9,707 matches
-
în frunte." Cu multă bunăvoință, Regina Maria a fost salutată la Elysée de președintele Raymond Poincaré, prieten apropiat al României, susținător al unirii teritoriilor românești cu patria-mamă în 1918, publicând și o lucrare cu tema - Probleme românești ale prezentului. în afară de francezi (să-l amintim și pe Aristide Briand, care "i-a fost de folos lui Brătianu și a știut să asculte doleanțele noastre"), Regina îi cunoaște la Paris pe premierul britanic Lloyd George și pe ministrul de Externe J. Balfour. Emoția
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
este atacată sau luptă pentru dezrobirea unor frați subjugați de puteri străine. Dar indivizii luați în parte, cei care duc greul războiului nu sunt neapărat agresivi și plini de ură. Citeam într-un ziar că în timpul primei conflagrații mondiale, soldații francezii și cei germani, pentru un moment, au fraternizat, sărbătorind laolaltă noaptea Anului Nou. Și nu e singurul caz. M-aș referi acum la noi, și anume la scriitorii români, combatanți în războiul nostru de reîntregire. Destui au căzut jertfă, precum
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un moment dat, prizonierii francezi urmăresc, prind și omoară o pisică. Bulgarii cred că vor să se distreze, întrucât "așa au ei obicei să omoare mâțe, pentru trecere de vreme". Dar surpriza e când francezii o pun în gamelă s-o fiarbă. Ajuns în Macedonia, unde prizonierul avea să-și petreacă cele mai aspre zile, el nu se căinează, nu se vaită, ci închină un fals imn celebrului ținut, pedalând pe jocul contrastelor: "}inut binecuvântat
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
nu intra în discuție, fiind considerată realizată ipso facto: componenta etnică o satisfăcea în întregime. Formula circula și în alte literaturi, precum în acea franceză, unde "poetul național" era considerat, cu nelipsita ironie galică, "Victor Hugo, hélas !". Avînd uzul formulei, francezii nu au ezitat să i-o aplice lui Vasile Alecsandri, după succesul acestuia cu poezia consacrată "gintei latine" (1879). Un anume Hipollyte Guillibert dedica "aux Roumains et a leur poete national, le sénateur V. Alecsandri" cîteva triolete 1. Nimeni nu
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ungherele ascunse ale societății, să proclame un alt stil de narațiune. S-au întâlnit în anul 1927, la debutul carierei, înfometați de consacrare și glorie. În articolul de întâmpinare, Drieu se străduia să caracterizeze noutatea țâșnirii lui Malraux: "Ca majoritatea francezilor, nu are harul invenției. Dar imaginația sa debordantă pornește de la fapte. Ai sentimentul că nu se poate detașa de întâmplările pe care le-a observat. Cărțile sale sunt un transfer direct al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
pe cale prezidențială și unde află fotografia celei de-a doua jumătăți din harta olmecă a comorii, pagina 49 pentru cei care ar mai dori s-o consulte. ( La pagina 47 se află adevărul despre asasinarea lui Kenedy!!!). Ironiile curg și francezii, ca de obicei, nu sunt cruțați. Ben le vorbește de Montesquieu celor doi polițai nătăfleți, intrigați de prezența americanilor filmînd Statuia Libertății din Paris, iar profesoara de lingvistică olmecă se extaziază în fața relicvelor incașe pe un ton de turist american
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
lui Picasso, cu un craniu de taur. Iată cum o furcă încremenește în chip de Regină, în ceea ce ne oferă Nicodim, pe un dublu soclu, cvasi-brâncușian, de lemn și de piatră, lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
fie citită fără noduri în gît? Cum nu sînt un specialist în Lévinas, nu mă pot pronunța, dar, dacă mă ghidez după cărțile scrise pe marginea operei sale, mai precis după cum sună ele în limba română, înclin să cred că francezul nu trece testul trangresării limbajului. Asta nu înseamnă că Lévinas e poet, ferească Dumnezeu, ci doar că nu e gînditor de idei. Autorii cărților de exegeză despre Lévinas mestecă cuvinte și atît.
