3,538 matches
-
Abdulah. - Michael, se recomandă acesta. - Abdulah, recunoscu celălalt, simțind cum cerul se prăbușește peste el. Ă, Moș Abdulah. În clipele următoare, Abdulah petrecu cele mai frumoase clipe din viața lui. Definitiv cucerită de vorbele frumoase ale tânărului Moș Crăciun arab, frumoasa Lindsay acceptă invitația timidă a acestuia de a ieși împreună cu el în oraș săptămâna care urma, la film. Iar Abdulah, bineînțeles, mulțumi Providenței pentru șansa care îi fusese acordată. Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec fără să se uite la inelul rupt și la frumoasa în tricou, fixată în perete cu un cui, bătut în coasta ei de culoarea piersicii pentru a atrage clientela. Dacă se-ntâmplă ca cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o face doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strălucitor se mai vedeau ici-colo urme din hârtia în care fusese împachetată. Alături se afla un fel de compas cu șnur și o cutiuță de lemn. — Ei, dați-i drumu’, hai, ce mai așteptați, spuse Mik. Ia te uită la frumoasa noastră, nu mai are răbdare. Și arătă spre Nelly care, cu mina unui om brusc bolnav, vădit nerăbdătoare, își lăsă coatele pe masă, apoi se ridică, fără a-și lua ochii de la Hirghe, de parcă făcea calculul cum e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul, căci, doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
împletitul firelor de salcie, apasă cu forță, împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lor sunt atât de vizibile, așteptările și asimilările de povești atât de mari, încât pânze freatice, oceane și mări, râuri și pârâuri, izvoare și cascade, uragane, aghiazmă, molecule, toate știu. Apele care știu. Grădina casei din Snagov era acum opera Frumoasei Neli, ea se ocupa de tot, se simțea bine printre copaci și straturi, prin lucerna înaltă, pe pământul măsurat, împărțit în straturi, semănat, săpat, pământ de care avea grijă numai ea. Maestrul, cu mâna lui, nu făcuse nimic acolo, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte bine și regizorii exploatau corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iubitului, regizorului Cezarinei, doar îl știți pe mitocanul ăla al ei. Am făcut o petrecere de Paște, că n-a mai dormit nimeni până a doua zi... * Toată casa celor doi actori miroase a sărbătoare, e Paștele 2005, Loredana și Frumoasa Neli gătiseră mâncăruri tradiționale, miel, pește, cozonaci, pască, de toate găseai la ei. În living, masa mare, de douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am servitoare, să afle și ăștia, mai ales Cezarina, că tot am plâns pe umărul ei, studenția întreagă, că nu mă ia Maestrul de nevastă, că se desparte de mine, cum să fac eu?, haide să punem de-o strategie... Frumoasa Neli se uită iar, lung, la Căpșuna, la frăgezimea ei, domniță, aveți o gură frumoasă!!!, remarcă femeia. — Gura mea-i formată pe pulă, își spune Cezarina replica, o știe de mult, făcuse succes cu asta, aștepta aplauze și acum. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu are experiență de viață și nu are inimă dintr-o poveste ca asta? Că și ascultătorii sunt diferiți, trebuie să te ridici la valoarea celui care povestește, ca să îi înțelegi vorbele. Loredana face o pauză, se uită lung la Frumoasa Neli, parcă s-ar întreba ceva, parcă ar cântări din ochi - ochii ei de aur - legumele și verdeața pentru o ciorbă, parcă ar fi gustat ea din mâncarea asta și i-ar fi plăcut: da, e bună! Mulțumită, continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăsta minunat ca să-ți arăt casele proiectate de mine, asta-mi ia tot timpul, dar merită, îți spun că merită... Deși mai am puțin și fac 40 de ani, toate colegele de la firmă mă invidiază, ce noroc ai tu, măi frumoaso, ce blugist de bărbat ai, ce copil ți-a dat Dumnezeu! Ce casă ți-ai făcut! Acțiuni necorporale, valori adică. Ai timp să mă asculți tu pe mine?, păi, e cam mult, să nu te plictisești... nu?, e OK, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cărți cu întrebările alea la engleză, la mate - că eu dintotdeauna am văzut-o studentă (oftează) -, dispărea fără să spună nimicuța. Mă întrebam mereu unde e, unde stă, poate e la film, speram asta, că-i plăcea filmul, a văzut „Frumoasa din pădurea adormită” de trei ori, și-l punea pe computer și stătea nemișcată acolo... un imn închinat iubirii, mami, asta e filmul ăsta: despre iubirea care ne vindecă pe toți. Rămânem întregi. Așa zicea Anita mea... (Oftează, se chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce să fac? V-am zis că mă apucă damblaua câteodată și vreau să plec. — Acuma, că ziceați oarece de basmul ăla cu femeia unui singur bărbat, că tot îl îmbrobodiți