1,235 matches
-
țigară cu vîrful carbonizat între două degete. A fost acum trei ani. I-a apărut numele în Bulletin. Făcea bustul lui Winston Churchill pentru un oraș din Anglia. Cînd am citit, mi-am zis: pe vremuri te cunoșteam. Domnul Coulter fredonă o melodie lentă, apoi zise: Tatăl meu era în branșa celor care confecționau rame. Se ocupa de tot pe vremea aia, sculpta lemnul, îl poleia, chiar atîrna tabloul uneori. Unele din tablourile lui sînt și azi în galeriile de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stilul tău obișnuit de lucru, Duncan. — încerc să pun mai mult aer și lumină, zise Thaw după o clipă de tăcere. — Așa și faci. Asta și faci, spuse bărbatul. Se retrase mai mult în spațiul naosului privind la pictură și fredonînd. Aproape-ai terminat. — Sînt departe de asta. — Ochiului meu neexersat îi pare un lucru terminat. Thaw îi arătă fragmentele pe care trebuia să le repicteze. — Și cît o să mai lucrezi la ele? Două-trei săptămîni. — Apoi ce-o să faci? O să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un mers liber și se gîndi cu răutate: „O să se sature repede să mă tîrîie după ea“, dar Rima nu se plînse și menținu ritmul multă vreme. în cele din urmă, simțindu-și capul gol, Lanark se prefăcu că fredonează un cîntec. Ea se opri și strigă: — O, Lanark, hai să fim prieteni! Te rog, te implor, de ce nu putem să fim prieteni? — M-am plictisit să fiu prietenos. Vreau să dorm. Ea îl privi lung, apoi trăsăturile feței i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai obosit decît crezi. Pătrarul de lumină palidă apăru în față și deveni de dimensiunea unei uși. Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al patrulea. Porțile se deschiseră cu ușurință și pășiră pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a mînerului servietei. Așteptă plecarea mașinii, dar Gay se dădu și ea jos. îl luă de braț și-l conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și simultan, vocile răsărindu-le din pieptul cămășii: — Pașaportul, vă rog. — îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă duceți la Operă și, în loc s-o luați la goană înainte de a începe uvertura, stați emoționată pe scaun și abia așteptați să vină aria aceea pe care o știți pe dinafară (a-a-di-i-o del pas-sa-a-to !) și, când vine aria, o fredonați ultrasatisfăcută că o știți și nu știți că tocmai ce știți vă împiedică să știți, pe când eu vă cer scuze pentru polologhia asta idioată și vă admir pentru răbdarea cu care m-ați ascultat, amin.“ „Sunt convinsă totuși că ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ște-ți, chiah în secunda asta mă gândeam la dumneata...“ „Dumneavoastră, doamnă Gerda“, i-am spus, „ați fost totdeauna foarte sensibilă și nu e de mirare că vă mai gândiți din când în când și la mine, oricâtă vreme a trecut“ (fredonam). „În ciuda unor controverse datorate mai ales nefericitei mele structuri psihice, aș îndrăzni chiar să cred că, odinioară, țineați un pic la mine...“ „Țineam ca la un fhate“, a convenit doamna Gerda, roșind ușor, era frumos oxigenată. „și dacă n-ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la mine...“ „Țineam ca la un fhate“, a convenit doamna Gerda, roșind ușor, era frumos oxigenată. „și dacă n-ai fi fost atât de...“ „Rebarbativ, acesta e cuvântul, doamnă Gerda, de ce n-aș recunoaște ? Acum regret, deși e prea târziu“ (fredonam). „Cum thece vhemea !“, a suspinat doamna Gerda. „Iată, ne-am matuhizat, amândoi...“ Scădea din ce în ce lumina, doamna Gerda clătina din cap, defuncții își continuau plimbarea, treceau pe lângă noi ca într-un vis. În farmacie s-au aprins becuri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ieși, clătinând din cap. Peste câteva minute, sosi al doilea tehnician, iar Grosvenor îi fixă și lui în ureche un receptor subliminal minuscul. Făcu același lucru, pe rând, cu toți ceilalți patru tehnicieni care i se păruseră mai receptivi. Apoi, fredonând încet, aduse o nouă butelie cu gaz hipnotic și o înlocui pe cea din dulap. De data aceasta, Maiden și alți patru dintre oamenii lui căzură într-o transă adâncă. Doi avură o reacție slabă; unul păru să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
