19,543 matches
-
cunosc decît puține cazuri de vocație feminină - dincolo de relații sentimentale. De obicei e un simplu popas între două aventuri, o forță neîntrebuințată momentan în preocupări mai esențiale". Ce-ar fi spus doamnele din preajmă-i, dacă ar fi dat de frază! De reținut, dincolo de casantul diagnostic, altul, aparținînd, de data asta, Elenei Zaharia-Filipaș, în recentul său studiu de literatură feminină: "Se întîlnesc și se confruntă, în teoria despre feminitate a mentorului de la Sburătorul, două tipuri de constructe mentale, emanînd din nivele
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
României este poporul român. (Aplauze, strigăte de ,Bravo!".) Trăiască regele!" (Aplauze.) Transmisă de două ori pe micul ecran, intervenția i-a derutat pe unii privitori, fie nefamiliarizați cu termenul ,etimologic", fie luați prin surprindere de strigătul ,Trăiască regele!", necorelat cu fraza precedentă. Cîțiva săteni de prin Vrancea și Neamț au dezaprobat atitudinea ,promonarhică" a vorbitorului. în schimb, o bătrînă doamnă din București a lăudat curajul acestuia... Vorba ceea: unde dai și unde crapă! Un alt reper al statorniciei liber-schimbiste în cea
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
că sunt fericitul care s-a pricopsit cu o asemenea comoară, cum dracu' a pus plătuga asta laba pe asemenea bucățică, precis spun ei în gând, a observat Albert cu voce egală, placid. Ana-Cristina l-a apucat de braț, luase fraza lui ca pe un compliment reușit și a răspuns oarecum sibilinic: Poate nu se înșeală. Coborâseră din tramvai, aproape de casă, iar Albert a înțeles ce însemna propoziția scurtă a Anei-Cristina Poate nu se înșeală. Ea i-a cerut s-o
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
politică. Un pasaj tipărit în varianta din 1937 a Camerei Leoparzilor - "Pufi Asachi, junele boier ajuns unul dintre conducătorii proletariatului" -, dispărut din textul Lunatecilor, ne dă o idee despre ce ar mai fi putut găsi securiștii în arhiva sa. Asemenea fraze ajungeau, în epocă, pentru a inculpa un "epurat", complice, pe deasupra, cu "fugarul". În atmosfera viciată a anilor '50, relațiile dintre Vinea și Dumitriu nu s-au dezvoltat asemeni celor dintre Borges și Bioy Casares, ci au devenit tulburi și murdare
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
cu iluzia valorilor morale pe care, chipurile, le-ar promova scriitorul prin vocea personajelor sale și în special a bătrînei, soacra lui Ghiță, adevărată voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică, plină de suișuri (pînă la
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
avea răbdarea să parcurgă toate etapele ascunse în articolele (1940-1946), jurnalele, manuscrisele mele de sertar - poate acela să reușească a-mi desena trista și penibila mea siluetă spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență, schițând totodată liniile unei posibile posterități. La data la care așternea aceste rânduri (borna anului 1989), Ion D. Sîrbu era o figură marginală a lumii noastre literare, un scriitor de planul al doilea sau al
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
sergent într-o armată ce se retrage de 40 de ani, un �zoon' antipolitikon bun doar de cușcă, o maimuță a bunului Dumnezeu (...) asta ești!ť". Cine nu trăiește post mortem, crescând după aceea mereu, nu-i obiect de biografie": fraza lui G. Călinescu își arată deplina îndreptățire. La cincisprezece ani de la moartea lui Ion D. Sîrbu, numărăm deja șase monografii dedicate acestui autor, care își ia, față de colegii din Cercul Literar de la Sibiu și confrații de breaslă mai norocoși, o
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
față a modernității" (cf. Matei Călinescu, pe care îl citează). Acribia cu care se apleacă asupra subiectului, spiritul critic de la care nu abdică niciodată, în ciuda unei vădite afinități pentru spațiul bucovinean, profunzimea judecăților de valoare pe care le emite în fraze care nu lasă loc nici unor dubii, numeroasele note, dovedind o cercetare îndelungată și minuțioasă a periodicelor și documentelor aparținând perioadei studiate îl recomandă pe Mircea A. Diaconu drept cel mai avizat cercetător al iconarismului.
