1,681 matches
-
nu-și decolorează starea- Cu-acel contur din urmă, adus pieirii... Ah, speranță, cu surâsul toamnei, Ironia ta mă urcă-n vârf de cruce, Să mă răstignesc, să fiu o frunză dulce, Petrecându-și, c-o mișcare rară, anii. Și foșnetul să-l impregnez în mine, Iar toamna să îmi cânte, inevitabil, cântul, Și tremurând, să-mi colorez cuvântul Cu acest gând, ce se ascunde, fără vină. JURĂMÂNTUL INIMII Fac jurământ pe viață, și pe moarte, Că nu sunt inimă cu
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
ținuturi sunt păstrate în „chivoturi de aur” pe înălțimile dealurilor, ascunse în albiile râurilor sau sădite cu fiecare brad care formează frumosul lanț al Pădurii Negre.Structura și culoarea unică a brazilor iți încântă privirile prin frumusețea lor uimitoare. Fiecare foșnet de frunze, susurul izvoarelor sau țipătul păsărilor care brăzdează văzduhul îți încântă auzul, sufletul și privirile cu frumusețea lor divină. Pentru cel obosit și întristat, liniștea și susurul apelor lin curgătoare sunt o adevărată mană cerească venită din cerul divin
TROSSINGEN – LOCUL UNDE MUZICA SE ÎMBINĂ CU NATURA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343478_a_344807]
-
încặ Iedera se cațarặ peste umbrele nopții Capra neagrặ stặ crucificatặ pe-o stîncặ Poți sặ mặ pặrặsești într-o dupặ-amiazặ Sặ iți iei o vacanțặ de o mie de ani Dar sặ nu adormi în palmele mele Ca un foșnet prin frunze sặ rặmîi treazặ Poți sặ mặ lasi la o încrucișare de drumuri Eu tot o voi apuca pe cea mai bunặ cặrare Trupul tặu risipește nori de parfumuri Cu un fluviu de iubire m-ai înnecat și mặ
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
Acasa > Orizont > Selectii > UN OM,O VIAȚĂ,O...LUMINĂ Autor: Ionel Marin Publicat în: Ediția nr. 474 din 18 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Un OM,o viață,o... lumină Omul,sămânță-ecou,taină tulburătoare în foșnetul netimpului. Este o fărâmă din infinitul mare, din universul văzut și cel nevăzut,un crâmpei de suferință cu dorul permanent către Nemărginire. Înflorim cu ajutorul razelor din inimă și putem da strălucire aurului sufletesc prin iubire. Iubirea asigură drum inefabil Sinelui
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
în plisc o mlădiță de dor. În văzduh mă doresc curcubeie ce ar vrea să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai dârdâie-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas ce-mi descrie imensele ceruri unde-odată voi face popas. Și în inima mea mii de ruguri din lumina speranței se-aprind când pe ramuri, din noii mei muguri, albe flori privesc lumea zâmbind. 31 ianuarie 2017 Anatol Covali
PRIMĂVARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377422_a_378751]
-
cosmologiile intuitive. S-a spus despre un creator că el devine mai mare pe măsură ce devine simplu prin tot ceea ce crează spre a fi înțeles de orișicine. La Eminescu, simplul și sincerul sunt atitudini corelative. Izvorul și marea, teiul sfânt și foșnetul pădurii, păsările somnoroase ale nopții, bolta cerească plină de stele devin pentru Eminescu simplitate. Aceste lucruri simple și sincere au dat poetului candoarea și magia cuvântului scris. Amintirile copilăriei sale petrecute la Ipotești, pădurea, fauna, apa, sunt pentru el reverii
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului GHIOCELUL Un ghiocel plăpând, cu trei albe petale, Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale, C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar : -« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o taină : Știu cât de mult îți place, fata cu ochelari ! Și chiar îți dau dreptate, este o tipă faină. Dar nu-i plac ghioceii, vrea niște flori
GHIOCELUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377656_a_378985]
-
în șoapte. Să nu mă întrebi de ce zâmbesc ochii mei Anotimpurile au simfonii cu tine și miros de tei Când Luna pășește cu mine pe poteci de gând Eu plâng cu ea și mă trezesc...oftând. Imi cântă toamna prin foșnete de vânt Cerul sărută cu lacrimi ochiuri de pământ O candelă aprinsă e-n sufletul meu Eu rătăcesc pe alei de dor cu tine și Bunul Dumnezeu. Valentina Geambașu 17.10.2015, Mioveni Referință Bibliografică: ÎN PALME DE TIMP / Valentina
ÎN PALME DE TIMP de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378341_a_379670]