dumneavoastră - un curaj de zile mari se naște în Frumoasa Neli - lăsați-o naibii de supărare, n-o să vă stricați căsnicia acuma, după atâția ani, asta nici nu se discută, ați făcut casa asta împreună, vă potriviți, sunteți din aceeași lume a teatrului. C-am mai zis... — Ne unește averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la tânăra femeie, chiar că s-a schimbat!, își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu. Dar cu Tina?, nu mi-ați spus prea multe, cum e povestea cu ea?... Și mâinile negre, bătătorite de pământul din grădină, ale Frumoasei Neli se opresc din împletit firele de ceapă, femeia de vreo 50 de ani se odihnește de parcă ar fi obosit sus, pe Dealul Sohodolului de lângă Burdusacii ei, prin pădurea din margine de sat, parcă palmele ei primesc energie de la soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poveste lupta asta dintre Autor și Actor, zicea că e sinceră, dar până unde merge sinceritatea?... Ea făcea piese de teatru și asta mă omora. — Cred că vă contraziceți, nu sunteți foarte clară când vine vorba despre Tina, spune încet Frumoasa Neli, dar tânăra actriță nu-i dă nici o atenție, își continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară”, cum i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo, sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în a nouăzeci și noua zi, soldatul s-a mai uitat o dată la fereastra frumoasei, a privit încă o dată în el, apoi, și-a luat armele și a plecat... Maestrul face o pauză absolut artistică. Cum e? — Nu-mi place povestea asta... Poate să fie de oriunde, tânărul ar fi trebuit să stea cele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeia primește, așa m-a învățat pe mine mama, mama mea, care mai zicea că bărbatul e o cruce și femeia o jumate de cruce, ei?... nu ziceți nimic, lăsați, astea sunt vorbe, doar vorbe, dumneavoastră știți mai bine - și Frumoasa Neli e mai lingușitoare ca niciodată -, ați început de Tina, și asta mă interesează, ciudată era ființa aia... — Vă spuneam, Frumoasă Neli, despre modul în care o primeam la noi, știți că am gătit pentru femeia aia?, știți că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot pune înapoi... Și memoria mea tot acolo merge. Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce mirosuri vin din grădina aia??? Băga-o-aș în pizda mă-sii... Nu o îngrijesc eu, e treaba Frumoasei Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu mâinile lui mari, frumoase, și începe să ude straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase a câine prea tare în casa asta, să mai stea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
film de artă în care operatorul iscusit știe cât de importantă e lumina pusă pe cele două protagoniste și filmează în liniște, lăsându-le să fie, nu să joace. — Și doctorul ce v-a spus, de ce nu mai vorbește Maestrul?, Frumoasa Neli se rușinează când întreabă asta, îl știe de câțiva ani pe bărbatul ca un munte de puternic, împingea mașina cu pieptul prin curte, îngrijea gazonul ca un cunoscător, o mai salva pe ea de la treabă cu pasiunea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în alt oraș... nu știu, nu prea înțeleg nici eu, nici nu știu de unde a apărut, poate el a iubit-o!, exclamă frumoasa femeie. Ei? - și grădinăreasa oftează -, ziceți că nu e așa... S-o fi îndrăgostit și Maestrul, repetă Frumoasa Neli, ca o specialistă. — S-a îndrăgostit pe dracu’, ce, el se mai poate îndrăgosti?, a înnebunit!, îți spun eu... Și cum se descurcă la serviciu?, actoria nu e muncă la birou, la acte, la contabilitate, întreabă Neli gânditoare, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A iubit Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate la jocuri și mai ales atmosfera competitivă instaurată În grupa sa de studiu. Din ziua când, epuizați, cu ochii mari, bobocii În echipament de sport s-au Întrunit În sala de gimnastică și l-au ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sută de luni fericite de iunie, s-a minunat de ea cu răsuflarea tăiată și, ca s-o știe toți bărbații, i-a rimat ochii cu viața și cu moartea. „Prin timp Îmi voi salva dragostea“, a spus el, dar Frumoasa a dispărut o dată cu suflarea lui și a murit, cu iubiții ei cu tot... ...Mereu spiritul lui și nu ochii ei, mereu arta lui și nu părul ei. „Cine a Învățat un tertip rimat să fie Înțelept și să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se lipi de mine. Nu pot spune cu mâna pe inimă că nu eram ispitit. Știi ceva povești bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială începu să crească în strălucitorul iris albastru al fiecărui ochi corupt, iar zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]