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
stângă a fost - cam pretutindeni - considerat ca slab. Un etimologist de ocazie, de profesie miliardar și român - din exil și de acasă - găsise etimonul mâinii stângi, ca obosită: stanca, în latinește. Fantezist, probabil, dar sugestiv! Un cunoscut om de litere francez demonstra, cu fotografii, într-o celebră revistă de la finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor, altul vivace, scrutător, participativ. O realitate. Sufletul însuși se divide la omul faustic, punând pe jar posesorul
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
trecutul, nu a decurs prea armonios nici în țări precum Franța, care se bucură de un mult mai solid postament al răspunderii civile și care beneficiază de o tradiție bogată de luptă pentru acel spirit republican ce face mândria oricărui Francez contemporan" (p. 169). La fel ca și romanele lui Nicolae Breban, eseurile par scrise dintr-o suflare, fără ca autorul să fi făcut textului o minimă corectură. Astfel apar formulări confuze ("Romanul modern, cel care după părerea mea începe pe la începutul
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
la intersecția dintre sonet și rondel). Publicat în 1995, volumul său de Ronsete nu a avut, din partea criticii de la noi, șansa unei recunoașteri pe măsură. Autoarea citează, în oglindă, un fragment impresionist din Al. Cistelecan și câteva fraze aplicate ale francezului M. Dorsel. Sunt întru totul de acord cu ea. Numai că atunci când se pune problema necesarei corecții de verdict și a unei obligatorii promovări, autoarea Sensurilor perfecțiunii nu mai e la fel de convingătoare. Citatul exact și comentariul tehnic devin singurele ei
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
a sentimentului. (...)... în romanul francez inteligența, sau mai bine spus simțul critic, a făcut serioase ravagii. El este factorul preponderent al acestui roman, dar probabil, în același timp, și cauza sa de sterilitate". Mihail Sebastian va amenda luciditatea specifică romanului francez care aduce o zonă de "răceală" între autor și erou, desolidarizându-l pe romancier de roman, apreciind, în schimb, romanul rus și pe cel englez, pentru "curajul de a merge puțin orbește în inima vieții, din instinct, fără ezitări, fără
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
nu chiar sarcastic, la adresa discursurilor militante pe tema globalizării. Aroganța americanilor în străinătate, - Susan aruncă cuburile de gheață din pahar la micul bistrou marocan pentru că apa locală este virtual punitivă, față de cola made in USA, - dar și suficiența circumstanțială a francezilor din autocar cărora li s-a deranjat confortul pentru că nu mai funcționează aerul condiționat, vorbesc mai mult despre distanțe decît un documentar despre populațiile lumii a treia și grija pe care le-o poartă țările dezvoltate. Idiosincrasiile sunt transmise și
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
au intrat doar vreo două milioane - restul la librari, editori, tipografii, difuzori). Cronicarul care i-a citit de curiozitate două cărți (e tradus și la noi, în serie de autor, la Editura Trei) chiar nu poate pricepe de ce îi pasionează pe francezi romanțiozitățile macabre și trase de păr marca Lévy. Pe locul doi, bătînd spre milionul de exemplare vîndute, se află "regina polarului francez" cu pseudonim masculin, Fred Vargas, al cărui personaj, comisarul Adamsberg e pe cale să-l ajungă în celebritate pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
și la noi, în serie de autor, la Editura Trei) chiar nu poate pricepe de ce îi pasionează pe francezi romanțiozitățile macabre și trase de păr marca Lévy. Pe locul doi, bătînd spre milionul de exemplare vîndute, se află "regina polarului francez" cu pseudonim masculin, Fred Vargas, al cărui personaj, comisarul Adamsberg e pe cale să-l ajungă în celebritate pe Maigret. îi urmează Bernard Weber, Anne Gavalda și Amélie Nothomb (toți în jur de 800.000), și un alt făcător de cocktailuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
italiene și nu de a ajuta țările estice să-și făurească un destin. Așa încât singura lui preocupare sunt societățile italiene; ca atare nu încurajează nici o manifestare italiană. Și totul spus cu o ușoară notă de zeflemea. Ba chiar îmi explică: "Francezii sunt mai puțin ironici, italienii mai puțin agresivi!" începutul lui martie - Am primit o nouă repartizare: director al Institutului Francez din Stockholm. Plecăm peste două săptămâni, prin Constanța și Mediterana, spre Franța. Cu trei zile înainte de plecare am o discuție
