914 matches
-
redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii“ care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent de curvă, dar un titlu prost de povestire). Iar redacția revistei Književnost nu se va formaliza și va tipări povestirea În numărul 8 din 1980. Iar titlul l‑am schimbat eu Însumi, din pure rațiuni literare, căci primul mi se păruse excesiv de literal. . Periodic săptămînal belgrădean. . Roman al lui Danilo Kiš apărut În 1987la Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă cheamă Vladimir și nu Ferdinand, dacă vrei să știi. Și nu ne cunoaștem, se formaliză el, acru și prost dispus. Taximetristul clandestin își îndreptă gulerul vestonului de piele și ripostă cu veselie: Haideți, domnule Vladimir, să nu ne împiedicăm în detalii! Eu vă cunosc: dumneavoastră sunteți cel care mi-ați oferit în vagonul restaurant un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la masa dumneavoastră? se bâlbâi Ōkuma. Da, vă rog, răspunse Takamori, trecându-și ușor palma peste față, în semn de iritare. Și-a dat seama că toată lumea din cafenea îi asculta. A început să-l mănânce pielea. Fără să se formalizeze deloc, și-a tras un scaun și i s-a adresat direct lui Gaston. — E o mare cinste pentru mine să am ocazia să stau de vorbă cu un francez adevărat. — Da, da. Gaston și-a întins mâna lui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
punea un șir de busuioc. Îmi plăcea să mă duc pe la el. Avea ceva din liniștea unui pustnic care renunțase la toate, inclusiv la dorința de a convinge pe cineva, astfel că discutam cu o anumită degajare și nu se formaliza când îi spuneam că eu nu eram ateu, ci păgân, că în lupta dintre Constantin și Maxențiu aș fi fost de partea lui Maxențiu. El zâmbea blând și-mi răspundea că omul de azi are nevoie de damnați care să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Descartes, Fichte și Kant decât despre amoriu. Și nu era tocmai confortabil, fiindcă aveam și interpretări și interese diferite. Eu mă întrebam cum să-mi filtrez lumea din jur prin ideile acelor domni, Adrian se întreba cum s-ar putea formaliza aceleași idei. Caz paradigmatic pentru diferențele dintre noi doi. Și un punct de similaritate: apetit mai scăzut pentru metafizică. Eram mai atașați de filosofia limbajului via epistemologiile pe care le învățam atât de contemporan. În toamnă, la examen țineam ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Tot ce am scris până acum în psihologie se datorează faptului că NU am studiat psihologia tradițională. Horribile dictum! Citeam tot felul de studii de psihologia gândirii. Mă gândeam că dacă le suprapun găsesc o structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi vedeam fostele prietene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în alte timpuri. N-a ieșit nimic. Împăratul era gol! Dar era gol pe dinăuntru, nu pe dinafară. Așa e și cu logica, e aramă sunătoare și chimval răsunător. Nu poate prinde concretul, complexitatea proceselor care ar trebui să le formalizeze. Oricât încercam să îndes gândirea într-un formalism, ceea ce rămânea pe dinafară era mult mai mult decât ce intra înăuntru. Toate „logicile naturale” de care se vorbea atunci sunt niște tâmpenii, frecat de mentă cu instrumente abstracte. Studenții mei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Algor, Iartă-mă că te deranjez, dar am o problemă pe care doresc s-o discut cu dumneata, o mare favoare să-ți cer, Intră, Am putea vorbi chiar aici, nu trebuie să intru, Asta-i bună, intră, nu te formaliza, Câinele poate intra și el, întrebă Cipriano Algor, are labele murdare, Găsit e din familie, suntem vechi cunoștințe. Ușa se închise, penumbra micii sufragerii se lăsă asupra lor, Isaura făcu un gest indicând un scaun, se așeză și ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lungi și aurii încărcate cu perle de apă. Dar eu acum sunt înfuriată. Presupun că se referă la alte prietene pe care le-a adus aici; dacă ele s-au neliniștit, eu n-o s-o fac... — Nu-i nimic, mă formalizez eu. Cartea asta m-a prins așa de tare, că nici nu ți-am observat lipsa până acum câteva minute. —Chiar? — Da. De fapt, vreau să văd ce se întâmplă... te superi dacă mă întorc la lectură? Nu prea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți să spun ceva? întrebă la un moment dat Vasilică. Dacă ai de spus ceva, dă-i drumul! spuse Cristi plictisit. Nu te mai formaliza atâta, agent! Nu se cade, domnule inspector, răspunse Pohoață. Am înțeles, să trăiți! adăugă el repede văzând privirea pe care i-o aruncase Toma. Dar vorbește odată, omule! îl îndemnă Cristi văzând că Pohoață încă se codește. De ce venirăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pohoață. Vă rog să mă scuzați domnule dar, concret, ce ne așteptăm să găsim? Ți-am spus că nu am nici o idee. Să vă spun ce cred eu, dar... nu vă supărați! Iar începi? Cât