4,485 matches
-
treburile gospodărești de prin curte, datul de mâncare la vaci, la păsări sau porc, se apucase să spele o grămadă de rufe adunate din timpul săptămânii. Cu mânecile capotului de casă suflecate până peste coate, stătuse aplecată peste albie și frecase de zor cu săpun de casă și leșie rufele murdare. Era roșie la față din cauza efortului făcut și leoarcă de transpirație și apă cu săpun, sărită din albie în timpul spălării rufelor. Făcuse de curând săpunul din grăsimile adunate de la porcul
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
ai dreptate c-ai putea să-mi fi chiar frate, am să vin cu drag la tine după ce-am să-l iau cu mine pe fratele meu mai mare ce paște lângă cărare. Bucuros de-așa noroc, lupul își frecă pe loc labele de încântare și se puse pe-așteptare. Nu trecu prea mult și iată din tufișuri se arată mielușelul însoțit de-un câine neliniștit. O luă lupul la goană, nu cumva să-i vină-o toană nebunească câinelui
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
Vienei în acel an. Oltenia a fost singura provincie imperială ce nu s-a supus ordinei și administrației habsburgice, așa că, în 1739 imperialii au fost bucuroși să se retragă, fără regrete, din ”Kleine Walahei”. Domnul fanariot de la București și-a frecat mâinile de bucurie, gândindu-se la haraci și peșcheș, care nu era doar pentru Poarta Otomana, dar și pentru el și neamurile lui, cu care împânzise Țara Românească, punându-le în înalte dregătorii. Și le-a frecat degeaba, pentru că anarhia
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
București și-a frecat mâinile de bucurie, gândindu-se la haraci și peșcheș, care nu era doar pentru Poarta Otomana, dar și pentru el și neamurile lui, cu care împânzise Țara Românească, punându-le în înalte dregătorii. Și le-a frecat degeaba, pentru că anarhia și haiducia oltenească a luat asemenea amploare încât nu a mai putut să o stăpânească, nici să adune averi cât ar fi vrut pentru el și Imperiul Otoman în declin, datorită corupției fără margini ce îl cuprinsese
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
Era un bărbat, pe punctul de a se retrage, sfios, precum am presupus. L-am invitat să intre și i-am oferit singurul scaun din încăpere. Până să se așeze, se prezentă protocolar și încercă câteva scuze, după care își frecă mâinile și se uită curios prin cameră, părând jenat că mă deranjează. Un accent ciudat în vorbirea lui mi-a atras atenția și de aici încolo l-am privit cu simpatie. Îmi era cunoscută vorba asta dulce și nu m-
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
prin căsătoria ce presupune un divorț și, inevitabil, un scandal, oamenii ar fi mult mai liberi, mai fericiți. Optând pentru căsătorie - o convenție socială perimată, din punctul ei de vedere, - oamenii își pierd indirect și libertatea. Bântuită de aceste gânduri, freca iute sertarele lăzii, care între timp se dezghețase. Avea mâinile sloi, dar îi plăcea tortura aceasta, care îi dădea o senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit / Numai când ele-au adormit. Baba se scoală somnoroasă, / Buimacă, tocmai când în casă Lumina zorilor pătrunde. / Să-ți iei nurori, de ai de unde! La ochi se freacă-nspăimântată / De-i piere somnul și le cată În sus și-n jos, cu disperare. / Nu le găsește, după care Merge de grabă la bordei, / Acolo unde cele trei Nurori mâncat-au și-au băut / Și-ntreaga noapte-au petrecut
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă de Odobești? --Ce Galbenă, bă, hârâi Scârțoi, vreau o Grasă de Cotnari! --Asta vreți, bă, deștepților
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
ele...Hai, faceți cunoștință: Violeta, nepoata mea dragă și Irina, buna mea vecină. - Vecina din blocul vecin, completă Irina. - Și Nicoleta, pe care o iubesc de când avea câțiva anișori, fata unei foste colege. Hai, Nicoleta, așează-te! Dar ea își freca mâinile, cu privirea în jos: tanti, cred că...o să plec. - Unde? o întrebă tăios Maria. - Nici nu știu, mormăi Nicoleta. Maria o mângâie pe buclele blonde: - Hai, fetiță, dezleagă baierele sufletului și deșartă-ți veninul care ți l-a otrăvit
