2,904 matches
-
soiul acela de înțelegere ironică, pe care cineva o poate avea pentru o stângăcie, la urma urmei anodină. Îmi spuneam că ar fi fost mai lesne să mă fac înțeles de ofițerul acela al Wehrmacht-ului, care răcnea în piața fortăreței din Brest-Litovsk, decât de oamenii ăștia care-și sorbeau băuturile. Oprindu-mă într-un colț, în fața ferestrei, lângă un pian împins la perete, m-am uitat o clipă la cei din sală, la micul grup din jurul meselor cu resturi de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
parte din bunurile sale. Și așa, datorită milei divine, a făcut deja circa o lună până m-a găsit, în Lombardia...” Ordinul imperial al lui Selim al II-lea, din 1568, adresat amiralului flotei otomane, cadiilor din Constantinopol și comandantului fortăreței Yerni Hissar, precizează că monopolul comerțului cu vinuri pentru Moldova este în mâna evreului Josef Nassi, duce de Naxos. Contractele de cărăușie (cazul acelora din 1570, de pildă), vorbesc de posibilitățile evreilor de a transporta mărfuri din Constantinopol și până în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
castel înseamnă să asimilezi cunoaștere și înțelepciune. De asemenea, semnifică și dobândirea puterii, deoarece castelul este reședința regelui. Este vorba, în general, de o viziune pozitivă și liniștitoare asupra evoluției și reușitei subiectului. Totuși, castelul, mai ales ca fort sau fortăreață, evocă și noțiunile de izolare și închidere. Exprimă claustrarea, autoritatea ce interzice orice libertate, puterea castratoare. Zidurile de apărare semnifică atitudinea defensivă a subiectului. Reușita poate avea drept corolar frica și privațiunea. Castelul mai simbolizează, în anumite interpretări, iluzia, dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
istorie scris cu procedeele prozei lui Borges” (Sorin Titel). Același demers romanesc este folosit și în Castelul Romanului. Etymologicum parvum (1981), o narațiune insolită de tip fantastic. Eroul, Logographus, pornește într-o călătorie inițiatică în misteriosul Castel al Romanului, o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea odată depășite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deși născocită, poate fi mai reală decât prima. Din
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
exil, îngr. Mircea Popa, tr. Doru Burlacu, Călin Teutișan și Rozalia Groza, Cluj-Napoca, 2001, 6-70. Traduceri: Georg Trakl, 25 de poeme, Iași, 1938; Willy Ley, Călătoria în Univers, București, 1942; Waldemar Bonsels, Albina Maia și pățaniile ei, București, 1943; Gummerus, Fortăreața, București, 1943 (în colaborare cu Sergiu Dumitrescu); Poetas rumanos, Los Angeles, 1969; 11+11 poetas rumanos contemporáneos, León, 1976; Lucian Blaga, Las poemas de la luz, Venezuela, 1985; Ledo Ivo, Las Pistas, 1986; Yvan Goll, El Canal de Panama, Panama, 1988
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
-și fumeze ultima țigară sau să schimbe ultimele cuvinte - pentru că, apropiindu-se de fabrică, Începuseră să vorbească din nou, nu că ar fi avut ceva anume să-și spună, ci pentru că dincolo de acele porți vorbitul era interzis. Clădirea principală, o fortăreață de cărămidă Întunecată, avea șapte etaje, iar coșurile de fum erau aproape de trei ori pe atât. Din ea se desprindeau două tobogane, deasupra cărora tronau turnuri de apă. Acestea duceau la niște platforme de supraveghere și la rafinăriile alăturate, legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multă vreme singură. Dar (ce era mult mai important pentru un copil) Middlesex avea o grămadă de borduri de mărimea unui pantof, pe care puteai să pășești. Avea alveole adânci, de beton, În dreptul geamurilor, perfecte pentru a fi transformate În fortărețe. Avea terase și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viermi de mătase sau de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă. Fără a se putea compara măcar cu Middlesex, era o locuință copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mințit eu, și să nu avem posibilitate de a ieși. Iar dacă de acum înainte nu mai avem alte opțiuni, trebuie să rezistăm aici. Și ce anume trebuie să facem? întrebă Marcela curioasă. Trebuie să facem din școala asta o fortăreață. O redută în care să putem rezista presiunilor din exterior și în care să trăim ca un tot unitar. Și mâncare? Apă? întrebă Sergiu. Mâncarea, din câte mi-am dat seama din planurile depozitelor, nu va fi o problemă. Depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Un convoi vine dinspre Ruinele Cetății, iar