1,670 matches
-
vezi lucrările semnate de Bouchard și colaboratorii săi (1997) și de Page (1998a). Totuși, ca un fel de rezumat, Shear și Master (1994) recomandă ca procesul de evaluare să urmărească (1) frecvența atacurilor de panică, severitatea și durata lor, (2) fobiile legate de panică, (3) anxietatea anticipatorie, (4) gradul de afectare și calitatea generală a vieții și (5) gravitatea problemei în ansamblu. În acest context, scala P & A (Panic and Agoraphobia Scale; Bandelow, 1995) se dovedește a fi un instrument de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de feminitate sînt legate de sensibilitatea socială, iar asocierea dintre cele două genuri se produce tocmai prin intermediul feminității. Deși constituie una dintre cele mai seducătoare explicații ale diferențelor dintre sexe, teoria este zdruncinată de absența unor diferențe similare în cazul fobiilor sociale. Cu toate acestea, femeile care suferă de tulburare de panică și agorafobie par mai afectate decît bărbații de evitare, gînduri pesimiste și senzații corporale (Turgeon et al., 1998), iar evoluția afecțiunii poate fi mai gravă în cazul femeilor (Yonkers
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
diagnostic, este mult mai probabil ca pacientul să solicite tratament pentru tulburarea comorbidă decît în cazurile în care nu se înregistrează nici un atac comorbid de panică (Boyd, 1986). În termeni de etiologie, una dintre comorbidități este cea care apare în fobiile specifice. Interesant este faptul că Starcevic și Bogojevic (1997) au descoperit că fobia legată de moarte reprezintă cea mai apropiată fobie specifică ce precedă declanșarea tulburării de panică și agorafobiei, ceea ce sugerează că activarea acestor temeri poate avea o oarecare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
decît în cazurile în care nu se înregistrează nici un atac comorbid de panică (Boyd, 1986). În termeni de etiologie, una dintre comorbidități este cea care apare în fobiile specifice. Interesant este faptul că Starcevic și Bogojevic (1997) au descoperit că fobia legată de moarte reprezintă cea mai apropiată fobie specifică ce precedă declanșarea tulburării de panică și agorafobiei, ceea ce sugerează că activarea acestor temeri poate avea o oarecare însemnătate etiologică în dezvoltarea panicii. Una dintre complicațiile ce trebuie avute în vedere
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nici un atac comorbid de panică (Boyd, 1986). În termeni de etiologie, una dintre comorbidități este cea care apare în fobiile specifice. Interesant este faptul că Starcevic și Bogojevic (1997) au descoperit că fobia legată de moarte reprezintă cea mai apropiată fobie specifică ce precedă declanșarea tulburării de panică și agorafobiei, ceea ce sugerează că activarea acestor temeri poate avea o oarecare însemnătate etiologică în dezvoltarea panicii. Una dintre complicațiile ce trebuie avute în vedere este apariția unei tulburări de personalitate. Pacienții cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pacienții cu un grad mai ridicat de evitare agorafobică manifestă mai multe trăsături anxioase de personalitate, pentru că aceeași vulnerabilitate stă la baza ambelor tulburări. Există, de asemenea, și indicii ale diferențelor de gen în comorbiditate. Femeile par mai predispuse către fobii sociale comorbide și SSPT (Turgeon et al., 1998). Atît bărbații, cît și femeile care suferă de tulburare de panică (15% dintre bărbați și 9% dintre femei) și agorafobie (27% dintre bărbați și 9% dintre femei) au mari probleme legate de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de panică) ar trebui să fie stoparea atacurilor de panică și a interferențelor pe care le produc în viața individului. În al doilea rînd, ar trebui să se încerce reducerea oricărei forme corespondente de evitare agorafobică. Ca și în cazul fobiilor specifice, evitarea va presupune anxietate anticipatorie și teamă de expunere, iar tratamentul va trebui să facă mai mult decît să oprească evitarea. Cu toate acestea, terapia ideală nu va reduce doar simptomele, ci va scădea și gradul de vulnerabilitate față de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Stern și Marks, 1973; Foa et al., 1980). Spre exemplu, Rayment și Richards (1998) au descoperit că, dacă simptomelor li se permite să se dezvolte și să treacă, evitarea situațiilor fobice este mai scăzută. Cu toate că printre indivizii care suferă de fobii specifice (vezi Marshall, 1985) expunerea care durează pînă la scăderea anxietății s-a dovedit a fi mai eficientă decît tentativele de evadare în clipele în care anxietatea crește, la pacienții cu agorafobie par să funcționeze la fel de bine ambele metode (de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
