1,009 matches
-
eliberată de forma corporală). Riga Crypto și lapona Enigel nu are nimic de a face cu Luceafărul lui Eminescu. Aici avem o anatomie (voință-consființă, instinct-rațiune), pe când în poezia lui Barbu sunt două ipostaze mai curând complementare, Crypto simbolizând latența obscură, fricoasă de manifestare, iar Enigel înțelepciunea atotcuprinzătoare (prin urmare, geniul e la Barbu femeie, lucru imposibil în filozofia lui Schopenhauer și a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încă limpede, cauți soluții să ieși din impas. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, să vezi ce fac și alții în astfel de situații. Pe unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a lui Endō, rezemat de zid și încercând să-și recapete suflul, Gaston se dădea înapoi, înspăimântat. — Ai de gând s-o întinzi? — Non. Non. Endō se uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai blând cu el, un zâmbet prietenos îi învăluia fața de cal. Când l-a considerat mai idiot, atunci i-a dovedit contrariul. Nu-i venea să creadă că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doar nu m-am aburcat de pomană aici... Balonul se ridică, cei de jos fluieră și aplaudă, ambasadorul e pământiu la față. Se urcă-n mașina oficială și dispare fără să mai spună nimic. Rectorul îl urmează cu mașina lui. - Fricos franțuzu’... - Ca și-n Irak, ce vrei? Nu pun ei fundu’ la bătaie... *** - Unde-ai pus banii de la urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Volumul radiocasetofonului era dat la minimum, cu toate astea de-abia li se auzea vocea În timp ce vorbeau. Un bărbat Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum șifonat, a trecut pe lângă mine și mi-a explicat: — Ăia sunt o adunătură de fricoși care-și vând trupurile homosexualilor mai În vârstă. Bărbatul ducea sub braț un teanc foarte gros de ziare Îngălbenite, niște ediții mai vechi din Wall Street Journal. Nimeni nu-și pune problema că s-ar putea Îmbolnăvi de SIDA. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului cu atâtea treburi încurcate. Și câtă ordine era până nu demult, înainte de invențiile nu știu cui: există cineva care tot fabrică povești. Care derutează locuitorii, creduli și fricoși. De când cu rabia, fiecare bănuie pe fiecare; orice focar este imediat semnalat autorităților. Nimeni nu vrea să moară prostește. Suspecții sunt internați în regim de urgență, s-a înființat un Lazaret. Rudele plâng. Cei depistați se opun spitalizării, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi, odată cu al meu -, încearcă să-mi intre sub piele, mă iscodește, totodată. Nu mi-e frică de cei din Stațiune. Mă păzesc doar pentru că oala acoperită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
înțepăturilor prin care purtătorul vedea pe unde pășește, cartonul părea că arde. Personajul lăsa în urmă un miros greu, sufocant. Grețos. De parfum dulce. Ori de cadavru de o zi. De două. O glumă proastă. Firile mai slabe - sau mai fricoase - s-au dus cu gândul la Astrolog și, mai ales, la prorocirea lui. Nu era acesta; fusese, deja, ciopârțit de către Doctor; în afara unui creier enorm, nu găsise, anatomic, nimic aparte. Doar în zona ombilicului vasele sanguine prezentau o dispunere particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fost bine. „Castelanul m-a trimis cu un răvaș pe care, după ce îl veți citi, va trebui să mi-l înapoiați. Nu încercați să-l rețineți, va fi un gest agravant.” Niciodată nu îi vorbise cineva așa Magistratului, care numai fricos nu era. „Aș putea să te rețin cu scrisoare cu tot”, i-a zis acesta. „Stăpânul dumitale va afla că nici nu ai ajuns până aici. Se poate întâmpla orice unui om care trece printr-o pădure.” Sigur pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai mare vorbea mezinilor săi în momentul în care aceștia suferiseră un traumatism. Prin nivelul său înalt de înțelegere, îl asigura pe cel mai tânăr că trebuia să privească incidentul din alt punct de vedere decât cel al unui tânăr fricos. Se convingea că teama de suferință și frica de moarte sunt emoții care pot fi dominate și, pe scurt, că șocul atât de profund altădată nu mai însemna nimic pentru el, acum. Ba mai mult, în viitor, va înțelege mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se așeza pe ea. Mi s-a părut că recunosc copacul și ne-am așezat acolo. Italia privea un bărbat care trecea cu un câine prin fața noastră. — Cum erai atunci când erai mic? — Tot timpul puțin plictisit. — De ce? Eram gras și fricos și transpiram. Poate eram plictisit pentru că transpiram, transpiram pentru că eram gras și mi-era frică să nu mă lovesc. — Și după aceea? — După aceea am crescut, am slăbit și n-am mai transpirat. Dar sunt mereu puțin plictisit, așa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu pentru că era fricos și umilit, dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă, era într-o stare de iritabilitate asemănătoare cu ipohondria. Dat fiind că tot am copiat atât, aș putea continua cu întreg paragraful, ba chiar cu alte câteva pagini, până când protagonistul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine, anticipase Gore pandemia, apoi lansase afirmația care gâdilase neplăcut orgoliul lui Sandu. Acum, fiindcă observă cum prietenul a băut pe nerăsuflate paharul cu vin și pare a se liniști gradual, Își continuă ideea. Eu, drept să spun, nu sunt fricos. Da’ când aud de viruși, imediat mă ia cu rece pe la șale. Virușii sunt mici, nu-i vezi, te trezești cu ei pe tine, n-ai ce să mai faci. Îmi iau temperatura În fiecare seară, că așa au zis
