1,973 matches
-
și văzut nu mai avem nimic esențial de aflat. Dacă mărturia lui Camus e măruntă, atunci toate sunt mărunte și nu mai putem spera o alta pe măsura tragediilor trăite. Am mai citit în anii din urmă prin diverse publicații franțuzești niscaiva articole în care Camus era disprețuit tocmai pentru preocupările lui etice: autorii aceia îl taxau de „boy-scout” și-i atribuiau morala „cercetășească” a „facerii de bine” („B.A.” = bonnes actions). Autorii aceia, promotorii literaturii „obiectale” și criticii „structurale”, înlăturând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o confuzie de planuri. Dar nu trebuie să-i facem pentru asta un proces lui Voltaire. Goethe, care avusese totuși în fața catedralei din Strasbourg, revelația artei medievale și sub influența iui Herder, se lepădase de fadul gust pseudoantichizant al rococoului franțuzesc (chiar scrisese în acest sens, în tinerețe, un mic pamflet foarte caustic: Götter, Helden und Wieland) scrie, în Italienische Reise, că la Napoli, într-un salon unde se vorbea de Divina Comedie, a spus (sau s-a reținut de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
același tip de proverb, respectiv același gen de observație critică sau de recomandare etică la diferite popoare și În variate epoci istorice. În toate proverbele - indiferent dacă sunt mai vechi sau mai noi, dacă sunt românești, grecești, rusești, chinezești, arabe, franțuzești etc. - Întâlnim, ca trăsături comune, următoarele trei aspecte, care asigură proverbelor caracterul de valori spirituale universale: puterea deosebită de discernământ a judecății omului din popor; simțul dezvoltat al umorului popular; excepționalul spirit justițiar al comunităților populare, pentru care „adevărul”, „cinstea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cum ar fi Căsătoria silită și Don Juan de Molière), dar mai ales farse și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând la un text franțuzesc, sau Intrigă și iubire de Schiller, folosind versiunea lui Al. Dumas-fiul (din care tălmăcește piesa Dama cu camelii). A mai tradus, într-o bună limbă românească, din Victor Hugo, François Coppée, Victorien Sardou, Henri Monnier, Frédéric Soulié, Émile Erckmann și
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
tipografice și slaba calificare a zeițarilor români, „cari ignoră cu totul limba elină“ („O Qeatˇj“, nr. 38 din 22.05.1861, p. 142), fapt care a dus la încropirea unei tipografii proprii, la care se tipăreau, alături de ziar, cărți grecești, franțuzești, românești (Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 35). În 1873, mai toate foile grecești au tipografii proprii, dând și anunțuri pentru prestări de servicii tipografice. Lista de periodice grecești o aflăm la anexa 1 din lucrarea Olgăi Cicanci, Presa de limbă greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem nebuni... (1914). Simple crochiuri, eroii
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Carla. Ești te rog drăguț să tragi mașina În față? Cool! Mergem cu limuzina! — E un loc foarte drăguț după colț, Încep, dar Carla mă reduce la tăcere imediat. — Buffy a făcut rezervări la trei restaurante recomandate de Zagat. Japonez, franțuzesc și al treilea parcă era italian... — Marocan nu-i nici unul? zice Danny, În momentul În care șoferul Îi deschide ușa. O sun imediat pe Buffy, spune Carla fără să clipească. În timp ce urcăm În limuzină, formează un număr din memoria mobilului
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe atât de neverosimile, în maniera foiletoanelor franțuzești. SCRIERI: Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu satului, București, 1852; O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor, București, 1852; Radul Calomfirescu, Iași, 1854; Zmărăndița sau
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
aceste ultime două piese alcătuiesc volumul Două drame țărănești, 1903), drama Oricum! (reprezentată din 1912 până în 1916 pe scena Teatrului Național din București) sunt scrise în colaborare cu T. Duțescu-Duțu. E posibil ca autorii să se fi inspirat din piese franțuzești. Mai izbutită, deși tezistă, cu accente moralizatoare, este Crai de ghindă („Convorbiri literare”, 1899), un fel de Dama cu camelii autohtonă, a cărei acțiune se desfășoară în mediul mahalalei. Înrudită tematic este „drama socială” Minciuni convenționale, de fapt o melodramă
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
încât se opunea acestui „import”. Romanul este o expresie a spiritului burghez, realist, iar noi am avut o burghezie abia către sfârșitul secolului al XIX-lea. Lectura era un apanaj al clasei boierești, mai ales al femeilor, fiind preferate cărțile franțuzești. Lipsa publicului larg, doritor să citească romane originale românești, îl împiedica pe autor să trăiască din scris, el văzându-se nevoit să exercite o profesie, ceea ce îl distrage de la concentrarea necesară romanului. R. mai considera că la români „individul nu
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Naghiu (Un poet uitat. Asesorul Zaharia Boiu), George Sbârcea (Ion Moldovanu), Const. Rîuleț (Epigrama românească). O prezență aparte în sumar o constituie numeroasele traduceri ale lui Al.T. Stamatiad din poezia chineză și japoneză clasică, tot el tălmăcind câteva haikuuri franțuzești și poemul Moartea săracilor al lui Baudelaire. Se publică, de asemenea, o versiune românească a poemului dramatic Tumulusul de H. Ibsen. I.M.