astfel și mai dependenți. Asemenea tipare comportamentale trebuie să fie identificate, pentru a ne asigura că nu vor împiedica progresele terapiei. Managementul tulburărilor comorbide Cel mai des întîlnite tulburări de comorbiditate de pe Axa I sînt celelalte tulburări anxioase, în special fobia socială (Sanderson et al., 1990). Unul dintre avantajele intervențiilor cognitiv-comportamentale este faptul că pot fi aplicate tuturor tulburărilor anxioase, avînd în vedere că fiecare afecțiune reacționează la multiple combinații între managementul anxietății și strategiile de expunere. Așadar, va trebui să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
care suferă de o tulburare de panică de lungă durată ajung să evite unele situații de frica panicii. Măsura evitării va determina cantitatea de timp și energie necesară depășirii acestei probleme. Anumite tulburări confundate uneori cu agorafobia includ depresia, schizofrenia, fobia socială și tulburarea obsesiv-compulsivă. Oricum, o înțelegere corectă a naturii agorafobiei, așa cum a fost descrisă mai sus, permite în general o clasificare mai ușoară a acestor tulburări. 1.1. Cum se dezvoltă tulburarea de panică și agorafobia? 1.1.1
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sau de vîrsta dumneavoastră, ci de motivația de a vă schimba reacțiile. 1.6. Obstacole în calea însănătoșirii Un alt factor de care se ține seama este persistența agorafobiei. În unele cazuri, există diferite obstacole în calea însănătoșirii, care perpetuează fobia. O situație deosebit de dificilă se întîlnește atunci cînd individul care suferă de agorafobie sau o persoană importantă din viața sa are ceva de cîștigat de pe urma bolii. De exemplu, oamenii acceptă agorafobia partenerului destul de repede, deoarece atunci sînt siguri că acesta
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sau un icnet) poate declanșa simptomele. 1.13. Tipuri de respirație accelerată Există cel puțin patru tipuri de respirație accelerată pe care trebuie să le recunoașteți. Primele trei tind să fie episodice și sînt, probabil, mai comune la oamenii cu fobii specifice. Acest lucru înseamnă că au loc numai în timpul episoadelor de anxietate ridicată, cînd sînteți expuși la ceea ce vă înfricoșează. Al patrulea tip este obișnuit: se întîmplă mai des și este, în principiu, un obicei sau stil neadecvat de respirație
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de panică, dar persoana se simte neliniștită, amețită și incapabilă să gîndească clar. Dacă astfel de oameni sînt plasați în prezența obiectului de care se tem, iar ritmul respirației sporește chiar și puțin, se poate declanșa panica. Relația dintre declanșatorii fobiei și hiperventilație este rezumată în diagrama următoare. Mituri frecvente despre simptomele anxietății Cînd frica este intensă, oamenii își fac adesea griji în legătură cu posibilele consecințe ale nivelurilor extreme de anxietate: se tem că anxietatea va scăpa de sub control sau că ar
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nu încetează cu adevărat; pur și simplu, descoperiți din ce în ce mai multe situații care ar putea fi periculoase și le evitați și pe acestea. 4.1. Mai multe despre evitare Temerile situaționale sînt temeri de locuri sau situații în care persoanele cu fobii cred că ar putea avea loc un atac de panică. Individul a experimentat, probabil, astfel de atacuri de panică în situații identice sau similare în trecut. Dar, datorită procesului de generalizare, o persoană nu are nevoie să experimenteze un atac
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pot fi descompuse în pași mai mici. Utilizați această metodă pentru a vă atinge mai ușor țelurile. Întocmiți un set de pași pentru fiecare dintre următoarele țeluri. 4.3. Implementarea programului 1. Asigurați-vă că efectuați zilnic activități legate de fobii. Evitarea determină accentuarea fricii. Dacă aveți o zi proastă, trebuie să faceți întotdeauna ceva în acest sens, dar parcurgeți doar pașii pe care îi stăpîniți deja. 2. Confruntați o situație în mod frecvent și sistematic pînă cînd vă depășiți frica
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Cînd citiți aceste cărți sau altele similare despre managementul anxietății sau depresiei, amintiți-vă că reprezintă doar niște ghiduri. Păstrați-vă simțul critic, pentru a culege doar informațiile utile cazului dumneavoastră. Majoritatea cărților sînt accesibile ca preț. Sindrom Descrierea clinică Fobia socială este caracterizată de anxietate fobică și de evitarea situațiilor sociale sau de performanță. Este vorba despre frica de a fi în centrul atenției, de a face sau a spune ceva penibil și de a fi perceput ca anxios. În
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se află o teamă fundamentală de evaluarea negativă (Beck et al., 1985; Liebowitz et al., 1985; Lucock și Salkovskis, 1988; Mattick și Peters, 1988; Mattick et al., 1989). Atît probabilitatea, cît și consecințele dăunătoare anticipate ale evaluării negative sînt exagerate. Fobia socială, pentru mulți pacienți, este o stare cronică și incapacitantă, cu o morbiditate semnificativă în ceea ce privește disconfortul personal, eșecul de a dobîndi un potențial social, ocupațional și personal maxim și comorbiditatea psihiatrică semnificativă. Aspectele cognitive, comportamentale și fiziologice ale tulburării sînt
