1,538 matches
-
și om (1946), Contemporan cu ei (1962), Evocări și dialoguri literare (1974). Ca traducător, B. a desfășurat o impresionantă activitate, ce dăinuie în timp prin reeditări (un exemplu este Vrăjitorul din Oz de F. L. Baum). SCRIERI: Vecernii, Craiova, 1923; Flaute de mătase, Brăila, 1923; Reculegeri în nemurirea ta, București, 1925; Biblice, București, 1926; Strigări trupești lângă glezne, București, 1926; Cina cea de taină, București, 1929; Poeme vechi și noi, București, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, București, 1934; Tărâm transcendent
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
care primește Premiul Fundațiilor Regale și Premiul Societății Scriitorilor Români. Poemele poetului tânăr se remarcă prin ingenuitate și prin prospețimea plină de vitalitate a percepției. Poetul trăiește miracolul unei existențe plenare, cosmicizate prin intermediul scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-un impuls demiurgic integrator: „Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit/ Și-apoi să-ți scrii poemele țâșnind
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
doctorul Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos... spre a primi stima, Încrederea și protecția...“ Auziți aici? „Protecția...“ De cealaltă parte a străzii, doamna Bidzikian cântă cele trei note culminante ale ariei „Regina nopții“ din Flautul fermecat. Muzica sună atât de ciudat printre celelalte zgomote - de uși sparte, oameni urlând, țipete de fete -, Încât Își ridică toți privirea. Doamna Bidzikian repetă si bemolul, re-ul și fa-ul Încă de două ori, de parcă ar fi exersat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu - dispăru. Atingerea lui free din imnul național ținea deja de trecut. Mama tot credea că sunt răcită. Vânzătoarele mă săreau cu privirea, căutând-o pe femeia care le ceruse ajutorul. Nu era un sunet dizgrațios. Era un amestec de flaut și fagot, având consoanele ușor estompate, cu un soi de bruschețe și răgușeală În tot ce rosteam. Și mai erau semnele pe care numai un lingvist le putea repera: eliziunile clasei de mijloc, note de grație transmise din greacă vorbirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceleiași Ființe Atotputernice. Clipește din ochi cu subînțeles: — Cu o mie de nume. Și cu asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au depus pe capul nemuritorului poet o cunună de lauri"1828. A doua zi a fost susținut "un concert în folosul săracilor"1829, eveniment ce "a constat din recitări de poesii"1830 și "execuțiuni de piese muzicale cu vioara și flautul"1831. Autorii articolului citat făceau precizarea că poeziile lui Mihai Eminescu recitate cu acest prilej au fost foarte apreciate de către public. În opinia redactorilor săptămânalului Santinela Dobrogei, "toate poeziile recitate erau o persiflare a patrioților de contrabandă, a acelor patrioți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1897. Dumitrașcu, Gheorghe, Localități, biserici și mănăstiri în Dobrogea până la 1878, Editura Fundației "Andrei Șaguna", Constanța, 1996. Dumitriu-Serea, G., Dumitriu-Serea, Elsa, Dobrogea românească, Tipografia Ziarului Dobrogea Jună, Constanța, 1940. Ekrem, Ali, Mehmet, Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, Constanța, 1994. Flaut, D., Iacob, M., Paraschiv, D., Tulcea 1878-1948: Memoria unui oraș, Editura Istros, Brăila, 2012. Georgescu, Ioan, Coloniile germane din Dobrogea, Institutul de Arte Grafice "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1926. Gheorghiu-Bârlad, G., N., Dobrogea. Studiu politico-social. Conferință ținută la Congresul Studenților Universitari
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cortegiul funerar, la care s-au adăugat vreo zece-douăzeci de turiști pe role Închiriate și Încă vreo zece care fuseseră dați afară din Grădina de ceai japoneză, s-a aliniat În spatele orchestrei, conformându-se gesturilor grăbite ale angajaților de la muzeu. Flautele și-au Început trilul, talgerele au clinchetit, tobele au duduit, iar un stol de porumbei grași și-au luat zborul fluturând din aripi și lăsând În urma lor o pală de vânt, și astfel a Început plimbarea noastră În cinstea „unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să-l primească În vizită, nici În calitate de doctor, nici de iubit. Biata de ea, părea În ultimul hal. La fel ca și persoana din camera din partea cealaltă. Parcă era o simfonie a bolii, numai tube, fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la toaletă. Dar atunci, cu un etaj mai jos, Își Începu numărul un grup de birmanezi petrecăreți. Beau și strigau, bătând din picioare și ciocnind sticle. Fumul de țigări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un bat, și un omer de sămînță nu va da decît o efă. 11. Vai de cei ce dis de dimineață aleargă după băuturi amețitoare, și șed pînă tîrziu noaptea și se înfierbîntă de vin! 12. Arfa și alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mîinilor Lui. 13. De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor. 29. Voi însă veți cînta ca în noaptea cînd se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. 30. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură a sălii, îi distrau în sunete de flaut, sistru și tamburină, întregindu-și cu geniale improvizații repertoriul, suficient de bogat, de altfel. Nu erau de prin partea locului, ci un grup itinerant din Narbonense, care, surprins la Lugdunum de invazia hună, îl părăsiseră în mare grabă, găsind refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă era omăt, dar venea o suflare de primăvară - acelea nu se pot uita! O altă fericire era grădina publică, mare ca o pădure, misterioasă, în care am auzit, într-o seară cu lună, după o zi de ploaie, un flaut dintre niște copaci. Iar în iunie, când preparam examenele, ne duceam să învățăm la grădină pe la 4 dimineața. Acasă la noi, la crâșmă, pe ulițe, în natură, discutam, ne entuziasmam, visam viitorul omenirii, făceam poezie - și niciodată nu ne gândeam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tineri poe]i! Dac\ vre]i s\ ne amintim de vie]ile voastre tumultoase [i pline de culoare, ar fi bine s\ ne oferi]i `n fiecare strof\ c`te un [oarece de c`mp cu inima `ns`ngerat\.) (n.a.). . Flautul fermecat, oper\ de Wolfgang Amadeus Mozart (n.tr.). . Ceremonie religioas\ evreiasc\ efectuat\ c`nd un b\iat `mpline[te v`rsta de treisprezece ani (n.tr.). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Saling-Dulgher.doc PAGE 93
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apropiau de noi, treceau nefiresc de repede ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus tragi un pic la narghilea? de ce nu, ultima dată eram în club A, fetele purtau sacouri cu bureți la umăr și ne priveau de sub părul înfoiat de păun Madona abia se lăsase de prostituție atunci eram doar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi văzut în fața ochilor toate nenorocirile ce aveau să se abată asupră-mi, sărbătoarea reîncepu în sunet de lăută, de flaut, de rebec, vioara cu trei corzi, de tamburină, până la suhur, masa din zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre coiful galului. Salix respinse repede lovitura cu scutul și se aruncă înainte, încercând să înfigă pumnalul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obligară pe Skorpius să se ridice, apoi se ocupară de Salix. Îi scoaseră coiful. Valerius contemplă înspăimântat chipul palid al prietenului său și nisipul îmbibat de sânge. Îl văzu pe Salix deschizând ochii. Amfiteatrul se cufundase într-o liniște ireală. Flautele și orga tăcuseră. Mulțimea îi privea pe cei doi gladiatori: Salix întins pe pământ, Skorpius lângă el, cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sacul, pentru a-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii și cu picioarele, apoi îi desprindeau din furci și îi luau în brațe, rosotogolindu-se cu ei la pământ ca și cum ar fi fost niște adversari. Muzica flautelor și anciilor acompania ritmic mișcările atleților. Proculus se plimba încet pe sub portic, supraveghindu-și discipolii. Antonius îl urma, chinuit de neliniște, întrebându-se cum îl putea convinge pe maestru să se întoarcă la Ludi, fie și numai pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius. Muzica se opri. Cei care se antrenaseră la korykos săriră în piscină. Alții, care rămăseseră pe mal, începură să-și ungă trupurile cu ulei și să presare pe mâini un praf fin, konis, necesar pentru o priză bună. Când flautele și anciile începură să răsune din nou, atleții își reluară antrenamentul. Și totuși... Antonius îl ajunse din urmă pe Proculus. — Și totuși, ai fost cel mai mare maestru de gladiatori. Nu știu de ce ai hotărât să renunți. — Gladiatura e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius o privire plină de reproș. — Să ne întoarcem în bibliotecă, zise cu răceală. Antonius își întoarse privirea de la norul de praf ce se ridica din bazinele de antrenament și-l urmă pe maestru. În bibliotecă se auzea slab muzica flautelor și a anciilor. Antonius se apropie de masă și luă sacul lui Valerius. — Ăsta e al fratelui meu. Aș fi vrut să i-l duci tu. — Sacul de medic n-o să-i fie de folos în Ludi. — Știu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]