1,003 matches
-
arată că desfășurarea progreselor fonemelor se face de la cele care implică o slabă tensiune dar care sunt emise de buze - organele cele mai mobile ale limbajului - la cele care implică o mare tensiune musculară a glotei. El consideră că proeminența fonemelor labiale indică începerea funcționării corticale și cu aproximație perioada imitației. La copilul rhinolalic de origină velo-palatină dificultățile în vorbire apar odată cu emisia consoanelor labiale, linguo-palatale și linguo-velare unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
însă funcționarea anormală a sfincterului palato-faringian persistă în suflu și activitatea fono-articulatorie. Din această cauză se observă o frecvență crescută a consoanelor nasale, a aspiratei „h”, precum, și a vocalelor posterioare. Perioada imitației este mult prelungită peste normal, iar proeminența fonemelor labiale este reluată la mult timp după operație, dacă cicatricea postoperatorie permite mișcările de finețe ale buzei superioare. Imitația este un element extrem de important în dezvoltarea lingvistică. La copilul rhinolalic se apropie de emisia sonoră „model” prin eliminarea progresivă a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mijloacele de comunicare verbală fiind înlocuite cu gesturile, mimica sau cu un anumit cod lingvistic care nu poate fi decodat decât în contextul situațional și numai de către persoanele din preajma copilului. Prin imposibilitatea emisiei consonantice, vorbirea copilului rhinolalic devine neinteligibilă. Frecvența fonemelor afectate este amplu studiată în Capitolul V. Exemplificăm aici numai una din modalitățile de apreciere cantitativă prin extragerea fonemelor vocale și consoane, defectuos pronunțate, dintr-un text literar - paragrafele de la pagina 236 din „Divanul Persian” de Mihail Sadoveanu, care însumează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
decodat decât în contextul situațional și numai de către persoanele din preajma copilului. Prin imposibilitatea emisiei consonantice, vorbirea copilului rhinolalic devine neinteligibilă. Frecvența fonemelor afectate este amplu studiată în Capitolul V. Exemplificăm aici numai una din modalitățile de apreciere cantitativă prin extragerea fonemelor vocale și consoane, defectuos pronunțate, dintr-un text literar - paragrafele de la pagina 236 din „Divanul Persian” de Mihail Sadoveanu, care însumează 845 de foneme din care 435 consoane, respectiv 51,48% și 410 vocale, respectiv 48,40 %. Aceste procente sunt
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
amplu studiată în Capitolul V. Exemplificăm aici numai una din modalitățile de apreciere cantitativă prin extragerea fonemelor vocale și consoane, defectuos pronunțate, dintr-un text literar - paragrafele de la pagina 236 din „Divanul Persian” de Mihail Sadoveanu, care însumează 845 de foneme din care 435 consoane, respectiv 51,48% și 410 vocale, respectiv 48,40 %. Aceste procente sunt foarte apropiate de cele găsite de Fl. Constantinescu în studiul său asupra frecvenței fonemelor limbii române - 53,42 pentru fonemele consoane și 46,58
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
din „Divanul Persian” de Mihail Sadoveanu, care însumează 845 de foneme din care 435 consoane, respectiv 51,48% și 410 vocale, respectiv 48,40 %. Aceste procente sunt foarte apropiate de cele găsite de Fl. Constantinescu în studiul său asupra frecvenței fonemelor limbii române - 53,42 pentru fonemele consoane și 46,58 pentru fonemele vocale (51; p.6). Afectarea consoanelor la copilul rhinolalic se găsește într-un procent de 68,96% raportat la totalul consoanelor din textul analizat și a vocalelor într-
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care însumează 845 de foneme din care 435 consoane, respectiv 51,48% și 410 vocale, respectiv 48,40 %. Aceste procente sunt foarte apropiate de cele găsite de Fl. Constantinescu în studiul său asupra frecvenței fonemelor limbii române - 53,42 pentru fonemele consoane și 46,58 pentru fonemele vocale (51; p.6). Afectarea consoanelor la copilul rhinolalic se găsește într-un procent de 68,96% raportat la totalul consoanelor din textul analizat și a vocalelor într-un procent de numai 21,46
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care 435 consoane, respectiv 51,48% și 410 vocale, respectiv 48,40 %. Aceste procente sunt foarte apropiate de cele găsite de Fl. Constantinescu în studiul său asupra frecvenței fonemelor limbii române - 53,42 pentru fonemele consoane și 46,58 pentru fonemele vocale (51; p.6). Afectarea consoanelor la copilul rhinolalic se găsește într-un procent de 68,96% raportat la totalul consoanelor din textul analizat și a vocalelor într-un procent de numai 21,46 %. (Folosind și alte metode de studiu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
