565,769 matches
-
asemenea, intenția de a fi foarte transparentă în gestionarea banilor (puțini) de la buget și foarte perseverentă în atragerea unor fonduri suplimentare. Dialogul local-național și cel public-privat se numără, deja, printre prioritățile ministerului. Alte decizii supuse dezbaterii au fost cele privind Fondul Cultural și Centrul de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii. Problema subvențiilor în cultură a animat discuția. Au existat intervenții "de principiu", privind transparența și neimplicarea ministerului în organizarea internă a instituțiilor de cultură, ca aceea a Speranței Rădulescu, de la
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
poezie la care a participat. Și tot în Dacia literară nr. 1/2005, continuă publicarea Scrisorilor către prieteni, ale regretatului Aurel Dumitrașcu. Aflăm că o carte a sa, proiectată pe la finele lui 1986, trebuia să se numească Pătrat negru pe fond negru, "sugerând atmosfera întunecată în care poezia devenea chiar refugiul speranței" și câteva rânduri, datate în final: "Scrii și tu cărți. Un cabotin de tip special. Te expui numai singurătății. Mori sărutând o pagină scrisă"... (25 iunie 1985).
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
pe care nu și-l ascunde, o lume în veșnică fierbere, cu oameni în stare să se aprindă din orice vorbă, ca apoi să-și dea firesc binețe, cu aerul că niciodată nu s-ar supăra pentru așa fleacuri. În fond, noi să fim sănătoși, că ne descurcăm...Tema "descurcării"e sancționată, cu o anume amărăciune de pedagog dezamăgit în așteptările lui de la societatea pe care, lato sensu, o educă, în episodul călătoriei cu trenul, pe care Mircea Bănceu și soția
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
la tv, că Guvernului României, ales de Parlament, i se cam îndoaie de sfaturile FMI-ului, iar nițeluș mai jos imaginea aceluiași demonstrându-i negociatorului-șef al FMI, domnul Mensbrugghe, cât de mult și de adânc apreciază el cooperarea cu Fondul, considerând-o chiar o componentă intimă a strânselor relații... Ay, Doamne, ce S.F!... -Haralampyyyyy! Hei! Dă-mi repede o cofeină... În paranteză spus, această flexibilitate a domnului prim-ministru ne-a tulburat relativ adânc datorită și faptului că era
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
constat că nici măcar această metodă nu este infailibilă. Fiecare om are propria sa viziune despre revoluție, o teorie pe care o argumentează după puterile sale, dar care intră, inevitabil, în contradicție cu alte teorii cel puțin la fel de credibile. Întrebarea de fond la care își propune să răspundă cartea Ruxandrei Cesereanu (este un fel de a spune, pentru că autoarea se ferește să tragă concluzii; ea nu face decît să sistematizeze concluziile altora în funcție de poziționarea lor în această chestiune) este dacă în decembrie
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
revoluția au făcut-o românii), Dumitru Mazilu (a fost o revoluție cu sensurile deturnate), Silviu Brucan (revoltă spontană și lovitură de stat), Raportul SRI (revoltă amplă și premeditare externă), Nicu Ceaușescu (lovitură de stat a Armatei, MI și Securității pe fondul revoltei populare), Lucian Boia, Vladimir Tismăneanu, Gabriela Adameșteanu, Emil Hurezeanu (revoluția pregătită din vreme în străinătate și în țară), Sorin Roșca Stănescu, Nicolae Stroescu-Stînișoară, Catherine Durandin, Pavel Coruț, Ion Pitulescu, Richard Wagner, Andrei Codrescu, Edward Behr (complotul a catalizat din
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
atîtea și atîtea motive operante ca pînă la urmă să nu se dea pe nimeni - și să se neurastenizeze!" Evident, nu! Deoarece nu e vorba decît de eforturi corective, de strădanii de-a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
văzul unei întregi țări, un individ iresponsabil atenta, cu aplomb, la siguranța națională. Aveam, în fine, o ilustrație a sintagmei cu care mă înțeleg atât de greu. Din două, una: ori dl Timofte și-a pierdut uzul rațiunii, ori, pe fondul amenințării de-a fi dat afară, a încercat ultima și cea mai sinistră dintre diversiuni. În primul caz, se poate presupune că informațiile făcute publice sunt reale. Dar cu atât mai puțin ele trebuiau făcute publice. În ce-al de-
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
-l consemnează nu sînt, deseori, scutite de ironii. E de amintit, și ajunge, doar lectura pe care a făcut-o Călinescu Însemnărilor zilnice. Nu se întîmplă așa cînd, pe lîngă apriga "exorcizare" a leneviei, pe care o putem bănui, în fond, de un anume histrionism, în jurnalele identității incomode, ale "insuficienței" stă, nu foarte bine ascunsă, o cronică a suferinței duse pînă la capăt. E cazul unei cărți recente, apărute postum, la aproape cincisprezece ani de la dispariția autoarei, la Paralela 45