suntem singuri, nu te mai formaliza! Ai permisiunea mea. Aha, am înțeles. Păstrăm ierarhia numai când sunt și alții de față. Hai, sictir! În concluzie, zâmbi Vasilică făcându-se că nu aude înjurătura, eu cred că trebuie să căutăm crengi rupte, iarbă călcată, pete de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și se apropie de biroul impozant la care coman dantul era așezat. Așteptă în picioare ca acesta să termine de citit documentul pe care îl studia. Dar, ia loc! îl invită Pop lăsând foile de hârtie din mână. De ce te formalizezi, aștepți să te invit eu? Nu vreau să fiu nepoliticos. No, hai! Așază-te unde vrei, îi arătă el unul dintre sca unele înșirate de o parte și de alta a mesei de ședințe lipită de birou, las-o încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mi trebuie mandat ca să-mi vizitez un prieten. Am bătut la poartă și l-am strigat. Ușa casei era deschisă, așa că am intrat. Cristian Toma zâmbea în timp ce îl aproba dând din cap. Îl știa bine pe socrul său, nu se formaliza pentru un mandat. Atâta rău cât găsise ușa casei contabilului deschisă. Din moment ce își pusese în gând să cerceteze ceva, nu se împiedica el de o încuietoare. Când au venit aici rușii? întrebă el. În urmă cu ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era tânără și încă nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau spre cu totul alte sfere. Ea nici nu comentase în vreun fel "achiziția" vărului ei Teodor, o acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l dai afară!? - Atunci pot spera că îmi vei acorda câteva minute din timpul tău? Poate soția ta nu se va supăra că Îi calc covoarele, ce zici? - Nu fi prețios și pus pe șotii... hai, intră, nu te mai formaliza. Traversară un holișor, în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îndelung la sfaturile prietenului său Jan și hotărî să o invite sâmbătă seara pe Ina la un restaurant. Alese pe cel din Grădina publică, în aer liber, la terasă, unde se puteau bucura de o ambianță deosebită. Ina nu se formaliză. Nu avea ce să-i reproșeze lui Alex. Acesta se prezentase în toate ocaziile ca un prieten adevărat. A invita o fată la un local public nu era un lucru neobișnuit. Se întâlniră în preajma porții principale a Grădinii publice, alăturară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie de gesturi codificate. Dacă unul dintre ei și-ar fi descheiat pantalonii aspri de serj ca să-și scoată la iveală organele genitale și și-ar fi apăsat penisul în despicătura însângerată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
chioșc și îl trată cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să-ți revii din beție În celulă! - Dar n-am băut decît o bere! Și el e cel care a sărit la mine! - Dar dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
funebru. Acestea fiind zise, cu ce trăgea el la măsea, ar fi crăpat pînă la urmă de ciroză. Măcar În cazul ăsta n-a suferit. Philippe intrase fără ca ele să-l bage măcar În seamă și fără ca el să se formalizeze. Soțul lui Gwen se deprinsese să treacă neobservat. În afară de niște ochi mari și blînzi și de niște mîini de pianist, nimic din ființa lui nu depășea banalul. Un fizic total insignifiant. La douăzeci și doi de ani, venise În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un divan, lîngă o grămadă de cămăși din mătase cu monogramă. — Toate lucrurile astea le trimit la veri, Îmi spuse Hennessy. N-au rămas cine știe ce amintiri de pe urma tipului, doar niște costume și cravate. Băiat de treabă... acolo pe deal se formaliza pînă-n dinți, dar cînd venea aici Îmbrăca altă personalitate, veselă și fără griji. Camera de zi dădea Într-o nișă În care se lua masa, cu scaune și o măsuță din lemn de trandafir. Mi-l imaginam pe Sansom trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clinchet ușor de monezi se făcu atunci auzit. — Dă-mi-le pe toate! Băgând mâna pe sub rochie, ea dădu la iveală o modestă pungă pe care o aruncă pe jos, cu un gest disprețuitor. Banditul o ridică fără să se formalizeze și se întoarse spre maică-mea: — Acum e rândul tău. În clipa aceea, răsună în depărtare chemarea muezinului din sat. Tata ridică ochii spre soare, care părea înfipt în mijlocul cerului, și, cu o mână iute, luă de la oblâncul calului covorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În timp ce vorbea, cred că aș fi replicat destul de țâfnos. N-am făcut-o. Eram prea excitat de gândul că aveam ocazia să aflu motivul și, eventual, niscaiva detalii spectaculoase ale straniei sale dispariții din urmă cu ani, ca să mă mai formalizez. Trecusem de-a lungul carierei mele de moderator TV și prin Încercări mai dificile. Uneori eram nevoit să fac În direct veritabile acrobații verbale, să dezvolt o Întreagă echilibristică salvatoare pentru a redresa dialoguri ce riscau s-o ia razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]