840 matches
-
de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu bricheta,/ desenez
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în chiar cîmpul conștiinței, scrie Mark Polizzotti, tentativele lui Breton de a unifica acțiunea conștientă și acțiunea inconștientă într-"un anumit punct al spiritului" unde dualitățile "încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu" sunt în cel mai bun caz frivole. Sursa profundă a neînțelegerii, scrie Sartre, rezidă în aceea că suprarealismului nu-i pasă de dictatura proletariatului și vede în revoluție, ca pură violență, sfîrșitul absolut, în vreme ce comunismul își propune ca țel preluarea puterii și justifică prin acest țel sîngele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lumii care înrobise Europa. Ea poartă în sine un mesianism și un universalism strălucitoare, pe care triumful revoluției din China le va întări. Sursa luminoasă se află de acum în afara cîmpului european. Astfel, Europa apare deopotrivă ca meschină, periferică, ambiguă, frivolă și înșelătoare în comparație cu marile ambiții, umane și planetare, care au urmat hecatombei din cel de-al Doilea Război Mondial. Și totuși, așa limitată, meschină, ambiguă și incertă cum era, o crisalidă de Europă tot a apărut. 2 Schimbări de identitate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este derivat din capris «capră». Capra domnului Seguin arată consecința tragică a neascultării. Deci visul îl avertizează pe subiect cu privire la pericolul pe care îl ascund dorințele sale, precum și asupra rezultatului nefericit pe care l-ar putea avea o atitudine prea frivolă. Câine Câinele beneficiază, în general, de o imagine pozitivă. Este apreciat, chiar venerat în numeroase tradiții, pentru calitățile sale de apărător, de companion fidel și de ghid. Este prin excelență animalul psihopomp, adică cel care conduce sufletul defunctului până în sălașul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
banului, ascunsă și expusă totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului de secol lipsește ființele de naturalul lor. Frumosul este elegant, seducător, dar și periculos. Pariziana este simbolul acestei societăți aparent frivole și voit picante, pragmatice și ambițioase, a cărei viața pare facilă și plină de aventuri. Fiecare secol manifestă un interes deosebit față de întrebarea Cum ar trebui să fie o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women Go that Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este adesea teribil de monotona, incitând-o la lovituri de pasiuni clandestine, utilizând armele în puterea să, mai cu seamă cele ale seducției. Pariziana este femeia care nu mai resimte dragostea că o pasiune profundă și distrugătoare, ci că sentiment frivol și teatralizat. Descurajat de indiferență iubitei, Mariolle se întreabă dacă mai există femei capabile să iubească 295. Această indiferență sentimentală face parte din farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Le Signe de Maupassant, baroana de Grangerie imită o fată de purtări ușoare și se prinde în joc. O altă soție legitimă ajunge să fie plătită ca femeie de moravuri ușoare de către soțul ei, pe care il excită prin cochetării frivole: Îl est bien plus bête, quand on a une femme légitime, d'aller payer des cocottes" [Maupassant, Au bord du lit, în La parure, p.393]. Duroy ajunge la o concluzie misogina: "Toutes le femmes șont des filles, îl faut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perspectivă și o resuscitare a interesului față de persoana deja cunoscută 395. Pariziana, care are la dispoziție ultimele invenții ale modei, încearcă să le aplice pentru înlesnirea proiectelor sale. Alegerea și elaborarea toaletei modelează imaginea unei ființe senzuale, rafinate, cochete și frivole: "comme elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sobre făcându-se în aceeași cheie parodică, eficientă din punctul de vedere al comicului vizat. Performanța într-o astfel de combinație între literatura de gradul al doilea și literatura de consum se voalează odată cu Un loc pe roată (1986), ficționalizare frivolă pe tema unei călătorii în Italia. După alte două romane, Un băiat ura o fată (1990) și Un ceai cu tipele de sâmbătă (1991), L. pare să renunțe la scris, însă după o pauză de doisprezece ani se