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
dantelă. E cartea unei femei crescînd și ofilindu-se ca o vegetală, într-un corp impropriu, chiar dușmănos. "Chinurile zadarnice ale dragostei" sînt însoțite de suferințe fizice de neimaginat, care eliberează desele "crize" de aerul lor de frivolitate. E, în fond, o consemnare a neputinței, a insuccesului pe care nu-l crede nimeni, dublat fiind de "vizibilitate" ca eminescolog, de "percutanță" ca profesor. Egoismul infinit al adolescenței se transformă, încet-încet, într-un anti-instinct de conservare, într-o acceptare neputincioasă a risipirii
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
era constituită "ca să evităm prezența a trei i consecutivi, care chiar la pronunțare par incomozi (sau neeufonici). De aceea mulți dintre noi și spun, nu numai scriu, iei " (p. 80-81). Toată această discuție pune în evidență un singur lucru: în fond, scriem și pronunțăm teoriei - nu teoriii (cu doi i în rostire) nu dintr-o presiune clară a uzului sau dintr-un principiu rațional și analogic (dimpotrivă, analogia și regularitatea sistemului ar fi favorizat poate a doua formă), ci dintr-o
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
si glose autoreferențiale trecînd "dincolo" de poezie. Pe de altă parte, aproape toate poemele lui Marian Drăghici sînt arte poetice, cu atît mai puternice cu cît, începînd de la Lunetistul, viziunile se desfășoară pe spații mari tot mai limpede și în fond mai vizionar structurate. Pînă aici, scriitura lui Marian Drăghici nu depășea uneori modernismul la modă în epocă (sîntem încă în anii �80 cînd poetul scrie rimbaldianul vers "aerul înserării beat de idealitate"). Lunetistul și Caracal Sighișoara mea reprezintă așa zicînd
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
sau în sesiuni de comunicări, dar și într-un sens superior, de participare la o comunitate de idei care traversează discipline și nu necesită contacte fizice. Cînd totuși acestea se produc, se pune problema înțelegerii într-o limbă comună". În fond această trăsătură a "comunității disciplinare" ține de condiția omului de "ființă culturală", capabilă de-a se autoreproduce. Or, cultura e un factor de continuitate, un lanț al asocierilor necesare în perspectivă diacronică, în afara căruia, oricît am forța inovația, nu se
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
nu s-a mulțumit să deschidă poarta tuturor celor care voiau să-i îngroașe rîndurile. PSD a făcut și presiuni pentru a-și spori rîndurile. Primari care au fost aleși din partea partidelor de opoziție s-au văzut strînși cu ușa fondurilor să i se alăture lui Adrian Năstase. Nu acceptau adio fonduri pentru urbea lor. Cu directorimea de tot felul lucrurile au stat și mai simplu. Șantaj pentru păstrarea funcției. Și aici cred că ar merita să ne gîndim nu numai
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
să-i îngroașe rîndurile. PSD a făcut și presiuni pentru a-și spori rîndurile. Primari care au fost aleși din partea partidelor de opoziție s-au văzut strînși cu ușa fondurilor să i se alăture lui Adrian Năstase. Nu acceptau adio fonduri pentru urbea lor. Cu directorimea de tot felul lucrurile au stat și mai simplu. Șantaj pentru păstrarea funcției. Și aici cred că ar merita să ne gîndim nu numai la cei care au cedat acestui șantaj, ci și la cei
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
un morceau de vie qui n'a pas été écrit, car l'histoire qu'ils racontent est connue de tous et chacun peut y mettre la sienne en y passant le regard." Diferențe între cele două stiluri există. Dincolo de un fond comun, de manieră și, parțial, de mesaj, Clark&Pougnaud ne oferă un Hopper hybrid, trecut prin artefact. Versus ca omagiu. Iar împrumutul ca dialog (insomniacul de la bar, cel fotografiat, se uită spre privitor), dar și ca monolog. De aceea spuneam
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
vulgare; în al doilea rând, s-ar invalida apetitul denigrator al unora și s-ar imprima un curs firesc dezbaterilor, de multe ori contraproductive, din pricina inflației necontrolate a certitudinilor, atât în tabăra avocaților, cât și în cea a procurorilor, pe fondul sărăcirii vizibile a adevărurilor relativ ușor de recoltat din publicistica eliadescă. Cam aici ar fi problema, după cum o vede Al. Săndulescu. Multe texte sunt ignorate de comentatori, se folosește citatul tendențios, surse de mâna a doua (observație care atinge, în