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pacienți, este o stare cronică și incapacitantă, cu o morbiditate semnificativă în ceea ce privește disconfortul personal, eșecul de a dobîndi un potențial social, ocupațional și personal maxim și comorbiditatea psihiatrică semnificativă. Aspectele cognitive, comportamentale și fiziologice ale tulburării sînt recunoscute. Indivizii cu fobie socială prezintă multe dintre simptomele de anxietate întîlnite în cazul altor tulburări anxioase. Cu toate acestea, simptomele cele mai supărătoare sînt cele mai vizibile pentru ceilalți: conform unui studiu (Mersch et al., 1995), 77% dintre pacienți manifestă simptome asociate: se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
anxietate întîlnite în cazul altor tulburări anxioase. Cu toate acestea, simptomele cele mai supărătoare sînt cele mai vizibile pentru ceilalți: conform unui studiu (Mersch et al., 1995), 77% dintre pacienți manifestă simptome asociate: se înroșesc, transpiră sau tremură. Indivizii cu fobie socială sînt îngrijorați că aceste simptome le arată celorlalți că sînt anxioși. Ei se tem că, dacă se va considera că anxietatea lor nu este justificată, vor fi evaluați negativ. Evitarea este cel mai clar simptom comportamental al fobiei sociale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu fobie socială sînt îngrijorați că aceste simptome le arată celorlalți că sînt anxioși. Ei se tem că, dacă se va considera că anxietatea lor nu este justificată, vor fi evaluați negativ. Evitarea este cel mai clar simptom comportamental al fobiei sociale. Mulți pacienți vor evita pe cît posibil situațiile de care se tem, însă vor suporta o anxietate intensă atunci cînd consecințele negative ale evitării vor fi percepute ca fiind mai mari decît cele ale participării. Situațiile sociale care provoacă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
celorlalți pot, de asemenea, să declanșeze anxietatea (de exemplu, statul la rînd, folosirea transportului în comun, a toaletelor publice, utilizarea telefonului cînd sînt alții în jur, mîncatul sau băutul în public, locurile aglomerate precum magazinele sau cinematografele). Cei mai mulți pacienți cu fobie socială nu se tem de o singură situație (Turner și Beidel, 1989; Manuzza et al., 1995). Clasificare, subtipuri și relația cu tulburarea de personalitate evitantă Fobia socială a fost relativ recent recunoscută ca o unitate de diagnostic. Problemele anxietății sociale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mîncatul sau băutul în public, locurile aglomerate precum magazinele sau cinematografele). Cei mai mulți pacienți cu fobie socială nu se tem de o singură situație (Turner și Beidel, 1989; Manuzza et al., 1995). Clasificare, subtipuri și relația cu tulburarea de personalitate evitantă Fobia socială a fost relativ recent recunoscută ca o unitate de diagnostic. Problemele anxietății sociale au fost adesea privite ca un aspect al personalității (Turner și Beidel, 1989). Cu toate acestea, în anii 60 au apărut mai multe descrieri detaliate ale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de diagnostic. Problemele anxietății sociale au fost adesea privite ca un aspect al personalității (Turner și Beidel, 1989). Cu toate acestea, în anii 60 au apărut mai multe descrieri detaliate ale sindromului, odată cu argumentele care sprijineau clasificarea anxietății sociale ca fobie (Taylor, 1966; Marks, 1969, 1970). Ca urmare a studiilor lui Marks (1969) referitoare la distincția între fobia socială, fobia specifică și agorafobie, DSM-III a introdus în 1980 tulburarea în taxonomia psihiatrică. Revizuirile ulterioare au încercat să sporească precizia și specificitatea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1989). Cu toate acestea, în anii 60 au apărut mai multe descrieri detaliate ale sindromului, odată cu argumentele care sprijineau clasificarea anxietății sociale ca fobie (Taylor, 1966; Marks, 1969, 1970). Ca urmare a studiilor lui Marks (1969) referitoare la distincția între fobia socială, fobia specifică și agorafobie, DSM-III a introdus în 1980 tulburarea în taxonomia psihiatrică. Revizuirile ulterioare au încercat să sporească precizia și specificitatea criteriului de diagnostic, în special pentru alte tulburări anxioase și tulburarea de personalitate evitantă (TPE). DSM-IV și-
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
toate acestea, în anii 60 au apărut mai multe descrieri detaliate ale sindromului, odată cu argumentele care sprijineau clasificarea anxietății sociale ca fobie (Taylor, 1966; Marks, 1969, 1970). Ca urmare a studiilor lui Marks (1969) referitoare la distincția între fobia socială, fobia specifică și agorafobie, DSM-III a introdus în 1980 tulburarea în taxonomia psihiatrică. Revizuirile ulterioare au încercat să sporească precizia și specificitatea criteriului de diagnostic, în special pentru alte tulburări anxioase și tulburarea de personalitate evitantă (TPE). DSM-IV și-a propus
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]