-
prinsă-n barbă de vremuri, prin fildeșul ros trec poieni de siberii, o limbă de foc mai clipește când tremuri grumaz fără lanțuri prins pe șaua durerii. Trosnește a iarnă pe sub pături de oase, un fum se ascunde dup-un foșnet de ger; târziu e de iarnă pe sub umbra ce coase, o haină de viscol dintr-un petic de Cer! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI
TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378531_a_379860]
-
fluierul... visul...Știi?! VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni în tăceri de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
fluturi și în firul de iarbă și în creastă de munte poate așa ajunge mai iute la sufletul tău lasă-l în preajmă să îți dea ocol să-ți simtă mirosul gustul din obrăjor să-ți atingă privirea cu un foșnet de buze starea ta aparentă să nu se mai scuze să vină la mine amândoi să alergăm goi printre frunze pe cotize cărări stare frumoasă din depărtare ce umbră de cale ne desparte auzul ce folie în franjuri ne ascunde
GÂNDUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378920_a_380249]
-
părinți părăsiți, tristeți de copii părăsiți, lumini de fulger, mătănii de pustnic, cai de Feți Frumoși, cosițe de Ilene Cosânzene, nostalgii de copilărie, vorbe de încurajare, răni de iubire, daruri de la Moș Nicolae, doruri de locuri natale, zile de naștere, foșnete de frunze veștede, sărbători naționale, clipociri de izvoare reci, mustrări de duhovnic, ciripituri de păsărele, plânsete de copii avortați, mugete de cerbi, răgete de lei, copite de inorogi, scrisori către Moș Crăciun, suflete de oameni de zăpadă, tratate de pace
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
ea oare acolo sub nuc? Ascultă ce ascultă cântecul nopții, asculta acele tăceri, totul părea încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, și Cloșca cu Puii, și Carul Mare, și luna bezmetică pe cer, și stelele care parcă încremeniseră pe boltă; nici foșnet de licurici, nici boare de vânt, călca parcă pe vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse-n grădină, văzu parcă o nălucă-n alb alergând prin umbra
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pământ în fața ei s-a arătat o casă micuță cu pridvor și mușcate roșii la ferestre. Pe poteca din grădină, venea băiatul ei cel drag plecat demult. În acel moment, bătrânei, i se păru raiul pe pământ; pădurea își unduia foșnetul său ca în poveștile adevărate iar pe covorul de flori în iarba verde își revederea băiatului drag ce se îndrepta spre dânsa. Al treilea înger, ajunsese departe tocmai în cealaltă parte a Pământului și atât de smerit, se oprise în loc
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Cu privirea către ceruri stai cuminte pe divanși-nvelești în reverie gândul ce-a trudit în van.Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal,Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal.Dus de valul căutării, bei căldura din amurgși culorile, prin vene, ca o rugăciune curg.Dezgolit de vechi dorințe care-n timp te-au colindat, Din secretele nocturne afli cât
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
lampa nimeni n-o aprinde, vântul bate la o poartă amorțită, ce scârțâie-n gânduri suferinde. Parcă timpul, însuși s-a oprit, căutând pe uliță vechile cărări, lutul a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se închină la Domnul. Într-un sat uitat de vremuri, pășesc în conștiința-mi pătată, prin suspine ce se pierd în ecouri, să vă rog, iertați-mă ultima dată
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]
-
să porți a vieții grea cruce, trăind în pace. Nu vreau, îi răspunzi. Aș dori-o frântă, să nu urc pe ea chiar dacă-i măreață. Vreau s-ascult mereu cum în juru-mi cântă superba viață. Mi-e drag să aud foșnet de pădure, să admir vrăjit câmpiile-n floare, s-ascult murmurând izvoarele pure, răcoritoare. Chiar dacă-mi oferi veșnica lumină nu mă pot lipsi de-al nopții-ntuneric cu stelele-n roi lângă luna plină sclipind feeric. A.C. Referință Bibliografică: Vine
VINE UNEORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379970_a_381299]
-