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
sinteză. Postmodernismul a legitimat din plin identitatea compozitorului-peregrin, descătușîndu-i apetența totalizatoare, globalizatoare. Liniile strîmbe ale caricaturii desenate de explorator s-au mai îndreptat: la început un crochiu, apoi un tablou și, de ce nu, o frescă. Toți acești călători sunt, în fond, niște music-trotteri, ce au străbătut în lung și în lat drumurile muzicii savante, marcînd traseele numeroșilor turiști, alias publicul meloman. Prezența lor în istoria muzicii a permis fenomenului sonor să se nască și să moară în fiecare clipă, dar și
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tînăr). O asemenea intemporalizare e necesară pentru a jalona altitudinea poeziei care simte nevoia lăuntrică de-a se identifica cu sine însăși tocmai pentru a putea da glas convingător fondului său moral intrinsec. Exterioritatea se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura adîncurilor ontologice. Drept care, actul liric, deși raportabil în chip nu o dată casant la un timp anume, respinge pragmatismul "torcătorilor de
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
în nici un fel vizat. Despre Duiliu Zamfirescu va scrie însă singura revizuire pozitivă, toate celelalte fiind negative (despre Maiorescu, Gherea, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc.). Era clar că, în contrapondere cu Duiliu Zamfirescu, Slavici nu putea fi decât ignorat, chiar minimalizat, în fond dezavuat, chiar dacă indirect. Între Slavici și Zamfirescu, aflați într-un antagonism accentuat, într-o competiție exclusivistă pentru întâietate, Lovinescu îl prefera categoric pe cel de-al doilea. În 1913, E. Lovinescu scrie articolul Cincuantenarul romanului român, dedicat, cum se poate
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
în care a fost tratat regizoral. Accentul este pus la prima mînă, după părerea mea, iar spectaolul este transformat, astfel, din- tr-o investigare psihiatrică și o confruntare umană, într-un demers polițienesc. Poate nici asta n-ar fi neinspirat, în fond, textul permite, dacă Marius Oltean și-ar fi asumat interpretarea aceasta a piesei și nu ar fi încercat să adauge în plus puțin din fiecare altă temă mai nobilă - metafizică, filosofie etc. Chestiunea aceasta s-a transformat în- tr-o barieră
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
nu avea prea mare spațiu de întors între "Gândirea" și "Criterion", dar a încercat, cu fervoarea specifică vârstei, să-și găsească o poziție culturală definitorie. Există, cum e și firesc, aspecte specifice fiecărui domeniu. Ion ?iugariu remarcă "marea sărăcie de fond în care se complac aproape toți poeții noștri tineri", ascunși după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut relativ evident" (poate că, în acest sens, numai poezia lui Mihai Beniuc corespunde idealului). Ion Șiugariu vrea o înnoire de fond, destul de neclar formulată ca opțiune. Refuză orice experimentalism de tip avangardist, dar și inerția simbolismului minor, contestând "decadentismul imagist și formalismul sec" (p. 223). Însă cei mai mulți dintre poeții publicați în revistă (Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Ovid Caledoniu, Aurel Marin și
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
prestigioasă revistă din România cu titlul Experiența unui roman!... Răul vine de departe, se zice. La noi, vine de aproape. Au scris sau vorbit despre Sigma și cei care știau, mai mult din auzite, cîteva sintagme biblice, atacul nefiind la fond, ci la autor. Alții au crezut că trebuie făcută ordine. Una dintre cronici a purtat titlul Romanul defăimării lui Isus sau tulburarea ierarhiilor. Noul Torquemada așa a concluzionat. Nici o blasfemie, au cosiderat cei mai mulți. Am fost căutat telefonic, acasă sau la
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
pe cele impuse de cenzură vremii, precum deceniul 1970-1980, în care apar, de pildă, }armul nu are sfârșit de Mircea Săucan, Reconstituirea și De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie, Faleze de nisip de Dan Pita. Luciano Mallozzi susține, în fond, nu numai teza existenței unei cinematografii românești în perioada "realismului socialist" și a comunismului, numite generic de autorul italian "îl regime", dar și a unei originalități în diversitatea acestui capitol al culturii române. Teza propusă de autorul italian este teribil
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]