1,376 matches
-
soacră-mea Aglae mi-e simpatică? Ce vrei să fac? Spune-mi o vorbă, și sunt gata. Olimpia nu rămâne pe drumuri, are părinți, avere. Nu mai e copil la mijloc să ne împiedice. Nu mă uit eu la trecut, fleacuri, nu-mi pasă ce-a fost. Ai fost tânără, ai făcut ce-ai vrut. Mă gândesc la o uniune de concepții, pe linii mari. Otilia, care îl ascultase din ce în ce mai palidă de mânie, nu se putu stăpâni și zise deodată surd
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix convențional, ca să-șiascundă neplăcerea întîlnirii. - Mă-mpușc! zise zgomotos Stănică, fără umbră de deznădejde. Felix îl întrebă din ochi asupra cauzei. - Îmi trebuie, dragă, cel puțin două sute de franci numai-decît, și nu-i găsesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgălite, moș Costache e cărpănos. Bănuind că Stănică vrea să-i ceară bani lui, Felix făcu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere însă îl înțelese. - Nu, dragă, nu te teme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, cu modestie spirituală, dar dă-mi și dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sută de franci. - Nu știu ce faceți voi cu banii, zău, se miră Aglae, cîndv-aud, n-aveți! - Suntem tineri, lăsă capul în jos Stănică, ne iubim! - Fleacuri de-ale voastre. Să vedem mâine dacă maiam bani. Stănică se repezi și-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă. Olimpia mea începe să se gălbejească la față, ca și ea. Otilia, ce mai fată! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!" Deși Felix se jurase de a nu mai păși în casa Aglaei, totuși își călcă cuvântul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu le-am spus nimic. Or fi bănuit ei ceva și dau acum vina pe mine. Pot eu să contrazic pe soacră-mea? Femeie bătrînă! Dumneata ești inteligent, pricepi! Eh, eu, să fiu ca dumneata, n-aș pune la inimă fleacurile astea. Mi-aș vedea de treabă, și pace. Ei și ce dacă a zis că trăiești cu Otilia? E un rău? Norocul dumitale! G. Călinescu - Domnule Stănică, zise exasperat Felix, dând să intre încasă la el, lasă-mă în pace
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alta, și amândouă obrazul. Doamne ferește, ai nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boală. Firește, suntem noi, nu te lăsăm noi, n-avea grijă, dar cine, mai mult ca o soră, poate să ghicească trebuințele unui frate? Supărări trecătoare, fleacuri. Pentru niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E singură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul dotal e fleac. Convențiunea tacită a fost ca Olimpia să aibă partea ei din averea mă-si. Așa se întîmplă când te însori din sentiment. Pe mine sentimentul, bunătatea m-au omorât. Dar am să fiu forte de aci înainte, nu mai admit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mult din gesturi decât din vorbe, Felix înțelese să colaboreze cu el la apărarea Otiliei de calomniile altora. Ale cui? Se gândi că probabil Aglae bârfise, ca de obicei. Stănică îi răsări în minte. Dacă exista un colportor permanent de fleacuri, acela era Stănică. Asta e sigur. Ce putea să spună însă mai mult decât putea să gândească el, Felix, în clipe de pofidă? Că între Otilia și Pascalopol pot fi legături de dragoste. Curiozitatea îl făcu pe Felix șiret. Își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să-i lăsăm puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lăsați omul în pace. Auzi, moș Costache, vrei să-ți lase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decăzute, pe cele mai strâmbe. Georgeta, de exemplu, ce-ai văzut tu la ea, Stănică, de-o ridici în slava cerului? Aglae: Copilul să asculte de mama lui, fiindcă nimeni mai mult decât mama lui nu-i dorește binele. Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea. Stănică: Socru-meu a fost blând, pot să zic inofensiv, dar sunt unii care fac urât de tot. Am cunoscut un magistrat, pe care l-a apucat într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nepoți, e Titi care trebuie întreținut pînă-și face un rost, iar Aurica nemăritată, Olimpia și ea stă ca vai de lume. Eu de unde să le dau, că știi ce am. Pensia lui cela, pe care nu vreau să-l numesc? Fleac. Datoria ta e să lași tot familiei tale, să-i dai numai acolo două-trei mii de lei și fetei ăleia, să aibă și ea un ban până și-o găsi un rost, că doar e fată mare. Nu ești dator
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-a apucat? Ne râde lumea! N-ameu destulă supărare, de la o vreme încoace, cu Simion, cu Titi, cu Costache, mi-a mai venit și asta pe cap? Ce-ai cu fata? spune-mi! - Am explicat tot ce era de explicat! - Fleacuri! Dacă Olimpia ți-a spus ceva, ori ți-a făcut vreo supărare, spune-mi să știu și eu, să știe și ea. Oamenii uită, nu se dușmănesc așa, fără sfârșit. Ce fel de recunoștință e asta? Te-am ținut aproape
