de mânăi-a dat o frunză în geana-i de pânălacrimi să vinninge a mericu fluturi pe brațul sărutului tăumi-l
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Citește mai mult albastră sangvin singurătatea ta mă ia de mânăi-a dat o frunză în geana-i de pânălacrimi să vinninge a mericu fluturi pe brațul sărutului tăumi-l pun de pădure pe buze ceahlăudoamne de-mi ceriatâta de mi-sumărul tău flămând de rotundulplouă de măr peste bluza-ți și gândulplouă cais... XX. TE IUBEAM, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014. mă uitasem treceam pe lângă mine străin închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau de setea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el, îmi mângâie fruntea și ochii și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
transforma în cel mai cumplit vârtej al nefericirii” (Platon) : „Ce tristă e pădurea sură,/ când se topește-n noi lumina,/ înțelepciunii lui Ibn-Sina/ și sângelui venit pe gură ... // Ce caută în noi pădurea/ când se cosește proaspăt fânul/ și guri flămânde cată fânul,/ mamelor lumii de aiurea ... // Pădurile la singular/ își joacă foșnetu-n zadar ... ” Viața se constituie, astfel, într-o permanentă și chinuitoare căutare a jumătății pierdute, dragostea devenind, în acest sens, un act de reparație ontologică: ,, Încep să devin invizibil
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
Și mângâieri noi pofte iar trezesc Se scurg în taină clipe fericite Ca între oameni ce înca se iubesc. E dragostea în ei tot mai arzândă Se intețește focul în cuptoare Și flăcări prind să urce, să coboare Cu ochi flămânzi stau zorile la pândă. Cuprinse de invidii, spun vorbe de ocară Și vorbele nedrepte din gură curg pârâu, De gândul lor pizmaș ce-l răspândiră-n țară Se scutură de râs chiar bobul mic de grâu. Referință Bibliografică: Poem mirosind
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
François Villon. În poezia lui Demostene Andronescu întâlnim o foarte mare putere de convingere, o perfectă îmbinare între sensibilitate, rugăciune, reflecție, unite fericit prin talentul său de a exprima simplu marile frământări sufletești: În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,/ Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,/ Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină/ Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.// Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-ți oferi/ Să-ți stâmpăr foamea, furii mi-
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
roua îndurării, Răsădește dragostea și crinul În ogorul năpădit de ură Și așterne peste munți de zgură Liniștea, iertarea și seninul! (Corneliu Coposu, „Rugă”, p. 596) Deschide, Părinte, ale cerului porți Să intre cohorta de îngeri și sfinți Schingiuiți și flămânzi, umiliți și cuminți, Cu ochi mari de lumini în orbite de morți, Cu fețele supte, cu oasele rupte, Cu urme de cizme pe piepturi strivite, Sub asprele zeghi cenușii, zdrențuite. Deschide-le, Doamne, și ultima ușă. În prag lepăda-vor
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
de a-și întâmpină iubita cu sărutări și mângâieri de cum au închis ușa cabanei după ei. Și-au aruncat gențile de mână în care aveau câteva lucruri de igienă personală pe un pat, hanoracele peste ele și ca niște lupi flămânzi s-au luat în brațe începând să se sărute și să se strângă în brațe. Irina aștepta de mult aceste clipe și era în stare să sară pe el acolo pe munte în drum spre Gârbova. Simțea cum clocotește sângele
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
Dar ne saturam când înghițim mâncarea, nu?... Nu o ținem doar să o mestecam și apoi o dăm afară. Tot așa și cu plăcerile trupești, sunt că degustarea, dar nu satura omul și sufletul lui. De aceea toți ne simțim "flămânzi" și lipsiți de putere, de curaj, de bucurie, de împlinire sufletească, de plinirea iubirii în viață. Ne este greu să iubim, "ne este teamă să nu suferim" mi se spune adesea... Păi, cănd oferi un trandafir celei iubite te gandesti
DIN CUGETĂRILE ARHIM. SILUAN VIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364069_a_365398]
-
senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece, trist, în carnețel cu mâna de-amu tremurândă; voi regreta în chip și fel că ai fost dulce și plăpândă, dar eu, de-a dreptul un zevzec, înghit ca un flămând în sec. mi-ai spus vrute și nevrute, precum că-n viață pierdem multe și-acum adânc în piept trag aer și recunosc, am fost un fraier. o lacrimă se scurge mută. îmi ești definitiv... pierdută. Referință Bibliografică: voi regreta în chip
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]