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca de sărbători să străluceasc`atunci când mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din vetre peste casele din sat vor ridica esențe risipite chemări pentru cei merși la colindat *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă de Odobești? --Ce Galbenă, bă, hârâi Scârțoi, vreau o Grasă de Cotnari! Citește mai mult 7-Niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă de Odobești?--Ce Galbenă, bă, hârâi Scârțoi, vreau o Grasă de Cotnari!... Abonare la articolele scrise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
la care ai plasat acțiunea, nu exista televiziune: ar fi fost prima pe listă. Oamenii văd că raiul lor e iad și viceversa; privesc, în direct, războaie, lovituri de stat și revoluții. Asasinate. Execuții. Răsturnați în fotolii. Întinși pe rogojini. Frecând maioneza. Căutându-se de păduchi. Făcând copii. Scrii un roman ca să scapi. Nici măcar nu te gândești cine o să-l publice; la cititori nici atât. Nici ei nu se gândesc la tine când scrii. Dacă nu cumva ți-o fi foame, frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
parfum grețos. A sudoare și a picioare nespălate. A sex. Mai târziu ți-ai dat seama ce iz răspândesc femeile la ciclu, în sală erau destule. Toate miasmele. Dominate de cea de petrol. Pentru igienă. Săptămânal, podeaua de scândură era frecată cu motorină, de parcă, totodată, baraca era pregătită pentru a i se pune foc. Rulau filme cu război, de abia se încheiase unul. Din când în când - dar tot mai des - erau aduse filme cu dragoste: se pregătea o epocă sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceva vreme Își dădu seama că Giannetto continua să se zgâiască la el. Parcă voia să Îi spună ceva, dar nu Își găsea cuvintele cu care să Înceapă. — Aș vrea să Îți cer un mare hatâr, messer Alighieri. Omul se freca după ceafă, parcă voind să amintească de loviturile Încasate. — Spune. — Domnia ta scrii, nu-i așa? Vorbește despre mine, rogu-te. Mda, Își zise priorul. Asta vrem cu toții, chiar și cei mai nenorociți: să nu se stingă lumina numelui nostru. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și apoi, să reteze un cap Hidrei nu ar fi folosit la nimic, când alte o sută erau deja pregătite, cu fălcile căscate. Îi dădu drumul Încetișor, făcând un pas Îndărăt. Celălalt, de cum simți slăbind strânsoarea, Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
foarte asemănătoare cu acesta. — Ce Îmi poți spune despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur, zise el apoi, privind cu luare aminte striațiile pe care metalul le lăsase pe lamelă. Cu totul lipsit de impurități. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până la Încheierea prelegerii: Îmi plăcea mult ca semnalul sonor care anunța pauza să coincidă cu ultima mea frază și mă simțeam foarte satisfăcut dacă șmecheria Îmi ieșea la fix. Cel mai adesea Îmi ieșea. Am tresărit violent și m-am frecat la ochi, nevenindu-mi să cred ce vedeam: după ceasul meu, potrivit preventiv Încă de ieri după fusul orar al Franței, de la plecarea de la aeroport trecuseră mai bine de patru ore. Era aberant, infailibilul meu Longines o luase, desigur, razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate conduce la descoperirea numerelor de cont bancar ocultate sub acele Înșiruiri de litere de pe listă. Fără prima propoziție, a doua n-are nici o valoare. Eveline și-a acoperit ochii cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aici o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan Kazayangil - țină-l Alah în haremul lui! - și într-o după-amiază, în loc să frec podelele, frecam mangalu’, cum se zice. Mă vede sultanul și-mi spune: „Ce faci, bre, aici după perdele?” „Mă gândesc, prea-mărite”, zic eu. „în casa mea, bre?!” face el și dă-i și arde-i, că de-atunci gândesc numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan Kazayangil - țină-l Alah în haremul lui! - și într-o după-amiază, în loc să frec podelele, frecam mangalu’, cum se zice. Mă vede sultanul și-mi spune: „Ce faci, bre, aici după perdele?” „Mă gândesc, prea-mărite”, zic eu. „în casa mea, bre?!” face el și dă-i și arde-i, că de-atunci gândesc numai în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67 O DIMINEAȚĂ MINUNATĂ La vederea cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi, se mai uită o dată, se pișcă să afle dacă nu cumva visează și se gândi brusc la giupâneasa lui Calomfira, o femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde trei bărbați voinici cu brațele, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]