1,676 matches
-
în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o orchestră de ratați a mea vioară cântă. Unii ascultă deranjați că mult prea mult încântă. Chiar și din cei ce-s fermecați sunt mulți ce o vor frântă, fiindcă nu tace-ntre blazați, ci-n armonii se-avântă. Am pus în ea sufletul meu și-n loc de corzi artere, am ca arcuș un curcubeu ce știe să ofere doine care vor fi mereu și crivăț și-adiere
VIOARA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371388_a_372717]
-
mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te chem una-ntruna, Să-mi dai înc-odată putere. Să pui Duh de slavă în duhul de tină, Nimic să nu mă mai doboare, Iar inima frântă s-o-mbraci în Lumină, Să-și caute drumul spre Soare. Privește-mă Tată, fereastra-i deschisă Și zorii pătrund în odaie, Îmi tremură glasul, mi-e inim-aprinsă, Pe față cad lacrimi șiroaie. O, vino degrabă, adu bucuria Ce numai
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371435_a_372764]
-
de spirit vizavi de picturile digitale și de sculpturile metalice policrome (oțel pictat) ale mult apreciatei artiste. Pe măsură ce le analizam mai mult, conturul lor ciudat îmi transmitea asociații spontane cu o lume halucinantă de forme holografice mișcătoare, părând niște melodii frânte, melodii stelare topite în metal și încremenite brusc într-o combinație de culori fierbinți sau reci, capabile totuși să le percepi spontan ca pe o muzică venită de undeva de departe și materializată instantaneu în fața ta. Volumele rigide, decupate în
ARMONIILE MELODICE ALE METALELOR POLICROME de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371468_a_372797]
-
sufla prea tare Că se topește zâmbetul din poem”. -din poezia „Poem neprobat” X -MĂDĂLINA-ANDREEA STAN (Comănești/ Bacău) Citate din poeziile premiate: „Ce nepăsare arde în omul din mine iubitor de avânt! Și stau fără teamă, și-mi îndemn gândul frânt să viseze... S-asculte sonoritatea firului de iarbă, Să cuprindă în palme pânza topită, Cu care, mai apoi, s-acopere golul dintre cer și pământ. Și-apoi să creeze, să râdă, să iubească; Să dea el chip, legăturii ascunse dintre
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
care, mai apoi, s-acopere golul dintre cer și pământ. Și-apoi să creeze, să râdă, să iubească; Să dea el chip, legăturii ascunse dintre om și cuvânt, Așa cum și eu, scriind despre el, am făcut-o...” -din poezia „Gând frânt” X „Cobor... plimbare pe o margine de gând; Colind... revărsări pe timpane de muze; Strigare... răspuns la ceea ce sunt... Convingeri mai multe, mai puține scuze.” -din poezia „Cuvinte împletite” X PREMIUL III: -BOROIANU GABRIELA MIMI (Drobeta Turnu Severin) Citate din
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
se delecta privind-o și analizând-o după bunul lui plac. Dar Lorry s-a trezit repede din anestezie. Și-a înghițit limba rapid și a ieșit la contraatac printr-o replică antidot de mare efect. (credea ea) -Ce vorbești , Frânt? Tu de unde ai mai apărut așa neanunțat, că-în zare nu te vedeai. - Ia fă o pirueta să vedem cum te miști că, limbarița văd că ai din belșug. -Am venit dinspre nord, replică el. - Tu aveai limba scoasă și nu
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe oare cineva ce simte, ce-și dorește? Atât de dulce, delicată și totuși un mic UNIVERS Cu un surăs scăldat in soare și-un nume simplu-atât de șters. Este-o
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
DE TREI ORI Femeie, întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună. Rodia obrazului s-o-mbujoreze vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă. Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul. Cum picură roua în zori, dimineața, Așa începi lumea, când naști viața. Femeie, mamă, soție, Numele tău veșnic să