bine cu tinerețe. Vreau să fiu de-acum încolo doar ce sunt, nu ce am fost sau ce voi fi dacă-o să fie. A trăi e o bucurie copleșitoare. Să poți să privești culorile, să auzi armoniile cântecelor, ale foșnetelor sau chiar ale zgomotelor, să respiri aerul încărcat de miresmele îmbătătoare ale pământului, să poți să mergi, să alergi, să mângâi. Ce poate fi mai frumos! Viața trebuie trăită numai în clipă. E păcat să fie risipită în visări sau
ZORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379971_a_381300]
-
pe cioburi de stele destinul monadelor spiritele rele sunt fugarițe din calea zânelor spiridușii pădurii trag brazde albe pe calea robilor și sună copoței în noapte udându-le cu plânsul dureros al lumii de jos din frunzișul pădurii de ambra foșnetul luminilor a trezit pasărea nopții cu ochii de sfinx din cuibul acuns între stâlpii selenari de onix veghetorul fantomatic se furișază pe treptele nopții presărând cioburi de vise ninsori peste întunecime momeli fantomatice-n undele nopții peștilor -dragoni cântecul sferelor
ANOTIMPUL STELELOR CĂZĂTOARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380061_a_381390]
-
atât de suav tangibil, din jurul propriului eu, asemeni unui magnet ce atrage înspre el printr-o putere inexplicabilă, însă irezistibilă... Aripile spiritului se desfac ușor, plutind măiastre peste timp și pământ, înspre zările curgând despletite din infinit, în zborul lor, foșnetul devenindu-le mângâierea vântului ce coboară pe scări înălțate printre ramuri, spre piscuri atingând nori și pierzându-se în brațele invizibile, desprinse din cer... Lumea se vede atât de diferit, privind-o de jos, simțindu-i netezimea pământului, iar mai
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
mei vin în taină să mă alinte Amintiri fugare trec pe rând și pier. Frunze de gând istovite de toamnă Dezbracă amintiri răvășite de tăceri, Lacrimi ascune în perlele tale doamnă, Purtând în plete surâsul unei veri. Clipe culeg din foșnete de frunze Pe umeri porți eșarfa amurgului violet, Pe portativ de gând valsul unei muze Cu tine trăiesc speranță și regret, Mă amăgești în noapte cu vise nevinovate Pe buze îmi picuri clipe, sărut de catifea, Cu îngerii mei pășesc
TOAMNĂ DRAGĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381835_a_383164]
-
și celălalt lovit de-orice delir, dar azi, de-atâta ură și mânie simt că de-abia mai pot ca să respir. N-am mai primit răspuns. A fost tăcere. Abia într-un târziu în pieptul meu s-a auzit un foșnet de durere și am știut că plânge Dumnezeu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Dialog / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIALOG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381926_a_383255]
-
-ntorc păstrăvii la izvoare Și fluturii pe mărul interzis. O, nașterea ne-a viermuit petala Dar aripile franțe nu ne dor Buimaci că liliecii seară Vom invocă iubirii un alt zbor Neîncercat de trecerea luminii Ce-și urca seva-n foșnetul din foi Nu depărtarea ne învinge zborul Ci fructu-nchis în vidul dintre noi. Ani au trecut, și vor mai trece încă Și ne-om intoace iar în paradis Și ispitiți de sarpe-a câtă oră Iar vom gusta din mărul
CADEREA DIN RAI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381999_a_383328]
-
valoroasă a preexistat în comorile cântecelor folclorice, doar că nu-și aflase până la ea vibrațiile vocale ale melodicității mătăsoase și fragile ce clădesc frumos și alinător cântecul neuitat! Chipul artistei Maria Stroia e asemănător florilor, iar glasul ei este asemeni foșnetului serilor și zorilor satelor românești, unele și altele pline de vis, de armonie, de iubire. Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia sunt așa de natural scăldate în verdele, vioriul, cărămiziul, albul, rozul anotimpurilor. Între vocile cântăreților care au îmbrăcat
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
de cinstire, se înfiorează întreaga fire. Se-aprind lumânări, se luminează inimile și gândurile. Se cântă Prohodul. Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate. Pe cer trec nori alungați de vânt. Păsări tresar din somn speriate. Printre unde sonore și foșnet de aripi, lumânările noastre, unite într-o singură lumină mare. Învăluiți în propria lor lumină, Îngerii se află printre noi! Înconjurăm biserica împreună cu preoții, purtători ai sfântului Epitaf - pânza catifelată cu înmormântarea lui Hristos pictată. Ne oprim de patru ori
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]