către cealaltă. Reacția activă veni de la aceeași ușă prin care intrase ea cu cincisprezece minute mai devreme. Oricine va fi venit într-acolo se afla acum pe coridor, întinzând mâna spre ușa biroului. Se deschise ușa și intră "bondocul" care fredona încetișor, ca pentru sine, o melodie. Biroul cel mare și scaunul pe care ședea erau astfel plasate încât individul apăru înainte ca ea să vadă că are un vizitator. O privea, cu ochii săi albaștri, un individ grăsuliu care, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dă-mi o țigară și trusa. ― Ce vrei să faci? ― O plăcintă cu carne! Gluma i se părea grozavă, râdea cu lacrimi repetînd: O plăcintă cu carne, o plăcintă cu carne! Ai o rimă la plăcintă? ― Flintă. Dascălu începu să fredoneze: ― În țara cu fluturi albaștri / Iepurașul pișicher / Trăgea de coadă un rinocer / Țintarul cu o flintă / Îl făcu plăcintă... Scoase un film și-l derulă în fața becului. ― Hm, yală nemțească... Am să pregătesc mai multe variante. ― Va să zică de-aia te-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot! observă cârnul. Nu știu unde s-a ascuns ăla. Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru zâmbetul se șterse. Închise ușa împingînd-o cu piciorul apoi începu să se dezbrace. Avea mișcări mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând în vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare, neștiind parcă ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
omorât cu sfaturile. Oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă. Cine nu știe s-o facă e aprioric condamnat. Trăim însă împrejurări speciale și din nefericire sânt tot atât de amestecat ca și voi în povestea asta... bizară. Sculptorul începu să fredoneze ostentativ: ― Ce cauți tu în viața mea / De ce ai venit să-mi tulburi liniștea... Melania Lupu nu-și lua ochii de la bătrân. Șopti: ― Lăsați-l, domnule Matei, să vorbească. Popa rîse: ― Mă ascultă, n-avea grijă! Anunțăm Miliția, va să zică. Vin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat la ceaiul lui Lady Abigail... Ce toaletă fermecătoare! O, doar un fleac de la madame Chanel... Eu i-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bătea la ochi, pe Camino Real, și parcă acolo. Îi spuse lui Jamie să rămână în mașină, iar ea intră în lobby. Un puști deșirat și plin de coșuri stătea la recepție. Bătea cu degetele în suprafața de granit lustruită, fredonând pentru sine. Părea să n-aibă stare. — Bună, spuse Alex. Aveți vreo cameră pentru o noapte? — Da, doamnă. — Aș vrea una. — Sunteți singură? — Nu, pentru mine și băiatul meu. Puștiul se uită dincolo de ușă, la Jamie. Are mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bineînțeles, situația nu dură prea mult. — Mi-e foame, spuse Gerard. — Și mie. — Ai luat chipsuri? — S-au terminat. Îi mâncaseră pe ultimii în orașul Earp. Cu o oră în urmă? Cu două? — Nimeni nu știe ce necazuri am avut, fredonă Gerard. Nu începe, îl avertiză Stan. — Nimeni nu știe, în afară de Iisus ... — Gerard ... Tăcere. Era ca și cum ar fi călătorit cu un copil, își spuse Stan. Pasărea era la fel de încăpățânată și de imprevizibilă ca un copil. Era obositoare până la epuizare. Trecură pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un film și o muzică pe care tata le detesta. Avusese curajul să-l Înfrunte și să-i spună În față că Îi plăcea muzica aceea, că era pe gustul ei și că va continua să asculte discul și să fredoneze cîntecul, punct. Între timp, se măritase cu un avocat și avusese copii. Luam masa Împreună, dar nu voia să-mi spună ce gîndea despre cărțile tatălui nostru. Am servit-o la felul Întîi cu salată grecească pregătită de Delphine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe dos. — Nu sunt. — De ce nu vii Încoace, să-mi ții de urât cât Îl seduc pe Charlie ? N-o să-ți dispară orașul de pe hartă. Iei o pauză, te mai gândești. Mișcă-ți fundul Încoace, o să ne distrăm. Desert Rose fredonă vesel: — Lasă gerul iernii, vino cu mine la soare! Suna prea tentant. 