celălalt dinspre Marele Golf. Est și Sud. Cam așa. Ruinele Cetății se aflau înspre Est. Cândva, fusese un oraș la baza munților în care voievozii din Evul Mediu își aveau reședința într-o fortăreață. Cu trecerea timpului, domnitorii au dispărut din istorie, dar orașul a rămas... până când a venit Guvernul și l-a declarat nedemn de a aparține acestui viitor. Spunea că îndeamnă la instigare la revoluție și la rezistență prin trecutul său, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asupra țării lor chiar și atunci când erau încolțiți de mari puteri ale continentului. Astfel, orașul a fost izolat și bombardat, căci dura prea mult și costa prea mult ca să trimită o echipă de demolare. Prin urmare, așezarea a devenit asemeni fortăreței, o ruină. Marele Golf e altă poveste. Cândva, pe Fluviul Sudic, se afla un oraș prosper. Era un port mare și avea o zonă industrială cu adevărat prosperă, dar topirea calotei glaciare a ridicat nivelul apei mării. Astfel, portul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
privesc pentru o secundă față-n față. — Ceilalți, când au văzut ce se petrece, au rămas mai întâi muți de spaimă, după care au luat-o la fugă părăsind porțiunea de zid unde se aflau... Respiră precipitat: — Așa am cucerit fortăreața. Mușchii de pe chipul lui Rufus rămân neclintiți. Știe însă că zdrahonul nu se laudă cu minciuni. A învățat de-a lungul vieții lui de soldat că luptătorilor de elită nu li se pare sub demnitatea lor să arunce cu bolovani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-lea, otomanii au construit cetatea Kara-Harman (azi Vadul)31. Tot în secolul al XVII-lea începe construcția unei fortificații destinată a proteja importantul centru administrativ de la Babadag, dar aceasta nu a fost finalizată 32. În schimb a fost ridicată o fortăreață pe colinele din apropierea Tulcei, iar la Hârșova a fost construită o cetate de 3 000 de pași circumferință, aici fiind încartiruite garnizoane ce aveau misiunea de a supraveghea Țara Românească 33. După impunerea dominației otomane, în Dobrogea s-a stabilit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și rusă a început imediat după intrarea Serbiei în război. Astfel, armata română urma să neutralizeze cetățile Vidin și Belogradcic 254. Cetatea Vidinului, fortificată pe trei laturi și având o garnizoană de 15 000 de oameni era cea mai puternică fortăreață otomană de la Dunăre. La 14 ianuarie 1878 comandamentul român a declanșat bombardamentul asupra cetății. Acesta a durat 10 zile fiind urmat de un atac concentrat asupra cetății. Ocuparea Vidinului de către trupele române la începutul lunii februarie 1878 a nemulțumit diplomația
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel de fortărețe. În plus, cu toate că în aceste locuri diferențele de rang erau însă respectate, samuraiul lucra și el pe câmp și ardea cărbuni în munți laolaltă cu supușii săi. Nevasta lui avea și ea grijă de vite și de cai împreună cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum treisprezece ani. Cu toate acestea, japonezii din cabine suferă cu toții de rău de mare și nu pot deloc să mănânce, sărmanii de ei! Deși sunt înconjurați de ape din patru părți, japonezii au socotit întotdeauna oceanul ca pe o fortăreață de ape ce le apără țara și au trăit mereu ca oameni ai uscatului. Singura mare pe care o cunosc ei este marea lor interioară, din apropierea țărmului. Și printre soli sunt unii care suferă de rău de mare. Hasekura Rokuemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España aflat în orașul Mexico. Glasuri de nemulțumire se ridicară la unison. În timpul călătoriei, solii și negustorii deopotrivă ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sfatul Bătrânilor! — Dar Stăpânul și Sfatul Bătrânilor, zâmbi mai departe Velasco, v-au poruncit ca după ce vom ajunge în Nueva España să vă supuneți întru totul la îndrumările mele. A doua zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la îndrumările mele. A doua zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare punct important stăteau câte două gărzi. Solii merseră în tăcere de-a lungul potecii pietruite. De undeva venea miros de flori și se auzea zumzăit de albine. Față de castelul Stăpânului, această fortăreață era mult mai prizărită și semăna mai mult cu o întăritură decât cu o cetate. Comandantul fortăreței, care ieși din cabinetul său de lucru în întâmpinarea solilor, era un om bătrân. Îi primi pe cei patru soli vorbind mult într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]