783 matches
-
lipsite de succes pentru revocarea politicii guvernamentale până la schimbarea secolului, unul dintre critici pledând în fața """„Guvernului Indian să renunțe la întreaga tentativă de transliterare științifică (adică hunteriană), si sa decida odată și pentru totdeauna în favoarea unei întoarceri la vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
aur ber ki qillat dekhi gayi. maze ki bat ye hai ke seb aur khubani ki qimten kam hain kyonki uttarakhand men godam bharen hain." Sistemul hunterian a întâmpinat critici de-a lungul anilor deoarece nu produce rezultate cu precizie fonetica și este „optimizat pentru o audiență anglofona, fără nici un fel de rușine”. Mai exact, lipsa de diferențiere între consoanele retroflexe și cele dentale (ex.: द și ड sunt reprezentate ambele prin "d") a fost supusă criticilor repetate și a inspirat
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
document la altul al aceluiași scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în grade diferite de la o regiune la alta, tendința de dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea dintre [ɑ] posterior și [a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cântând, muștile în aer și furnicile pre pământ, mari și lungi danțuri rădicară, iar broaștele toate împreună cu brotăceii" "din gură cântec cu acesta în versuri tocmit cânta"." (citat în P. P. Panaitescu, op.cit., p.90). Limba folosită de Cantemir păstrează fonetica limbii subdialecticului moldovenesc, cu multă savoare și prospețime.
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
adjectivului se termină în "-e", nu se produce nicio schimbare: "sensible" „sensibil, -a”. 2. Adăugarea lui "-e" nu aduce schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
studiază relațiile româno-franceze. Publică la Paris în 1928 studiul "Edgar Quinet et les Roumains", care constituie debutul său editorial. După revenirea în România este angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]