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Cânta oda bucuriei peste dealurile înghețate de durere. Cântă, nu pleca mai departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul neputincios al celorlalti și dispare o vreme pentru a reapare
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului duminică într-o oglindă spartă te-ai spart în noaptea dintre două mantre de ce-ai lăsat trăirile deșarte într-un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un joc de-amar și dulce Vin tăcerile-nserării, spre-alte inimi de s-ar duce! Alb și negru-mi este straiul, (l-am
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
de promisiunea care, Tatăl Preasfânt lăsat-a în Cuvânt, Astăzi zâmbesc și inima-mi tresare, Căci casa mea-i intrată-n legământ. De lăcrimez, e lacrima cea sfântă, Ce din înalt coboară pe pământ, Căci Dumnezeu a luat o trestie frântă Și a făcut-o parte din Cuvânt. Rămâi cu noi, Părinte-al nemuririi, Ai noștri pași condu-i spre porți de har, Să înflorim mereu ca trandafirii Și să rodim privind înspre calvar. Cuvântul Tău să lumineze fața, Acelora ce
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
ce-apasă pe-amîndoi! Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse, cînd mă zbăteam ca leul în cușca unui vis și salahorii pîclei se zguduiau de tuse, cărînd în lăzi de zestre nămolul din abis. Cum să-mi îndrept aripa cea frîntă și murdară cînd plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier înpustiit, pe care doar ciorile coboară în spasmul cumințeniei ce strînge ca un fier? M-am petrecut în falduri, alunec pe lumină și simt răcoarea nopții ca un ogar de soi
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
Caruselul intențiilor” editura INTOL PRESS Râmnicu-Vâlcea; „Cărarea dintre secole” editura I.P.; „După-amiaza păsărilor cântătoare” editura I.P.; „Shakerul cu bragă” editura I.P.; „Umblă puțin la sonor - editura I.P.; „Rezervația Lacul Roșu să fie închisă la ora 3 a.m.!”, editura I.P.; „Aripa frântă”, vol. I, premiat, editat INTOL PRESS, Râmnicu-Vâlcea 2011; vol. II, sub titlul „Ieșirea din timpul nevăstuicilor”; „Cucuta lui Socrate”, editura I.P.; „Clona”, editura I.P. Proză scurtă: Alergătoarele din Kenya - pagini autobiografice; Între lumi - note de călătorie în Anglia; Corespondență în
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
tu la al tău. Mai jos nu există, decât reântorcerea! Incerc să mă înalț, dar picioarele nostre sunt batute în pâmântul din care nu neputem scoate, rădăcinile. Să încercăm să ne înălțăm fără rădăcini? Brațele rămân de multe ori, aripi frânte, într-o ultimă încercare de zbor înspre înălțimile noastre. Haideți să luăm rădăcinile cu tot cu pământ și să îngopăm, prin Inalțare, tot ce este urât în noi și sub noi. Referință Bibliografică: M-am logat pe blogul timpului / Viorel Muha : Confluențe
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
mai e și cu paparuda asta aici? (Tare): Târgul Moșilor la Obor neică, nu la mine acasă. ESCROCUL: N-a... n-a... n-a... CUCU: Ce-mi dai, mă'? ESCROCUL (opintindu-se): N-a... n-a... CUCU: Na-ți-o frântă că ți-am dres-o! ESCROCUL (negație): N-a... n-a... n-a... CUCU: Na, că mi-am găsit beleaua! ESCROCUL (Cuvintele întregi le pronunță repezit): N-a văzut Pa, n-a văzut Pa... N-a văzut Parisul ce-ai
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
viața..după moarte! Spre capăt..se zărește o lumină Ce tainic, mă călăuzește-n drumul meu Și strălucind, cu pâlpâirea ei divină Aș vrea, ca înspre mine uneori să vină Convins că, în lumină, e însuși Dumnezeu! Trupul se poticnește frânt și spune în cădere: Sunt plin de ani, bătrân, și-am obosit De ce umblăm pe-un drum îngust,plin de durere Când lângă noi,e-o altă cale,plină de plăcere Și iată,cât de mulți,pe-această cale au
TRUP ȘI SUFLET! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375367_a_376696]
-