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
care posed scrisori privind subiectul). Bine, veți zice, relatarea aceasta e expresia unei frustrări personale, care n-are legătură cu editarea în sine. Și totuși, dacă dl Coloșenco era cât de cât onest, avea obligația de a scrie o singură frază neutră: în ediția actuală am ținut seama de unele emendări ale lui I.F. pe care le-am operat tacit. N-ar fi fost chiar de tot corect, dar în acest caz nu-i mai deranjam moralitatea. Mi-am dat seama
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametist alte capete-n coroană - alte frunți sub joc de săbii alte lumi și alte soarte - cum și vele de corăbii mână-n țarc de semne-arzânde rosturile învechite și-n noi viersuiri - noi fraze - trec Cuvântul prin noi site... ...o minune-i veșnicia - din crin cer până-n pământ dar destăinuiri nu face Înviatul din Mormânt... de vezi semne în abisuri: taci - asculți și înțelegi nu-ți tocmești tălmaci uimirii nici pe magi și nici
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
se-mplinesc eroii: cavaleri ai nunții firii vin spre Crist martirii sus în tronul de mărire stă un orb sălbatic din barbara lui citire renaștem hieratic slovă după slovi de fulger orbul ne așază încât nunta lămurește lumea într-o frază stele crâncene pogoară duhurile-n candeli: Crist în piscuri ne însoară cu spade de-arhangheli METANOIA BUREȚILOR „noi - bureții din rigolă târguim din luni gondolă noi bureții burețim și pe toți vă mucezim” alelei - bureți de soartă scrieți-mi pe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
soartă ies de sub urdori pân' și rău-i gol de rosturi și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți alifii și creme... ...mi-a-nghețat și verbu-n frază - delicată ciumă molime-n imperiul morții hotărăsc cutumă sacadat mi-aud la poluri inima-mi cum bate mi-a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
glie - ca un pârâu molatic... și Mumele - și vâlve - deasupră-mi țes lumina de-ajung prins în gogoașă - fluture ușuratic: sunt surd și mut și sincer: ochii-mi holbează vina... ...da - aștept Învierea - aștept furtuni de raze Fulgerul Mărturiei - orânduit în fraze... sus - pe cresta muntelui stâna blând Părintelui: ieslea stă dărăpănată nu-i potică - nu-i nici vatră s-adunară brazii magi veniră și sfinții fagi: liturghia nu pornește Maica-n cerure bolește născare nu poruncește: bolește pe-aripi de vultur
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
dă dovadă Rosa Grădinaru. Resentimentele și exagerările lipsesc, tonul rămânând sobru chiar și atunci când sunt povestite momente dramatice. Din păcate, nu toate articolele din revistă au tonul reținut al acestei mărturii. Pe alocuri, indignarea împotriva regimului comunist se manifestă prin fraze patetice, de genul "așa de strâmtă era judecata acestei specii din ordinul primatelor care nu vedea decât sânge și oameni schilodiți, fără să se gândească și la un mâine care este permanent..." (Cicerone Ionițoiu, p.31). Dubioasă este și tendința
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
cu un tonus interior menținut mereu la același nivel și prin care bîntuie o irepresibilă voluptate a formulării. Și acest ansamblu trebuie privit și înțeles dincolo de articulările mecanice pe care el se sprijină, pentru că pictura lui Bernea este ca o frază complexă, cu multe subordonate și plină de trimiteri conexe, dar al cărei înțeles final este cu mult mai cuprinzător decît suma enunțurilor conținute.
