907 matches
-
penitenciaru Jilava noaptea pe la ora 1. 30. Ningea foarte frumos afară. (În curând, va fi editată cartea lui Sibișan, scrisă chiar de el!) „Tata, după cât mi-aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul“ - Târtan Este frizerul meseviștilor. Coleg de celulă și proteste cu Medragoniu. Cartea lor de vizită, pe o bucată de carton, lipită de gratii: „Bine ați venit la grădina zoologică, celula 811, pentru a ne vizita respectați următoarele reguli nu dați prin gratii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sacourile muștar, se purtau pantofii cu cataramă coniac. Mergeam și făceam la comandă, de costa de 5-6 ori mai mult decât e-n magazin; talpă de talpă, piele-piele. Da, am avut un croitor care l-am preferat eu, așa. Aveam frizerul preferat. Purtam o freză, așa zic eu, boldănească: cum se zice cărare într-o parte și-aici un pic de val, un pic de val așa aicea. Restul, scurt în părți, în spate, frumos drept. Dacă se oprea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
locuitorii de aici erau foarte sensibili la intențiile celor străini de teritoriul lor. Un spion infiltrat printre ei ar fi fost imediat descoperit, chiar dacă nu s-ar fi spălat o jumătate de an. Puteai veni, Însă ferchezuit, proaspăt ieșit de la frizer, chiar și Îmbrăcat În smoching; dacă se citea clar pe fața ta că nu mai voiai să ai de-a face cu societatea civilizată, erai imediat primit cu brațele deschise. Bărbatul scund de lângă mine mă privea fix, ducând la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plăcea mie, care mă îmbăta și promitea o primăvară înaltă. Un vânt călduț ștergea ultimele dâre de frig. Lumea zâmbea pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după care își relua imobilitatea și tăcerea. La un moment dat am văzut-o cum se îmbracă, și-a luat o pungă de plastic și era gata să se îndrepte spre ușă când s-a întîmplat ceva. Probabil, unul dintre frizerii care lucrau de partea cealaltă, și mai spre fund, i-a zis ceva ce nu auzisem. Eu o vedeam numai pe ea. A stat câteva clipe fără să spună nimic, privind fix spre partea din fund a frizeriei. Apoi deodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
garderoba ei sau plecase. Înțelegeți? Țipătul ei nu exista. În zadar țipa, nimeni nu vroia s-o audă. Inclusiv eu, de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe. Și numai după ce femeia s-a dus undeva în spatele frizeriei, unde își lăsau frizerii halatele, căci i se făcuse rău, l-am întrebat pe cel care mă tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca și cum eu nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu, de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe. Și numai după ce femeia s-a dus undeva în spatele frizeriei, unde își lăsau frizerii halatele, căci i se făcuse rău, l-am întrebat pe cel care mă tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca și cum eu nu fusesem de față sau mă gândisem la altceva, nu fusesem atent. Frizerul mi-a explicat atunci că femeia lucra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dus undeva în spatele frizeriei, unde își lăsau frizerii halatele, căci i se făcuse rău, l-am întrebat pe cel care mă tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca și cum eu nu fusesem de față sau mă gândisem la altceva, nu fusesem atent. Frizerul mi-a explicat atunci că femeia lucra acolo de mai multă vreme și fusese concediată, iar ea, neavând din ce trăi, venea totuși și-și făcea treaba mai departe fără nici un salariu, mulțumindu-se cu ceea ce primea bacșiș. Unul dintre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi-a explicat atunci că femeia lucra acolo de mai multă vreme și fusese concediată, iar ea, neavând din ce trăi, venea totuși și-și făcea treaba mai departe fără nici un salariu, mulțumindu-se cu ceea ce primea bacșiș. Unul dintre frizeri îi aruncase o vorbă grosolană, adăugând că nu era nevoie de ea acolo, de ce venea... Îi auzeam încă gemetele când am plătit și am plecat cât am putut mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
notam argumentele care erau de partea ei: ― femeia nu voise decât să muncească onest, să-și ducă viața ei amărâtă până la capăt; și dintr-odată s-a văzut lipsită de această posibilitate; ― ea n-a răspuns glumei sau grosolăniei unui frizer; ceea ce a strigat în ea a fost disperarea care o sufoca; ― un om într-o asemenea situație este la fel de aproape de moarte și de nevoia de tandrețe, de înțelegere; e în stare atunci să cerșească un semn de care în condiții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru că în vreme ce o priveam prin oglindă îmi dădeam seama că femeia aceea avea, de fapt, trăsăturile mele. Semăna din ce în ce mai mult cu mine. Și când mă uitam atent, vedeam că eram, într-adevăr, eu. În același timp stăteam pe scaun și frizerul mă tundea. Eu mă uitam înfricoșat prin oglindă la mine care țipam ca un isteric. Și eu cel de pe scaun mă temeam să nu fiu recunoscut. Să nu se vadă că tot eu țipam. Aș fi vrut să mă scol
