1,057 matches
-
20, cît fusese sentința Curții Marțiale Imperiale). §§§§§§§§§§§§§§§§§ Este vorba de Mahbub Ali Khan Asif Jaf VI care a domnit de la 1869 la 1911. ****************** În textul publicat în Magazin Istoric nr. 3 din martie 2006 autorul a strecurat o greșeală de frapă pe tastatura calculatorului și în loc de 1874 a apărut (incorect) 1867. Greșeala a fost corectată în nr. 7 (septembrie) al aceleiași reviste. †††††††††††††††††† George își va recăpăta tronul în 1935, dar divorțase de Elisabeta cu cîteva luni mai înainte, aceasta stabilindu-se
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
omului primitiv de a surprinde esența lucrurilor: „Omul, spunea el, nu a putut da nume unui arbore, unui animal, unui râu sau oricărui alt obiect care îl interesa decât după ce a descoperit în prealabil o calitate generală care l-a frapat ca trăsătură caracteristică a obiectului pe care el voia să-l denumească”. Eludând perioada îndelungată în care țipătul instinctiv și imitativ a devenit sunet articulat și semantic, Max Müller atribuie omului primitiv procesul mintal de identificare a esenței lucrurilor, proces
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să se unească. Acum fac mari eforturi să se despartă. Mediul înconjurător e agresat. Cel familial e minat de slăbirea educației, a emancipării cu orice preț. Unitatea familială e pusă la grea încercare. Cea națională, nici ea nu e monolitică. Frapați de atracția viitorului oamenii uită de trecut, abandonează tradiții, renunță prea ușor la identitate și înțeleg iluzoriu fericirea, de unde confruntarea continuă cu deziluziile, cu insatisfacția și frământările interioare cu repercusiuni în armonia funcțională a sistemului nervos, a alterării resurselor inepuizabile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de prejudecățile publicului pentru propria-i plăcere. Ceea ce crede el ca firesc are asupra lui drepturile firescului și va face aceleași impresii... Majoritatea pieselor noastre nu sunt decât dialoguri și povestiri și ceea ce este surprinzător, însăși acțiunea care l-a frapat pe autor și l-a determinat să-și aleagă subiectul se petrece aproape totdeauna în spatele scenei teatrului. Englezii au un gust cu totul opus. Se spune că îl au în exces, s-ar putea: căci există fără îndoială acțiuni care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neîncetat, restul nu este decât o înșiruire de zgomote slabe și confuze, de sunete pe cale să moară, de accente înăbușite pe care actorul le știe mai bine decât poetul. Vocea, tonul, gestul, acțiunea, iată ce aparține actorului; și asta ne frapează, mai ales în spectacolul marilor pasiuni. Actorul îi dă discursului tot ceea ce are mai plin de energie. El conduce înspre urechi forța și adevărul accentului." Prin cuvintele pe care Diderot i le atribuie lui Dorval în Convorbirile despre Fiul nelegitim
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vehiculează propriile mituri de origine: cavalerii prin ciclul arthurian, care sub "pojghița subțire de creștinism" ascunde un imens filon celtic, breslele, cărturarii, țăranii, trubadurii (cei care dau naștere mitului Femeii, care depășește cu mult cadrele acceptate de către Biserică). Abundă și frapează viziunile milenariste și miturile escatologice, atât de pregnante în Cruciade, în mișcările unor Tanchelm ori Eude de l'Étoile, sau mitul Inocenților și exaltarea pruncului Isus în dezastruoasa Cruciadă a Copiilor, și chiar ridicarea lui Frederic al II-lea la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu un hobbit Un segment important al literaturii adresate tinerilor îl constituie și "manualele" educaționale, dicționarele de etică, de comportament, care oferă un lexic considerat probabil necesar și suficient pentru un tânăr vlăstar al ordinii socialiste. Dintr-o simplă privire frapează aglomerarea de obligații absolute al căror subiect este tânărul, la presiunea "stringentei actualități", care nu permite nici cel mai mic spațiu de manifestare identității individuale, deoarece "oricât de bun specialist ar fi cineva într-un domeniu sau altul al activității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-acolo, cunosc