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
finanțează copios o școală de vară pentru tinerii muzicieni de peste ocean. La Fontainbleau dorința de mărire a lui Ludovic al XIV-lea rezonează astfel cu voință de expansiune a unor yankei mereu pe fază și puși serios pe rescrierea unor fraze din istoria muzicii europene. Altminteri, Fontainbleau mi-a părut a fi un castel cât un oraș, o catedrală cât un castel, un popor de creneluri, statui și fântâni cât niște catedrale. Totul scăldat de aleile parcului englezesc sau ale celui
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
tendința să vadă totul în negru. Simțurile sale foarte ascuțite înregistrează toate semnele barbariei care ne înconjoară. Nimic nu este în măsură să confere existenței sale o cât de mică notă de optimism. Misoginismul și mizantropia se simt îndărătul fiecărei fraze. Viața la bloc, descrisă de Cezar Paul-Bădescu pare reprodusă prin procedeul copy-paste din Ghidul nesimțitului, de Radu Paraschivescu: Cine iubește clasa muncitoare să se ducă să trăiască măcar o lună într-un bloc ca acela. Să simtă mirosurile vieții adevărate
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
de Arte Plastice și trimis la o fabrică, pe post de muncitor necalificat. Cu litere de-o șchioapă, sub genericul Dezvăluiri, Gardianul publică însă, ca pe un episod incriminant, pe prima pagină, începutul memoriului "Stimate Tovarășe Secretar General" și o frază introductivă aiuritoare: "Prezentăm azi scrisorile prin care Andrei Pleșu îi spunea lui Nicolae Ceaușescu despre informațiile date la Securitate" (sic!). Care ar fi ideea? Că, iată, și Pleșu... A citit și Cronicarul memoriul - e memoriu, și nu "scrisoare", domnilor gazetari
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
cu generația 2000. "Frondele trec, pe cînd literatura de valoare rămîne", e concluzia repetată în multe feluri, care-ar fi bine să însemne, pentru tinerii furioși, precum pentru scriitorii consacrați care "își apără ciolanul administrativ", puțin mai mult decît o frază de dînșii inventată... Literatură de valoare, servită, deocamdată, în porții mici, e proza lui Andrei Codrescu, din care același Supliment "fură" o avanpremieră la Wakefield (un fragment apare și în numărul de față), pe cale de publicare la Polirom, în traducerea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
în spatele mesei de lucru, pe perete: să-l am la îndemână, gata orișicând, printr-o simplă întoarcere a privirii; nu direct la vedere, tot timpul, să mă contrazică, textul strict al Cartei să intre în conflict cumva cu vreuna din frazele mele mai nărăvașe. Din respect, dintr-un mare respect. Că restu^, ne privește!...
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
poezie și, în proză, pe Dumitru Popescu mai mult decât pe Sorin Titel" (pp. 206-207). Se știe, în anii '80, Dumitru Popescu era un temut activist al partidului comunist, iar Vasile Nicolescu unul dintre favoriții indiscutabili ai regimului. Citind această frază, am fost convins că ea a fost adăugată de autor la ediția din anul 2006 și chiar mă pregăteam să-l sancționez pentru mica meschinărie. Am luat însă ediția din 1986 pentru o verificare pe care o credeam formală. Stupoare
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
am fost convins că ea a fost adăugată de autor la ediția din anul 2006 și chiar mă pregăteam să-l sancționez pentru mica meschinărie. Am luat însă ediția din 1986 pentru o verificare pe care o credeam formală. Stupoare: fraza este la locul ei. Să fi fost ea în epocă interpretată de cenzorii partidului comunist ca un elogiu sincer la adresa lui Vasile Nicolescu și Dumitru Popescu? Dar ironia și malițiozitatea se văd cu ochiul liber. Să nu fi citit nimeni aceste
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
plasă de destine. Cu fir tare, așa cum îl descurcă, peste ani, martorul lor, prietenul, cunoștința, într-o societate care parcă se aduna mai ușor, Constantin Argetoianu. Peste portretele lor, trase de colțuri din fototeca fundului de scrin, stă începutul acelei fraze pe care toate generațiile, cu clipit nostalgic, o lasă suspendată:
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
poezie și, în proză, pe Dumitru Popescu mai mult decât pe Sorin Titel" (pp. 206-207). Se știe, în anii '80, Dumitru Popescu era un temut activist al partidului comunist, iar Vasile Nicolescu unul dintre favoriții indiscutabili ai regimului. Citind această frază, am fost convins că ea a fost adăugată de autor la ediția din anul 2006 și chiar mă pregăteam să-l sancționez pentru mica meschinărie. Am luat însă ediția din 1986 pentru o verificare pe care o credeam formală. Stupoare
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
am fost convins că ea a fost adăugată de autor la ediția din anul 2006 și chiar mă pregăteam să-l sancționez pentru mica meschinărie. Am luat însă ediția din 1986 pentru o verificare pe care o credeam formală. Stupoare: fraza este la locul ei. Să fi fost ea în epocă interpretată de cenzorii partidului comunist ca un elogiu sincer la adresa lui Vasile Nicolescu și Dumitru Popescu? Dar ironia și malițiozitatea se văd cu ochiul liber. Să nu fi citit nimeni aceste
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]