scară între două lumi. Sau în căutarea acelui timp care să îi ofere îmbrățișarea de care are nevoie orice femeie, dar mai ales o femeie însingurată și senzitivă în tăcerea ei desăvârșită : Eu veneam, pe urmele ei, pasăre cu aripile frânte, căutând timpul... În același timp eu simt că, în trupul, mintea și sufletul Sarei DeJar: Cerul de la o vreme,/se clatină în mine. Și o înțeleg cu tot trupul, mintea și sufletul. Și sunt convinsă că și lumea cea zgomotoasă
POVESTE DE TOAMNĂ, DE SUFLET ȘI DE DOR de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375624_a_376953]
-
2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Te-ai întors timp ce am fost să-mi tulburi împăcarea cu cea care sunt atâția “dacă” nasc clipele trecute n-ai puterea să mă lași să nu-mi adun risipa pe frântă ramură la cap de pod spre nesfârșit mi-e drumul deschis dincolo de violet oglinda reflectă timp ce am fost am să-i întorc spatele cu inima prinsă pe margine de vaiet să mă hrănesc din tot ce mai am apusul
DINCOLO DE VIOLET de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371812_a_373141]
-
Te întrupasei să nu mor Cum frunza se usucă De vânt, de frig, de somn, de dor, Când a dormi n-apucă... - Te culcă, dar, mi-ai poruncit, Închide ochișorii...! Destule nopți ai tot muncit Și treaz te-au prins, frânt, zorii... - Nu mă certa, dar ceartă-mă, Pedeapsă dă-mi ușoară, Adoarme-mă și iartă-mă Cu milă, zânișoară! - Cum ai putea fără somn lin De viață să te bucuri, De zilelele ce zboară, vin Ca fluturii spre fluturi, De
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului duios gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut, pământul Și cerul, soarele în loc S-ar fi oprit și raznă, Prăpăd s-ar fi făcut și foc Fără măiastra-i caznă. Dar frânt ca frunza în furtuni Și-n vijelii vrăjmașe, Brotacul nedormit de luni, Știind că patimaș e, Și mic și el, cum și tu ești, Și cum te știu și sufăr, La limitele-i brotăcești, Pe frunza unui nufăr A adormit
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
mei, în pace, Eu încă mai rămân o vreme Să-mi mântui dorul din poeme... Lumina murmură prin cetini, La cina mea sunt numai prieteni, Cei de aici și de departe Mănânce toți pe săturate Din vinul și din pâinea frântă, Eu știu că jertfa mea e sfântă, Ca dragostea ce-o port la sân, Dușmanii tot flămânzi rămân! De ziua mea ce să le spun? Tu, Omule, fii drept și bun, Iubind întotdeauna, iartă Pe cei ce te lovesc în
DE ZIUA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372044_a_373373]
-
multe perdele ale ceții, Sau câte alte râuri mereu învolburate. Nu vreau să plec pe calea veșniciei, Fără să gust din tot ce este pe Pământ, Nu vreau să ies de pe tărâmul poeziei, Cum ar crede unii că am tocul frânt! Referință Bibliografică: ANIVERSAREA 75 / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ANIVERSAREA 75 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372379_a_373708]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ECOURI NESUPUSE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ecouri nesupuse În singurătatea care ne frământă Nici chiar amintirea nu-i o alinare Dragostea rănită e aripă frântă Și e grea tristețea ființei pieritoare. Iubirea rebelă nu-i impietate! Gândul n-are stavili, și-n zig-zag de fluturi Ne-a decis destinul. Spre eternitate Cu visari bizare vom sfârși pe scuturi. În plăceri tardive - bulversând infernul Căutăm vibrații
ECOURI NESUPUSE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372478_a_373807]
-
2017 Toate Articolele Autorului Doamne, ne iartă c-am trădat Sângele tău nevinovat. L-am pus pe cruce-acolo sus Să spele cerul la apus. Și Trupul Tău l-am pus în groapă Din rana Ta țășnește apă. Drumețul vine frânt de sete Și bea din rana ce n-o vede. Și totuși, Doamne, mare-i vina Care-a pătat atunci lumina. Se lasă noapte grea pe zare Ce vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destine Să fim
SFÂNTA VINERI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372488_a_373817]