relansează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt, anterioare acestor ediții de la începutul secolului al XX-lea, privesc tocmai postumitatea imediată a poetului și acuză „generația sa” (de fapt, cercul strâmt de justificatori care se justifică) de faptul că nu l-a înțeles ori că a fost frivolă „ca o femeie nervoasă”. Este evident că printre lucrurile pe care le ascunde acest „cult” pripit al lui Eminescu după moarte se găsește și chestiunea lăzii sale cu manuscrise, și cea a situației sale de ziarist și, desigur, cea a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care îl deosebeau pe Russell cel de acum zece ani de cel de acum trebuie să-i fi atras mai mult atenția. Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
exemplu dat de Petre Botezatu („Interogații”, 1978), exempu inspirat din cartea lui Anatole France, „Lecția bine Învățată”: ...„o preafrumoasă doamnă de pe timpul lui Ludovic al XI-lea, pe care confesorul său o admonesta fără răgaz și fără cruțare pentru viața frivolă pe care o ducea, deși Încă nu căzuse În păcat. Plecînd confesorul Într-o călătorie În Italia, frumoasa doamnă Îl rugă să-i aducă de acolo o oglindă venețiană, una din acele oglinzi care pun În valoare perfecțiunea formelor. Aprigul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
casa părintească. în momentul acela, se produce în el o tensiune extraordinară, o răsturnare valorică ființială, care îi impune o analiză lucidă și sinceră a propriei persoane. în acel moment, el își vede vechile simțăminte spulberate, fostele idealuri ca fiind frivole, tot entuziasmul de altădată epuizat de clocotul vieții ușoare, și le înțelege ca pe niște realități care au însemnat sentința de condamnare la moartea spirituală sau autocondamnarea la situația în care a ajuns. Este un adevăr cutremurător! Dumnezeu a învestit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dispune ca ora să fie anunțată de clopote. Întreaga comunitate stabilită în jurul mănăstirilor urmează aceeași cadență. Timpul medieval nu se mai irosește. Dar este prețios în raport cu Dumnezeu. Trebuie să fie bine folosit, în rugăciune mai de-grabă, decât cu lucruri frivole. Timpul religios se convertește în timp laic. Din mă-năstire, trece în ateliere, în prăvălii, în piață. În orașe, ca și catedralele, turnurile de veghe sunt împodobite cu orologii. Pe măsură ce societatea devine mai complexă, pe mă-sură ce noi funcții se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
într-un anumit moment din istoria ei409. Un alt aspect al modului de folosire a limbii este acela rezultat din predispoziția de a recurge în construirea discursului la acele elemente ale limbii conforme cu spiritul ei, de a înfrîna pornirile frivole în folosirea limbii (porniri izvorîte de obicei din lipsa de idei410). Așa cum, în cazul gîndirii întemeiate, controlul rațional împiedică dezlănțuirea intempestivă a ideilor, tot așa, la nivelul expresiei lingvistice, aceeași raționalitate trebuie să producă un echilibru al mijloacelor întrebuințate, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care îl deosebeau pe Russell cel de acum zece ani de cel de acum trebuie să-i fi atras mai mult atenția. Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea mai fierbinte cu intuiția cea mai rece. "Politica se face cu capul, nu cu alte părți ale trupului sau ale sufletului. Și totuși, devotamentul față de ea - atunci cînd reprezintă o adevărată preocupare umană, și nu un simplu joc intelectual frivol - se naște din pasiune și se păstrează în virtutea aceleiași pasiuni. Dar acea puternică înfrînare a sufletului ce-1 caracterizează pe politicianul pasionat, deosebindu-1 de diletantul politic aflat în "agitație sterilă", e cu putință numai prin deprinderea distanțării, a detașării în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, cu o interesantă teză de doctorat ("Construcția identității într-o societate totalitară. O cercetare sociologică asupra scriitorilor", publicată la Iași, la "Junimea", în 2003), care, în loc să-și plictisească, doct, studenții, se ține de chestii "frivole", cum ar fi ... literatura. De mai bine de cinci ani, de când Silviu Lupescu i-a propus să fie "autor Polirom" (după ce, în prealabil, mai publicase un volum de versuri, două de proză scurtă și unul de teatru la edituri mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]