foarte bine Piazza di Espagna, sper din tot sufletul să dau de Boris, totuși îi las și un bilet acasă, în caz că se întoarce, Caffe Greco, copilul e pe moarte, îl mai țin numai aparatele, ce m-a frapat mai mult la copilul acesta prima oară când l-am văzut a fost tristețea lui, o tristețe de om mare, copilul acesta era trist ca și cum și-ar fi trăit toată viața înainte și acum nu înțelegea de ce se mai născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul fu frapat de adânca lui tristețe. — Zeița nu se dezvăluie prin glas, îi zise blând. Printre noi a trăit un mag pe nume Arsenouphis. Ajunsese să stăpânească heka, Magia supremă, albă precum lumina... — Tu știi ce e magia? întrebă tânărul, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când mergea, i se dezgolea mereu un picior, destul de bine imaginat. Nu fusese niciodată frumoasă. Dar acum, când toată ființa ei exprima ceva, protestând prin toți porii, acum, Angela avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un lucru neobișnuit să ajungă Charlie primul acasă, iar ziua aceea nu părea să aibă nimic deosebit față de sute altele la fel ca ea. De ce să aibă? Nimic nu semnala că avea să fie începutul sfârșitului. De fapt, ce mă frapează acum referitor la seara aceea este cât de extraordinar de obișnuită era: așa cum mi-o amintesc eu, a fost o capodoperă a domesticului lipsit de evenimente, ascunzând oroarea ce avea să urmeze. Citea ziarul în salon. Și nu - nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
manuscris al acestei cărți, foarte apropiat de versiunea tipărită, datează din 1907, dar publicarea Ceții a întârziat, din pricini nelămurite, până în 1914. S-a remarcat că, dintre toate romanele lui Unamuno, acesta e cel mai puțin comentat - și, când este, frapează o anumită reticență vecină cu nesiguranța - în corespondența scriitorului, de obicei foarte prompt în a-și informa pe larg prietenii despre mersul producției sale literare. Niebla a reprezentat o mare noutate în spațiul hispanic, deși acolo a fost receptată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Poate că e strănepoata ta. — Foarte puțin probabil, spuse Beth. — Nu se știe niciodată, zise Harry. Jennifer Îți seamănă? — N-aș zice. Dar e la vârsta aceea dificilă. Și nu arată ca femeia asta. Nici eu nu arăt. Norman era frapat de convingerea cu care Beth nega orice asemănare sau asociere cu femeia mumificată. — Beth, spuse el, ce crezi că s-a Întâmplat aici? De ce a rămas numai această femeie? — Cred că deținea un post important În cadrul expediției, spuse Beth. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dreaptă suportîndu-și bine rolul. Povestea este, practic, aceeași ca-n Alice: o femeie cu un copil dificil nu mai are Încotro și se mărită. Nu cu Kristofferson, ci cu varianta montană a lui Keitel, pe nume Dwight (De Niro). Ce frapează aici e faptul că pentru prima oară vedem și noi mitocanul american În toată splendoarea lui. Mitocanul așa cum e În realitate, și nu distorsionat În roz, retușat și stilizat ca pînă acum, pînă la Îngrețoșare, ca, de exemplu, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oră și a venit după mai bine de o oră, nu asta contează, n-a întrebat unde a fost, nu întreba niciodată unde a fost dacă ea nu dorea să-i spună, dar atunci strălucea sau iradia, asta l-a frapat, își amintește exact, strălucea și își amintește exact că i-a trecut prin cap că s-a petrecut ceva cu ea, dar n-a întrebat-o nimic... Avusese o întâlnire? Sau altceva?... Nu, nu fusese departe de el numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de banc, cît de gestul prostesc pe care-l făcuse Helen spunîndu-l. Julia Își ținea capul dat pe spate, iar rîsul, care i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și bubuituri. — Nu poți sta departe de noi, Langrish? zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și ce avem de data asta? Era blondă și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două locuri: Întotdeauna o frapaseră pe Kay, care se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dezvăluie despre mine. Kay spunea că e o treabă ciudată - să scrii despre crime tocmai acum, cînd o mulțime