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând, au văzut capul cobrei agitîndu-se în batistă. Așa că au preferat să iasă pe stradă, să-și dea tributul așa. Curios era că toți acești îmblînzitori de cobre aveau chipul frizerului care îi vorbise grosolan acelei femei. Iar când m-am uitat mai atent, am observat că toți ceilalți locuitori ai orașului începuseră să semene din ce în ce mai mult cu femeia care țipase sau cu cei care se aflau atunci în frizerie. Inclusiv
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
abia de i se deslușeau vorbeleșoptite. Se așezase pe colțul scaunului, privea în podea. — Mda... tuberculoză, hepatită, bombănea Marga. Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase a mort. Îi dăm gradul doi și îl trimitem la expertiza neurologică, de acord? De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
colț de noapte sau inventat de vreun greier. Și Autorul porni să citească. REPETENȚII ROMAN A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi ne credeam fiecare băiatul înecat în apele Dunării despletite asemenea părului mamei mele, mereu frumoasă, strigându-mi mereu numele, ca pe al unui posibil viitor mort, ca pe al unui posibil fost înecat, întâmplări despre care eu, nea Costică frizerul, asemenea prietenului meu, Șepcarul, de la prăvălia de vizavi, auziserăm de-a lungul existenței noastre serbede, întreruptă din când în când de moarte, așa cum tata lui Grasu, în timp ce înălța zmeul, a făcut infarct și, ignorând gravitația, s-a ridicat la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mamele strigându-vă seara de la porți, așa cum și noi eram chemați de mamele noastre, până când noaptea cădea brusc ca un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diplomei de bacalaureat, erau exmatriculați din cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chemat de tremolo-uri de clavecin și torsul gros al unui contrabas, să se transforme în țipete de trâmbiță care se divizară în progresie geometrică până deveniră tornadă, explozie, supernovă de sunete vesele și NIMIC. V estea că nea Costică Frizerul trebuia să moară pe 22 aprilie o dădu repetenților chiar el, într-una din zilele ploioase de Decembrie, când Căpcăunu îi trimisese să se tundă. Erau doi bărbați, spunea el, urâți și zdrențăroși, cu unghii murdare și duhnind a băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceasuri de căutare. Fir-ar să fie! Cum? înjură celălalt. Dă-mi să văd! Și după alte trei ceasuri la fel: nu-i! Și din nou, acum trei degete arătător, trei perechi de ochi, trei minți încordate. Degeaba. Nea Costică Frizerul nu era trecut în Cartea Morții. Doar cu litere șterse: 22 aprilie, încetat din viață, necunoscut. Cei doi și-au luat sacii bombănind și au plecat clămpănindu-și tălpile bocancilor pe alee. Când m-am trezit dimineața, am văzut urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul porni automat la decriptarea informațiilor de dincolo. Pe scurt, nea Costică frizerul deveni mesagerul orașului. Și trebuie că va fi alergând și acum, neobosit, aducând și ducând vești dintr-o lume în alta, întru veșnică pomenire a Viilor și a Morților Brăilei. O are s-a murdărit lumea? Sau noi am astupat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
motiv că tipul care-l aproviziona cu droguri fusese arestat. Așa că omul bătea la ușilor tuturor celor pe care-i cunoștea pe insula Manhattan, câutând o altă sursă de droguri. Cândva, demult, oamenii obișnuiau să-și recomande unul altuia un frizer. Sau un instalator. Sau chiar vreun antrenor personal. Acum recomandările vizau furnizorii de droguri. în alte circumstanțe, mi s-ar fi părut drăguț. Ceva în genul buni vecini, într-un New York de sfârșit de mileniu. în loc să te duci la vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deci sunteți eretici, complotiști și pe deasupra mai furați și bomboane de la prăvălie. De unde ai scos asta? Păi de la cei cărora trebuie să nu le-o spun. Dar presupun că se referă și la cizmari, negustori, la tapițeri, la apicultori, de frizeri să nici nu mai vorbim. Așa că de ce nu e secret? Deci ai început greșit. Ai vrut să mă protejezi și mie mi-e teamă de asta. E o superstiție. Dacă pe mine mă menajează cineva toamna, vor muri o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Erau șase file de hârtie-concept, dactilografiate apăsat Pentru 30 perechi de pantofi (aprox.)... Pentru 4 vacanțe cu mașina în Nailsea... Pentru o parte de benzină dată aceluiași. M-a încasat pentru tot ce mi-a dat, bani de buzunar, înghețată, frizer, pentru tot A trimis o scrisoare explicativă în care arăta, în stilul lui funcționăresc, că totul se baza pe o estimare aproximativă, și că nu mi se cere să-i returnez pînă la ultima centimă. Fusese luată în calcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]