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera lui - redactată preponderent în franceză, limbă în care se exprima cu ușurință - lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
1846) și Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național (jucată în februarie, același an), care nu era doar o „scenă de haiduci”, ci, după spusele autorului, și o satiră a melodramelor ce invadaseră scena. A făcut și prelucrări de vodeviluri franțuzești. Lucrarea Șezătorile la țară s-a pierdut, la fel ca și Réflexions politiques, écrites dans la prison d’Edimburg. Miezul ideilor sale despre literatură stă - în spiritul „Daciei literare” - în credința că, trăgându-și sevele din istorie, din realitatea autohtonă
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Manson, spune că „există probabil, în creierul uman, o hartă a culorilor, similară cel puțin în parte, din punct de vedere topologic, cu harta frecvențelor sonore, care trebuie să se afle de asemenea acolo” (Lévi-Strauss, 1978, p. 114); într-adevăr, franțuzescul fromage și englezescul cheese ar trebui să desemneze - din punct de vedere lingvistic - același lucru (adică brânză). Totuși, pentru Lévi-Strauss, fromage evocă „ceva greoi, o materie onctuoasă și mai puțin friabilă, o savoare densă”, pe când cheese, ceva „mai ușor, mai
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
familia Buzeștilor, Ș. e fiul Dumitranei și al postelnicului Constantin Știrbei. Vornic înainte de 1790, el mai primise rangurile de serdar, vel paharnic și clucer. Nu prea interesat de viața de la curte, boierul, fire retrasă, își petrecea timpul citind gazete grecești, franțuzești și italienești. În vara anului 1796, având sănătatea șubredă, Ș. pleacă în străinătate, pentru cură. După o călătorie prin Timișoara, Pesta - unde merge la „comèdie”, adică la teatru -, Viena și Praga, ajunge, în fine, la Karlsbad. Se va întoarce în
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
cele legate de revista „Cuvântul” și generația „Criterion”), precum și pentru literatura exilului românesc: incitante și utile informații și comentarii despre Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Theodor Cazaban, Monica Lovinescu, Pavel Chihaia ș.a. O ultimă secțiune cuprinde comentarii la cărți franțuzești recent apărute. Asemenea lui G. Călinescu, mentorul său, Ș. are vocația călătoriei culturale. Sub scutul soarelui (1985) și Ritmuri în piatră (1988) asociază în chip fericit încărcătura de noutate și imprevizibil a reportajului în geografia și umanitatea mediteraneană cu voluptatea
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat, cu toate că „autorul nu se dovedea chiar așa de negativ și-și permitea doar câteva obiecții ce prevesteau un talent de polemist cu fraza alertă, franțuzească.” Surprinde însă că țintele ironiei lui I. sunt mai ales purtătorii ideilor moderniste, și nu numai în literatura română, pentru că și exemplele alese din alte literaturi sunt circumscrise concepției potrivit căreia valorile vor trebui căutate în operele ce au rezistat
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
cuvântului. [...] Formația literară a d-lui Sebastian este cert gidiană, chiar specifică atmosferei generale de la N.R.F.; individualist, analist și moralist, d. Sebastian poate fi identificat nu numai în ambianța psihică munteană, dar, cu deosebire, în aceea a unei anume culturi franțuzești. Nu-i facem o mustrare, ci constatăm: prin tehnică, prin unele tipuri, prin neliniștea dominată de luciditate, De două mii de ani este o carte tipic gidiană. POMPILIU CONSTANTINESCU În teatrul lui Mihail Sebastian nu poți vedea nimic din ceea ce ar
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