o demonstrează psiholingvistica, trăsătura esențială a sunetelor limbajului uman, constând în aceea că sunt purtătoarele unei anumite funcții a sunetului - sunt legate de o anumită semnificație. În acest sens, sunetul este interpretat nu ca un sunet luat separat ci ca fonem, ca unitate fonologică indivizibilă, care prin funcția de semnificare păstrează însușirile fundamentale ale laturii sonore a limbajului. „Îndată ce sunetul încetează să fie semnificativ, rupându-se de latura sonoră a limbajului - spune Vîgotski - el își pierde însușirile proprii limbajului uman” (207
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ale laturii sonore a limbajului. „Îndată ce sunetul încetează să fie semnificativ, rupându-se de latura sonoră a limbajului - spune Vîgotski - el își pierde însușirile proprii limbajului uman” (207; p.12). În vorbirea rhinolalicului prin imposibilitatea efectuării formei sonore a unor foneme, cuvintele își pierd semnificația nu numai pentru interlocutor dar și pentru locutor în sensul că funcția de stimulare a formulării, a reverberației, a gândirii, deci funcția de mediere verbală se diminuează. Astfel cuvântul barcă este pronunțat parcă sau parhă sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cu dificultate datorită despicăturii palatine: copilul încearcă să execute mișcările, cerând comanda și coordonarea a numeroși mușchi, dar care nu-l ascultă. Se formează o serie de apraxii fonetice cărora li se asociază o reprezentare incorectă a activității motrice corespondente fonemelor unei amintiri auditive defectuoase. Acest fenomen duce la un retard în vorbire care poate, la rândul său, să antreneze un retard în limbaj. Acest retard îl putem considera de tranziție deoarece dispare odată cu regresia progresivă a elementelor responsabile (determinate). Grupul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
evoluție” precum și ritmul propriu de maturizare a sistemului fonologic, imprimă fonetismului specific copilului cu defect velar congenital, particularități individuale de o mare diversitate. Astfel, a fost necesar un studiu statistic al fenomenelor dislalice pentru a extrage ponderea lor pentru fiecare fonem, precum și cantitatea informației transmisă de mesaj. Din acest punct de vedere, scopul unui sistem este transmiterea de informații, iar cercetarea aspectului cantității sau a structurii statistice echivalează cu detectarea frecvenței și a diferitelor sale combinații într-un șir de simboluri
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limbă dată, limba fiind formată dintr-un cod limitat probabilistic, care utilizează anumite reguli combinatorii” (1; p.9). 5.1. Aspecte fonetice și fonologice specifice. Copilul cu defect velar congenital exceptează de la aceste reguli, nereușind să efectueze forma și articularea fonemelor adecvate pentru combinațiile cerute de un anume cuvânt, dereglând stabilitatea frecvențelor și a distribuției elementelor fonetice pentru limba dată, ceea ce determină un anumit grad de neinteligibilitate a mesajului transmis. Probabilitățile opoziționale distinctive se restrâng, ceea ce duce la dificultăți în decodare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pronunțat „mama”, cuvântul „bob” este pronunțat „mom” ș.a.m.d., mesajul devenind inteligibil numai în context și în mediul care este obișnuit să descifreze codul adoptat de subiectul în cauză. Tatiana Slama Cazacu (1959) în „Limbaj și context” arată că „fonemele sau morfemele, în cuvinte, sunt dispuse în așa fel încât să rezulte un înțeles”; „în limbă nu se poate face abstracție de componenta fonetică, de părțile reale ale limbii plasate într-o poziție, sau mai bine zis într-o anumită
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
un lanț de stimuli de ordin verbal care pot declanșa pe baza unor asociații prealabile un lanț de reacții în natura stereotipiilor dinamice”. (173; p.160-161). Copilul rhinolalic nu poate respecta sistematizările existente în planul sonor al limbii, în organizarea fonemelor vocale și consoane, fenomen concomitent în apariția și dezvoltarea sistemului fonematic, în procesul complex de achiziție a limbajului. Conform legii lui Schultz citat de Martinet (108; p.264-265), a celui mai mic efort fiziologic, achiziția fonematică evoluează de la foneme labiale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
organizarea fonemelor vocale și consoane, fenomen concomitent în apariția și dezvoltarea sistemului fonematic, în procesul complex de achiziție a limbajului. Conform legii lui Schultz citat de Martinet (108; p.264-265), a celui mai mic efort fiziologic, achiziția fonematică evoluează de la foneme labiale către cele care cer un mai mare efort linguo-velar. Ombredanne (1939) constată această remarcă deja veche și de acord cu Irwin arată că desfășurarea progreselor fonemelor se face de la cele care implică o slabă tensiune, dar care sunt emise
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
108; p.264-265), a celui mai mic efort fiziologic, achiziția fonematică evoluează de la foneme labiale către cele care cer un mai mare efort linguo-velar. Ombredanne (1939) constată această remarcă deja veche și de acord cu Irwin arată că desfășurarea progreselor fonemelor se face de la cele care implică o slabă tensiune, dar care sunt emise de buze, organele cele mai mobile ale rostirii, la cele care implică o mare tensiune musculară a glotei (131). Copilul cu despicătură emite fără efort consoanele nasale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