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu le mai găsea utile (și aproape totul nu-i mai trebuia), și Aurica avu lotul cel mai mare din această distribuție. - De ce-ți împarți lucrurile? întrebă Felix. - Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și astea încă trebuie să fie de ultima modă. Din pradă luă și Aglae. Purtând mănușile și ciorapii Otiliei, mândră de acest mic desfrâu senil, nu înceta de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și Aglae, și ceilalți și un gând îi stăruia în minte, să fugă cât mai repede din această casă." În maniera sa plină de franchețe, Stănică o reprezintă pe Aglae astfel: "Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă". Weissmann o definește deosebit de bine într-o singură propoziție: "Este babă absolută, fără cusur în rău". Călinescu realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arivismul, de care dă dovadă, este un mod indirect de a-i spune Otiliei: "eu știu să iubesc, fiindcă sufletul meu e vacant, fiindcă n-am iubit pe nimeni". Teoria dragostei făcută de Aglae Tulea este a unei ariviste: "Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea". Aceasta explică și împietrirea sa lăuntrică. Aurica este obsedată de problema dragostei, ca fiind singurul mijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Oricare în sensul că ți-o trimit pe cea pe care mi-o ceri... Spune-mi care... — Știu și eu, șovăise Muti nemulțumită. Știu și eu, sigur că n-o să-ți cer o lucrătoare de mâna întâi pentru așa un fleac... Cred că Vica s-ar descurca, e și iute de mână, e și la locul ei, e și mai curățică... Totdeauna tropăise când cobora scara, tropăia ca un căluț atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la spate... Rochia foarte scurtă, care îi dezvelea genunchii mici, strânși în ciorapii fumurii, de mătase. Vorbea ca și când de pe-atunci cunoscuse suferința. Nu, era încă prea devreme, prea devreme și pentru ea : escapadele lui Alexandru, renumele lui de coureur, fleacuri... Mai avea cincisprezece ani buni până să știe ce-i spaima, ce-i singurătatea, ce-i sărăcia, ce-i închisoarea, ce-s umilințele... Știu și eu... răspunsese Muti în șoaptă. Răspunsul ei obișnuit, când se gândea la altceva. Era cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice fleac, îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take Ionescu, ci și cu Marghiloman ? Simțindu-mă presat, voi recurge la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a face cu el. Nu era însă decât o atracție foarte slabă și la care, dacă nu ar fi fost argumentele sentimentale și pozitive de mai înainte, aș fi renunțat foarte ușor. A merge mai departe pe drumul analizei acestor fleacuri îmi pare cu adevărat un nonsens. Respectivul domn nu se afla în birou, dar, lăsându-mi numele, am primit extrem de repede telefonul lui. S-a repezit să se scuze pentru acest lung răstimp etc., invocând mulțimea trebilor ce l-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum tot noi trimitem, pune doctoriile, apoi orișice reparație - un pantof, o haină, o cumpărătură... Pe urmă obligațiile, pentru că nicăieri nu intri fără o floare, o atenție, o bomboană... Ei nu, madam Delcă, nu, să nu ți se pară un fleac : orice vizită te duce spre cincizeci de lei ! Sigur, îi dăm cu plăcere, pentru cei apropiați dai cu plăcere, dar vezi ! Se adună ! Una peste alta, se adună ! Dar, à propos ! Dacă tot ai făcut drumul pân-aici, să-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am să-l aștept până în ultima clipă, dar dacă nu, va trebui să merg singură ! Imposibil să absentăm amândoi ! Va trebui să merg singură, ceea ce, dragă Vica, îți mărturisesc că nu-mi convine ! Pentru că știi cum este lumea : interpretează orice fleac ! — Eee, gura lumii cine-o astupă ! Ale lumii să le pui toate-n ciur și să le așezi sub cur... Da știi ce, Ivona dragă, știi ce ? Acu du-te dincolo și bea-ți cafeaua și lasă-mă să spăl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amicul său Lazăr, secretar literar la teatru. Cînd Mihai i-a spus, în primăvară, că are de modificat ceva la scenariu, i-a replicat: "nu ești băiat rău, ba chiar știi să te faci simpatic. Compromisul făcut e mic, un fleac, o mică schimbare de text. Dar ca tine mai sînt cincizeci, să zicem. Și-atunci, se creează un posibil compromis mai mare, ca sumă a celor mici". Amintirea asta nu-i convine lui Mihai roade în el, ca un cariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de băuturi alcoolice de vizavi. Stomp spuse: — Uite ce e: tu vrei informații, iar mie-mi trebuie bani. Mickey și Davey Goldman sînt la pîrnaie și cît sînt ei plecați, de treburi se ocupă Mo Jahelka. Mo se ține de fleacuri și nu are nimic de lucru pentru mine. Jack Whalen nu mă angajează nici mort și de la Mickey nu am mai primit nici un plic. — Nici un plic? Mickey e În budă și s-a tras și apa după el. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Malibu Rendezvous. Joan Morrow Loew tot ostilă rămăsese. Welton și hoașca lui Îl acceptau În silă, iar Karen Îl iubea atît de mult, Încît aproape că Îl durea. Îl durea și să lucreze la Moravuri - slujba asta era un fleac - și se lega de droguri ori de cîte ori avea ocazia. Sid Hudgens nu-l mai suna așa des - nu mai era unul din flăcăii de la Narcotice. După numărul cu McPherson, asta Îl bucura - nu știa cînd o să mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se ferește"). Momentele când Heidegger iese din cod, cedând stilului, sânt rare și ele seamănă cu apariția nesperată a unei oaze într-un peisaj de extremă rigoare. Iată un asemenea exemplu (p. 310): "Prin ea, Dasein-ul se eliberează de toate "fleacurile" cu care el se amuză în mod obișnuit și pe care curiozitatea e mereu preocupată să le procure din rezervorul de întîmplări al lumii." În rest, însă, Indexul Bast/ Delfosse al lui Sein und Zeit, care semnalează toate locurile în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]