de oameni sînt uciși. Era a doua sau a treia oară cînd pomenise numele lui Kay, dar de data asta le frapă așa cum nu se Întîmplase Înainte.Tăcură din nou. Julia roti vinul din pahar, privind fix ca o ghicitoare. Apoi, fără să-și ridice privirea, și cu o altă voce, Îi spuse: — Nu te-am Întrebat. Ce-a zis Kay despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care se vor trata rănile. Am auzit acest termen prima dată Într-o noapte când mă uitam la Spitalul de Urgență (era perioada aceea captivantă când ne Întrebam cu toții cum vor evolua lucrurile Între Hathaway și Doug) și m-a frapat cât de tare semăna noțiunea asta cu viața mea. Existența de zi cu zi era un proces constant de stabilire a priorităților: cine avea mai mare nevoie de mine: copiii, serviciul sau soțul. Veți remarca faptul că eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
hotelieri și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de taximetrie, doi agenți de transmisii prin satelit, un specialist oncolog de la Clinica „Prințesa Margaret“, dezvoltatori imobiliari, proprietari de baruri și consilieri financiari. Uitîndu-mă la fețele lor netede și bronzate, m-a frapat ciudățenia că nu era prezent nimeni de vîrsta lui Bibi Jansen, după atîta vorbărie despre cît era de populară. După ce le-am salutat cu o Înclinare a capului pe surorile Keswick, am părăsit grupul principal de participanți și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mai știi, poate totuși se va ivi Destinul la ușa Georgianei! Cu toate că, fără ochelari, îi văd cam în ceață pe toți, am remarcat totuși un băiat. îl cheamă Eduard (dar toți îi spun Edi). Ce părere ai, Edo?! M-a frapat de la bun început numele lui. Eduard. Seamănă cu numele tău, ce zici de asta? Cred c-am făcut o mutră tare tâmpită când mi-a fost prezentat! Parc-aș fi dat din nou cu capul într-o ușă grea de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vede în 1956, la Sângeorz, unde poetul venise pentru un tratament balnear: "I s-a părut prea frumos pentru un bărbat, prea elegant pentru vremurile în care trăia și prea distins pentru stilul predominant în epocă". Adevărul este acesta. Ceea ce frapa în primul rînd în persoana bardului era ținuta ostentativ elegantă, adjuvant al conștiinței de bărbat chipeș, dar și mod oblic de a se încadra în context. În acei ani de indigență, de viață cenușie sub toate aspectele, un atare răsfăț
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
Ranelagh din Paris, într-un program dedicat împlinirii a 100 de ani de la crearea lucrării pentru flaut solo, Syrinx, de Claude Debussy - secțiunea ”Compozitori în viață” - alături de alte două opus-uri aparținând lui Tristan Murail și François Narboni. Dan Dediu frapează nu numai cu ingeniozitatea lui postmodernă, ci și cu opus-uri din studenție, scrise în spirit tradițional! Așa s-a întâmplat cu Cvartetul nr. 1, compus la vârsta de 19 ani, pe când era în anul II de facultate. Era firesc
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
trei principate a constituit o resursă simbolică extrem de pretabilă pentru a fi statuată ca precedent istoric legitimator al unirii din 1918. Ca atare, nimic surprinzător în investirea unui asemenea volum de energii simbolice în hiperbolizarea semnificației unirii din 1600. Ce frapează este modul în care alte personaje istorice au fost racolate în regimentul de unificatori (în intenție) a fragmentatei vetre românești. Neașteptată este românizarea moldovenilor Ștefan cel Mare, Rareș cel Mare și Vasile Lupu în imediatul postludiu al unirii din 1859
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că nu ne-am transformat fiecare în ucigașul celuilalt. Prințul începea să asculte cu oarecare neîncredere. — Am fost îndrăgostit cu patimă de mama dumneavoastră, încă de pe când era logodită cu prietenul meu. Prințul a băgat de seamă și a fost frapat. Vine la mine într-o dimineață, înainte de ora șapte, mă trezește. Mă îmbrac uluit; tăcere de ambele părți; înțelesesem totul. Scoate din buzunar două pistoale. Prin batistă. Fără martori. La ce bun martorii, dacă peste cinci minute ne trimitem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]