odată cu emisia consoanelor labiale exploziv linguo-palatale, linguo-dentale și linguo-velare, unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează, mai ales în cazul defectelor întinse ale buzei și maxilarului, după cum reiese din cercetările autoarei (192; pp. 84). Fonemul ca unitate sau element sonor al limbii poate fi studiat ca entitate în sine sau în relațiile cu celelalte foneme, independent de „ansamblul materiei sonore” a limbii sau de ansamblurile unde se află vorbirea concretă. „El devine un mijloc de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
se efectuează, mai ales în cazul defectelor întinse ale buzei și maxilarului, după cum reiese din cercetările autoarei (192; pp. 84). Fonemul ca unitate sau element sonor al limbii poate fi studiat ca entitate în sine sau în relațiile cu celelalte foneme, independent de „ansamblul materiei sonore” a limbii sau de ansamblurile unde se află vorbirea concretă. „El devine un mijloc de apreciere al particularităților unei limbi” (173; p.122) și în cazul nostru al unei vorbiri, independent de cuvintele în care
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
matematico-statistice care încearcă să stabilească frecvența lui într-o anumită condiție. Asemenea tendințe au devenit foarte actuale în lingvistică, psiholingvistică, psihologie, de a caracteriza o limbă pe baza fonostatisticii sau de a caracteriza dezvoltarea vorbirii copilului prin înregistrarea frecvenței fiecărui fonem. Sistemul fonologic al limbii copilului malformat se abate de la organizarea lingvistică în practica vorbirii, dând în intenția de comunicare, impresia unei „expresii fără semnificație, o simplă succesiune amorfă de sunete” ori „fonemele sau morfemele în cuvinte, cuvintele în frază sunt
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
caracteriza dezvoltarea vorbirii copilului prin înregistrarea frecvenței fiecărui fonem. Sistemul fonologic al limbii copilului malformat se abate de la organizarea lingvistică în practica vorbirii, dând în intenția de comunicare, impresia unei „expresii fără semnificație, o simplă succesiune amorfă de sunete” ori „fonemele sau morfemele în cuvinte, cuvintele în frază sunt dispuse în așa fel încât să rezulte un înțeles” (173; p.160). Părțile reale ale limbii reprezintă prin dispunerea lor, însuși modul de organizare al unui ansamblu. La baza organizării stă plasarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și mai ales pe subordonare și integrare care au drept consecințe apariția unei anumite valori semnificative, fapt esențial pentru limbă” (173; p.162). În vorbirea rhinolalicului de origine congenitală apare o dezordine, un haos la nivelul structurii sonore, a combinării fonemelor vocale-consoane, în limba maternă, chiar din perioada achiziției limbajului, prin imposibilitatea organică de a realiza adecvat această structură sonoră pentru o unitate semnificantă anume. Înlocuirea fonemei „s” în cuvântul „casă” îl schimbă în „cahă” pierzând pentru interlocutor semnificația reală. Multă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de organizare și dezorganizare, respectiv entropia specifică unor particularități organice determinate de lipsa de integritate anatomică a aparatului de emisie fonatorie. G. K. Zipf (1965) a fost unul din promotorii care a preconizat și a realizat studiul aspectelor cantitative ale fonemelor sau ale cuvintelor dintr-o limbă (214; p.251). Dar dacă acest gen de studiu este irelevant în genere pentru componentele unei limbi, în manifestările patologice cu care se repetă aceeași abatere de la normal este semnificativă din punct de vedere
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
frecvenței. Pentru a determina statistic erorile de la pronunția normativă în cazul acestor subiecți, am întocmit o hartă a tulburărilor fonoarticulatorii din care am extras datele statistice necesare studiului. Am precizat de data aceasta mărimea și frecvența acestor erori pentru fiecare fonem în parte raportat la un grup de 300 subiecți intrați în experiment înainte de reeducarea vorbirii, reprezentând două grupe egale pentru ambele forme de despicături, cu integritate auditivă și dezvoltare psihică normală. Investigațiile s-au efectuat cu ajutorul mai multor probe: după
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
două grupe egale pentru ambele forme de despicături, cu integritate auditivă și dezvoltare psihică normală. Investigațiile s-au efectuat cu ajutorul mai multor probe: după Muller Ch. et.al. (1974): a) textul de articulare, format din vocabular-imagini desemnate prin cuvinte care conțin fonemul respectiv (inițial, medial și final), relevant pentru o cercetare tipologică; b) realizarea fonologică în vorbirea spontană, în sfera conversațională (întrebare și răspuns); c) probă de recitare sau citire; d) proba de repetare a întrebărilor (117; p.177); e) înregistrare pe
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]