a se diminua numărul trupelor sau al munițiilor: dimpotrivă administrația, intendența și toate sinecurile vor fi suprimate fără milă. Practic armata va fi Întărită și teoretic redusă, adică vom trece treptat la sistemul prusian și vom renunța la complicata mașinărie franțuzească” . Guvernul D. A. Sturdza justifică speranțele regelui. Tot sistemul de reforme administrative și fiscale, precum și programul de Înstrăinare a unor bunuri naționale prevăzute de guvernul P. P. Carp, sunt Înlăturate și Înlocuite cu un regim de economii stricte. Într-o sesiune
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
de Al. O. Teodoreanu într-o schiță omonimă: este relatată o farsă de proporții, nu tocmai benignă, în care un ins crede că e ospătat cu salmi de sitar, dar de fapt i se servește cioară gătită după faimoasa rețetă franțuzească de preparare a vânatului cu pene. Mai dezvoltată, cea de-a treia secțiune, Evocări, propriu-zis memorialistică, unde nu se mai simte tirania modelului, ar fi fost realmente interesantă, mai ales datorită caracterului documentar. Apropiat al grupării „Vieții românești” din perioada
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
de-a treia căsătorie a sa, cu domnița Ecaterina Caragea, și frate, după tată, al lui Alecu Văcărescu. A primit în casă o educație îngrijită, grecească (avându-l profesor pe Lambros Fotiadis, mulți ani directorul Academiei Domnești din București) și franțuzească. Viața acestui vlăstar vitregit de natură al familiei (V. era cocoșat) este puțin cunoscută. A fost căsătorit cu Ruxandra (Lucsandra), fata logofătului Grigore Băleanu, și a aderat la politica și eforturile socrului său de sprijinire a Eteriei; a ajuns la
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
a ieromonahului Gherontie, care explică întârzierea prin „știutele întâmplări ale vremilor” (manuscrisul a fost păstrat cu grijă de fostul ucenic nemțean Grigorie Dascălul, devenit în 1823 mitropolit al Țării Românești). Pentru istoria Imperiului Român cărturarul s-a adresat unor sinteze franțuzești: Jean Philibert, Beautés de l’histoire romaine (Paris, 1813), dând în 1823 Frumsețile a istoriei românești..., si Nicolas Théru, Abrégé des antiquités romaines (Paris, 1810), în tălmăcire Scurtare vechimilor românești... (1827), iar pentru cea universală a recurs la prelucrarea lui
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
au „lovit cu bice în piețele publice ca pe un cal bătrân” și au fost în stare a-l „răscoli până în cele mai adânci măruntaie”, noul Ahasverus își vrea inima și stiloul încărcate cu sângele celor pe care, în poemele franțuzești, îi va numi „oamenii viitorului”. Adresându-se lor, le împărtășește „bucuria de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă”. Autorul volumului La Poésie commune, tălmăcit de Sașa Pană cu titlul Poezia de toate zilele, nu ezită să
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La même Janette, autrement coifée. Este vorba despre discursuri care prezervă sau repetă cunoștințe și teorii familiare, banale sau de mult știute într-un limbaj nou, „modern”. Autorii pretind că scot la iveală adevăruri noi numai pentru că spusele lor apelează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astfel o infiltrare de agenți printre cadrele didactice. A apărut o sursă de tensiune permanentă între vechii profesori și cei nou-veniți. Aceștia se simțeau în inferioritate, ceea ce le ascuțea ostilitatea, favorizând apariția intrigii, bârfei, a delațiunii (mă gândesc la sensul franțuzesc al acestui cuvânt: „denunț secret în vederea unei recompense”). Ei doreau să scape de persoane cu care comparația îi defavoriza. Mai târziu a apărut și dorința avansării rapide în ierarhia universitară. Vechile cadre, deși timorate, nu se fereau, în circumstanțe favorabile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]