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
se simte în fiecare zi "învins de-o bucurie ne-nțeleasă", că îi e "dor de zări necunoscute", că fiecare idee a sa "e cu aripă", cu toate că atîrnă "pe crucea fiecărui pas". Modelul ambilor juni poeți e , neîndoielnic, rimbaldian. Aidoma marelui francez și pe urmele lui Labiș, dîrzul transilvan se complace în imaginea unui "voyou" beat de entuziasmul vîrstei, dibuindu-și drumul în complicele cadru estival: "Intrăm în vară. Soarele ajuns / Exact de-a lungul meu în continuare, / O lume luminoasă arde
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
est atteint avec le type normal d'un phénomčne, c'est la compréhension de la régularité de son fonctionnement (le normal) au sein des variations, normales ou pathologiques, qui l'accompagnent.ť 2 În franceză, humain génétiquement modifié. 3 E ceea ce francezii numesc court-bouillon. 4 Este vorba, între altele, de filmul lui Morgan Spurlock, Super Size Me, 2004 5 A se vedea site-ul http://www.slowfood.com 6 Am gasit pe un site imagini care traduc disperarea acestei victime a operatiilor
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
care Cioran a reformulat-o într-un mic op, Mon Pays, "Comment peut-on ętre Roumain?". Acest fapt nu implică cum ar părea un interes real pentru identitatea și cultura celui în cauză, ci mirarea că cineva poate fi altfel decît francez, austriac sau altceva și are drept consecință o reducție minimizantă a celuilalt la o convenție convenabilă, superficială. În ce constă acel plus, acea diferență care te individualizează? În primul rînd memoria, a nu uita cine ești și de unde vii, sfatul
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
străini au dejugat aici, onomastica populară o dovedește prin conaționalii noștri, purtând numele de Grecu, Sârbu, Turcu, Tătaru, Rusu, Cazacu, Muscalu, Neamțu, Frâncu, Arbănașu. Sau câte un vârf de munte: Gotul! O enigmă și un miracol istoric am părut savantului francez care ne-a aflat compacți pe o suprafață de trei sute de mii de kilometri pătrați, după o tăcere de zece secole. Deși cheia misterului era simplă... Emigrant a devenit românul, din toate stările sociale, în blestemații ani ai comunismului, ai
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
ICR Istanbul se află de altfel foarte aproape, la nici cinci minute de mers pe jos, de sediul Institutului Cultural Francez. Și tot într-o clădire superbă, o clădire monument. Cu deosebirea (doar una dintre deosebiri) că în vreme ce accesul la francezi este liber, la ICR e dificil, din motive obiective: în aceeași clădire funcționează si Consulatul Român, iar aceasta este o instituție avînd reguli specifice, o instituție în care în mod normal nu se pătrunde, nedeschisă publicului larg. Or, un centru
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
o situație de criză? Citind cartea, te lămurești într-o măsură suficient de mare ca să poți da un răspuns nedumeririlor de acest fel. Intervalul ales de autor (1680-1715) este acea perioadă, prin excelență convențională, pe care o au în minte francezii atunci cînd, vorbind de Epoca luminilor, se referă la răstimpul cînd critica pe care filozofii au făcut-o tradiției a atins apogeul. Dacă acum ni se cere să găsim două evenimente care, asemenea unor capete cronologice, pot delimita durata acestui
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
cînd Spania este silită să-i cedeze o parte a Flandrei, provinciile Franche-Comté și Cambresis, și cînd Olanda nu poate scăpa de invazia armatei franceze decît inundînd in extremis uscatul, o perioadă cînd în fine, iritate de creșterea beligerantă a francezilor, puterile apusene, Casa habsburgică, Anglia, Spania, Suedia, formează o coaliție menită a opri pretențiile teritoriale ale Regelui Soare. În al doilea rînd, e perioada cînd acordul gînditorilor privind rostul și binefacerile celor două pîrghii fundamentale ale puterii - Biserica și monarhia
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
spus despre congeneri de-ai lui, feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady? Michel Houellebecq - "noua tendință literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualității" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Și ce... extindere globală cunoaște acum șocantul
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]