865 matches
-
importanță Întâmplării. 42. La șase săptămâni după plecarea lui Cain a căzut prima zăpadă. Timpurie, fără preaviz. A fost botezată „Zăpada lui Cain”. A ținut câteva ore. II. Caiet cu vise și Însemnări 1. „Vis cu teckel. A intrat În frizeria veche din centru. Lucru de mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum mă odihnesc”. Eu sunt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea? Din păcate, foarte rar am avut cinstea să mă judec la rece. La o frizerie, într-o zi, pe vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicându-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înainte de a o vîrî din nou la pîrnaie?! Ei, bine, Regalistul de care-ți spun e în stare să-ți dea poza aia înapoi, ca pe-un film. Până o scoate pe mă-ta de-a îndăratele, cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Partidului, un ilegalist. Înainte de a intra în imensa Piața Victoriei, circulația fu blocată, pentru a doua oară, pentru a face loc aceluiași incredibil și emoționant obicei. În România, unghiile și părul Comandantului Suprem, chiar îndepărtate prin operații de manechiură și frizerie, erau considerate ca rămase în viață timp de trei zile și erau plimbate drept sperietori, prin toate cătunele, de către echipe speciale. Iar la capătul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficial decesul, organizîndu-le funeralii naționale și construind, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici un obstacol pilos. La început, Julia nici n-a știut cum să reacționeze. Unde te-ai tuns? Spune-mi și-o să am grijă ca niciodată, în toată viața ta, să nu le mai umbrești pragul. —Nicăieri. Adică nu într-o frizerie. James părea ușor stânjenit. — Am trecut pe la Deborah în drum spre casă. Ea m-a tuns. Din cauza șocului, Julia a tăcut preț de câteva clipe. Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Doamne, Richard, ce s-a Întâmplat cu părul lui? Rich se uită atent de sub plapumă la fiul lui, care va Împlini un an În ianuarie, de parcă l-ar vedea pentru prima dată În viață. —A, Paula l-a dus la frizeria aia de lângă garaj. Spunea că-i intră părul În ochi. Arată ca unul dintre Tinerii Hitleriști. —Ei, o să-i crească la loc, evident. Și Paula a considerat, și eu am considerat la fel, evident, că toată chestia aia cu tunsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-le, ca să nu fie prea aproape una de alta, erau alte prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curte mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulți o dată. Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a dat câte un costum gros de postav
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun și mâinile curate ca albușul de ou. Copiii adormeau repede și ele plecau după bărbați, să-i caute la bărbierit sau la drojderie. Frizeria lui Tilică era plină. Toți bărbații din mahala se tundeau atunci. Meșterul își luase un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină și meseria, meserie. Muierile priveau prin geamul aburit și, dacă zidarii nu erau la frizerie, o luau spre cârciuma lui Stere, să-și aștepte bărbații la întuneric. Meșterii erau arțăgoși și cântau. Atunci își băteau nevestele. Din nimic se aprindeau. Le plesneau cu palmele lor grele peste față. Apoi le jucau în picioare. Zidarii luau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveam copii, În seri Însorite. În puritatea și goliciunea orei mai puțin familiare, umbrele erau pe partea străzii unde ele nu cădeau de obicei, investigând-o cu un simț al inversiunii destul de elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Elevii nu aveau ce căuta în gară neînsoțiți... Am început să simt cu adevărat lipsa prietenului meu Ghidale câteva zile mai târziu, când m-am dus să mă tund la domnul Albrechtino, frizerul din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu multe fotografii care ne furau ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat pe scaunul înalt și când, cu obișnuitu-i hârâit în voce, domnul Albrechtino mi-a șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi, baiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi, baiat la tom Ițac plecat, tu rămas. Dar eu dăm voie la tine să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mare, cum se spune, cu lecturi la zi. Credeam într-adevăr în conspirația evreilor, despre care tot peroram? Nici măcar nu-mi mai aminteam de jurămintele mele cu Ghidale, din anii prieteniei noastre. Uitasem cum mă podidea plânsul când intram în frizeria domnului Albrechtino? Uitasem de timbrul acela cu marele fluture tot străbătând văzduhuri spre înălțimi doar de el adulmecate? Nu cred. Nu uitasem nimic. Dar nici nu știu de ce vorbeam aiurea. Nu aveam nici un temei. Nimic rezonabil nu mă îndreptățea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spate. M-au ridicat. M-au dus într-o dubiță care aștepta pe Zalomit. Orice zbatere a fost inutilă. Un tip mi-a tras câteva brazde, în cruce, prin părul înfoiat și a trebuit să mă duc apoi singur la frizerie. Nu m-am dus la Tanți de pe Academiei, pe care o frecventam, ci la una de la piața Kogălniceanu. Așa am cunoscut-o acolo pe Vichi. M-am mai întâlnit apoi cu Pr. prin ’91 la „Tic-Tac“. Descoperisem intimitatea localului, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în primele săptămâni, mi-am umplut timpul explorând cartierul, făcând plimbări lungi în parc și plantând flori în grădina din spatele casei, o bucățică de teren plină de gunoaie, neglijată de ani de zile. Mi-am tuns părul proaspăt recrescut la frizeria Park Slope de pe Seventh Avenue, am închiriat casete video de la un magazin cu numele de Raiul Filmelor și m-am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scofală, ba mai era și-o gură de hrănit în plus. — Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce-i Jeane, cum de ții deschis în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clăbuc de toată frumusețea pe obrazul clientului, având grijă deosebită să-i ferească mustățile. Îi aranjă puțin părul și-i făcu o frecție cu apă de colonie la care Fane gemu de plăcere. După ce ieși, tuns, ras și parfumat, din frizeria lui Mitică, asigurându-se că are și pe mai departe o codiță de la poliție, Fane se gândi că n-o să bată la ochi dacă se duce și la o baie publică, așa că se îndreptă spre Calea Griviței, unde se afla stabilimentul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lăcătuș sau termist se aduce în prim plan nomenclatorul vorbirii zilnice și a practicii muncii, profesii nici ele prea liberale: autopsier la caritaj, cap de masă la cazinourile care mai funcționează, colector și sortator de păr - probabil la coafor și frizerii dar și la salubritate, ceea ce probează importanța meseriei, destrămător fierbător și uscător al părului, confecționer a gămăliilor de chibrituri - că chibriturile le aducem de peste hotare, prinzător de câini, când asociațiile de protecție insistentă a lor vegetează în conferințe de presă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o clipă, obrazul mare și osos în vitrina frizeriei. Ar fi trebuit să se pudreze nițel, prea e palidă. Nu mai apucase, abia de își trecuse pieptenul prin păr o dată, și încă o dată, în sens invers. Când se scoală, părul e totdeauna încâlcit. Privește încă o fracțiune ima ginea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau că în ultimii ani înainte de Revoluție treaba se împuțise rău: rafturile magazinelor erau goale, nu mai găseai nici măcar becuri. La frizerie trebuia să vii cu lame de acasă dacă voiai să fii bărbierit. Încă puțin și am fi ajuns ca în Cuba, să creștem porci pe balcoane. Oricum, rău era și înainte și în prezent: atunci aveai bani, dar ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]