3 Desert Rosetc "3 Desert Rose" Când soarele se ridica la orizont a doua zi, decola și avionul lui Kitty. Nu se Îndrepta spre casă, ci spre L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lăsase capul În jos și susținea cu greutate forma aceea. Implacabilă, Madame Olcott Îl incita să reziste și se adresa ultimei forme, care acum căpătase și ea trăsături antropomorfe. „Saint-Germain, Saint-Germain, tu ești? Ce știi?“ Iar forma aceea Începuse să fredoneze o melodie. Madame Olcott le impusese muzicanților să-și tempereze vacarmul, În timp ce dansatorii nu mai urlau, dar continuau să pirueteze din ce În ce mai frânți de oboseală. Forma cânta: „Gentle love this hour befriends me...“ „Ești tu, te recunosc“, zicea Îmbietoare Madame Olcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dinții vor avea plantate cipuri de calculatoare, care să-ți analizeze dieta, să te sfătuiască, să trimită e-mailuri dentistului la primul semn de carie. Este răsplătit cu ovații. — „What’s love got to do, got to do with it“, fredonează Ivan odată cu tonomatul, cu accentul lui hazos. Și tot el răspunde: Totul, prieteni. O iubesc pe barmaniță! O să-mi facă cinci copii! Și nevestele din Midwest bat palma cu el. — Și unul dintre ei o să fie noul Stalin, Îl apostrofează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fibră de sticlă, un consorțiu de energii alternative, o companie care face cercetări În domeniul medicamentelor pentru tinerețea veșnică. Chestii foarte avansate. Maggie e foarte mîndră de viziunea ei. Numai viitorul contează, nu? — O să fim cu toții bogați, bogați, aproape că fredonează Wakefield. Nu te neliniștește chestia asta? — De ce m-ar neliniști? SÎntem departe de a fi atins cota maximă a pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Neva. Și una pentru Maggie. Și pentru Wakefield.“ Ies pe rînd mai multe prăjiturici. Pop. Pop. Pop. Sherrill Îi ordonă cuptorului să se oprească, dar patru rînduri de cine au Început deja să se Încălzească În cuptorul cu microunde care fredonează cîntecul din „Trei fete de la școală“. Neva Îl oprește cu o comandă răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ademeni pe Hansel și Gretel și Își promite să nu oprească pentru nici o bătrînică aflată În drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de zăpadă mai tîrziu, Îl așteaptă răspunsul: PENTRU CEI MÎNTUIȚI. Wakefield fredonează un fragmențel dintr-o melodie a lui Grateful Dead pentru a-și calma neliniștea și alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există nici o mîntuire pentru cel care a făcut un Pact cu Diavolul. Nemîntuit va rămîne, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
obiectivul camerei. Un fluturaș flutură un steag cu imaginea unei cutii de Cola și a unui computer, tăiate cu două linii Încrucișate. O bandă de vampiri și moroi cu sînge picurîndu-le din colți și din orbite, reprezentînd corporațiile americane multinaționale fredonează „CÎntînd În ploaie“. De unde au venit toți acești fluturași, țestoase și vampiri? Din suburbiile liniștite, cu televizor și computer În fiecare cameră, Își imaginează Wakefield. Locuri frumoase, unde părinții lor mănîncă brînză Camembert și croissants pe terase de lemn. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]