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu alții pe măsura lui; nu cu oricine, avea pentru oamenii la locul lor un anume respect, amestecat, În anumite situații, c-un oarecare dispreț, pentru că i se păreau fricoși. Unii părinți, care nu-i cunoșteau trecutul, l-ar fi putut socoti un model pentru fiii lor adolescenți; un viking aproape trecut de prima tinerețe, solitar, care nu umbla pe corăbii - se duseseră vremurile, nici nu-i plăcea marea, Învățase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
odinioară? Jesper, poate - Înainte de a pleca -, stînd de vorbă cu Berger, se arătase dezamăgit că Thomas, În loc să meargă Împreună cu el, să lupte cu adevărat, rămînea să se bată pe străzile orașului și să-și vîndă sămînța pe doi bani, un fricos și un onanist ! Jesper, cînd era furios, zicea multe. Poate așa Berg să fi aflat ceva și, cum tot scornea povești - probabil că le punea și pe hîrtie -, se gîndise că ar fi bine, mai Înainte, să le verifice efectul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
exista vreuna, Thomas nu avea cum să știe; să ajungă Împreună În cazanul cu smoală, dar pînă atunci viața trebuia luată așa cum era, fie și mizerabilă, dacă nu cumva ideea de mizerabil era doar un fals pe care neputincioșii și fricoșii se tot străduiau să-l prezinte drept adevăr. Live is life! După cum tot striga un american, austriac, sau ce-o fi fost, Într-un cîntec după care Rusoaica se dădea În vînt, În urmă cu niște ani, ba și mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp. Găsit se ținea scai de stăpân, își amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune unul dintre ei din indiferență, ca și cum i-ar fi tot una, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
contrariat din pricina conversației rapide, dimpotrivă, s-ar spune că se simte ușurat că putuse, fără să intre în zone periculoase și rezervate, să vorbească puțin despre o chestiune care îl preocupă, așa cum se observă cu ușurință. Marçal nu e mai fricos decât restul oamenilor, dar nu-i e deloc pe plac perspectiva de a-și petrece patru ore într-o groapă, într-o tăcere absolută, știind ce are în spate. N-am fost antrenați pentru o situație ca asta, îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări somptuoase, la Brașov: vino cu mine la mare, două săptămâni. Fricosul nu a răspuns, dar știa că nu va mai putea evita multă vreme... Toamna nu s-a mai putut abține, i-a telefonat, fie ce-o fi. Răspunse inginera Silvia Isabela, sora mai mică: Ira se măritase. Când cum de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum era pe atunci (1985), un tîmpit se trezește vorbind:„cîntecul ăla n-are ce căuta pe monologul unui infractor (eroul piesei-n.n.) fiindcă se intitulează Spre comunism, În zbor!” E-te, scîrț! Nu spun că, directorul instituției fiind fricos & obedient, m-a obligat s-o schimb?... Am pus Vangelis. Că ăsta nu dădea titluri oportuniste la compozițiile-i proprii... Ați Înțeles motivul invidiei? Păi dacă noi pe scenă spunem Partidului, nimeni nu se gîndește la primăvară; ei compuneau ceva
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
îi era pe stricate. Avea so repeadă la noapte urât de tot pe Magda. Încă un motiv pentru ca profesoara să-i scoată din nou ochii că s-a răcit iremediabil. Ce-i drept, se cam săturase de fițele ei. Nebună, fricoasă și pe de-asupra foc de geloasă. Tocmai bună de trimis într-o vacanță de vreo doi ani la sanatoriul ălora cu trei roate la car, deschis nu demult la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Mai făcuse și scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de nemulțumiți și așa au rămas mulți dezorientați care nu s-au procopsit la moment, ba chiar unii a calicit și a sărăcit, n-au știut, n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și cu frică de Dumnezeu, adică corecți până peste poate, au avut ei o boală de-asta de i-a lăsat cu schele și alte belele cum am auzit că le zice la televizor, mai ales la acei care, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar oricând poate s-o ridice pe ea în locul lui Ilarion. Cum, în cele din urmă, îi cedase. Ba, la un momentdat, se și îndrăgostise de el. Dragoste pătimașă, cu gelozie și chin, până în pragul nebuniei. Îl simțise chinuit, neputincios, fricos și el până peste poate, oricât era de aprig la datorie. Odată chiar era să bage cuțitul în una. Credea că trăia și aia cu Goncea. A vrut chiar să aibă un copil de la Goncea. Când i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ia seama că nu cumva, prin cine-știe-ce împrejurare, să pătrundă aici vreun străin tot atât de puternic ca și el. Lucrul acesta va putea oricând să se întâmple prin acțiunea celor care sunt nemulțumiți, sau a celor care sunt fie ambițioși, fie fricoși; se știe doar că etolienii i-au adus pe romani în Grecia și, de altfel, pretutindeni unde aceștia au ocupat o provincie, ei au fost chemați de locuitori. Se întâmplă întotdeauna la fel, și anume, de îndată ce un străin puternic intră
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]