7,086 matches
-
de o parte și cealaltă a străzilor erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu, când soarele se culcase și afară s-a înnoptat, a luat sfârșit visul meu. Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina Neculau, clasa a V-a A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pentru a contempla arta, atitudinea care se recomandă În poziția așezat este una destins-reflexivă, subliniată de genunchii suprapuși și de o Înclinare ușoară a capului spre stânga, pe linia inimii. Brândușă se Încadra perfect În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira o porțiune păroasă a gambei piciorului stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar mângâa o pisică. Gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni în barbă și-i auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi atât de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut că a căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răspuns mai mult dintr-un act reflex, fără să înțeleg de ce figura ei atât de familiară și apropiată îmi era în fapt total străină. Nu știu cine e sau ce legătură ar putea avea cu mine. Avea un chip frumos, straniu de frumos, pe care, desigur, l-am mai văzut, și nu o dată, și totuși îmi era complet necunoscut. A venit glonț spre mine, m-a apucat de cot și a început să-mi explice că îi este foarte foame, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
autohtoni, îmbinată și modelată de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma altă zi. După o noapte, o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
notei. Și punerea la locul ei cu bagheta magică înnobilată de frica de a nu strica armonia, de a nu trăda perfecțiunea, de a conduce totul spre catharsis, o mulțumire la superlativul concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Fata Morgana s-ar plictisi în iluzie, DA, CERUL! Cartea era ca planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vii și să-mi spui după prima noapte petrecută împreună dacă sunt la fel de gingașă ca acum 31 de ani, de apetisantă și sexy, însumând toată feminitatea brăilencelor la un loc, tot misterul feminin devastat de fericire, ruina unei tinereți-cetate, a frumosului și simplității, poezie-vie, bibeloul de porțelan al lui Minulescu, poetul nostru preferat din liceu, Mioara este o zădărnicie a lumii, o fatalitate vie care va muri fără să-și înțeleagă rostul, îi tot dă înainte cu nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
carnal, ca pe un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă nu suntem noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a parfumului lor, a ceea ce s-a impregnat pe retină și în simțuri, nu e nimeni de vină că rădăcinile lor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o facultate. Liceul, ca o licență perpetuă, iar facultatea pepinieră de Academicieni debusolați și înclinați spre scepticism, dependenți de drogul întrebărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
singur teatrul rezista, pentru că era clădit cu spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un dezastru. Dar în lumile mele, știu. Printre toți oamenii inventați, ție ți-am găsit cele mai năstrușnice chipuri. Grefate, sigur, pe datele tale naturale, acum masca facială îți e puțin săpată de riduri, e firesc, dar pe aici ești frumos. Mitică, eu sunt cea care, pe ușa secretă a buncărului meu, te aduc în lumea exterioară, nu o privi Mitică decât prin ochiul meu, Brăila e urâtă, frumusețea ei se află în ochii femeilor, iar bărbații cunosc orașul prin prisma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va exista prin tine. Așa cum, nevăzut, Dumnezeu scrie Pământul cu geografia Lui. Un circuit închis în care nu există alienare. Singurul alienat e însuși Creatorul. El e neînțeles, interzis cunoașterii directe. Nu face politică, sportul nu e punctul lui forte, frumosul stă în interpretarea lui. Țelul e drumul către El. Cine-i neînțelesul? Omul, Mamă! Pentru că nu se raportează la cineva sau ceva. E lăsat de capul lui. Nu, Mioara, Dumnezeu se raportează la El însuși și e fericit. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
important. Așa că le-a împins până la scena din viitor, lângă arteziană, și a fost și șansa lor de viață până în prezent. Deocamdată. Cine știe ce va visa Regizorul? Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să afle despre ce era vorba, totul se făcea pe față, Controlul Tehnic de Calitate închidea ochii, marfa ieșea din fabrică burdușită de mesaje și sloganuri anticeaușiste și anticomuniste codificate în zeci de feluri. De asta li se păruse totul frumos la început, se simțiseră bine, încă de la primul contact, Tușica pusese ochii pe Milițică, iar Angelina pe Părințel. De ce oare așa și nu invers? Să-ți spun eu de ce, se hotărăște Angelina s-o declare răspicat, pentru că ar fi fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
foarte diferite. Una era plină de bălării crescute peste măsură, iar fermierul care o îngrijea era foarte posac. Smulgea buruienile înjurînd fără încetare. Cealaltă grădină era însă o adevărată încîntare pentru ochi. Creșteau flori pretutindeni și totul era nespus de frumos. Grădinarul de aici părea să aibă totul sub control fără nici cel mai mic efort. Văzînd acestea, băiețelul l-a întrebat de ce erau cele două grădini atît de diferite, deși celălalt grădinar părea să fie mult mai ocupat. Grădinarul cel
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
rece apă era adusă, de multă vreme, În casele boierești din târgul apropiat. Pe culmea Chițocului, În Vărărie, În Poiana rusului, pe Dealul-Jdoginei, spre Bogdana, Blănaru, Florești și mai departe, În acel final de vară, pădurea oferea privitorului, iubitor de frumos, același verde-plin. Victor intrase deja, cu ochii minții În profunzimea pădurii, hălăduind pe drumuri și În locuri numai de el știute, având sufletul doldora de amintiri copleșitoare care Îi străfulgerau coșul pieptului. O asemenea retrăire avu puterea să-i umezească
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copchil! Dar Într-o seară târzie „copchilu’” a fost trezit din somn cu: Hai, trezește-te că o venit tătic’tu’! Va, care credea că iar visează frumos, a fost trezit de zgâlțâiala Anetei, care spuse cât putea ea de frumos În momentul acela, când dragostea de soră mai mică Îi scutura cămașa de emoții: Hai, nestematule că a venit tac-tu! Hai! Hai! Va deschisese ochii bine, când Victor Olaru, purtând un palton de stofă englezească de cea mai bună
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era timpul florilor de cireș, de vișin, apoi de măr, furnicile și gândăceii roșii cu pete negre, Vacile Domnului, musculițele de primăvară erau urmărite de Va cu mare interes. Ghioceii și viorelele aveau un efect total asupra sufletului dornic de frumos al băitului, Victor Olaru Îl privea Îngândurat cum urmărea pasionat mulțimea florilor și cea a varietăților de gâze și se Întreba dacă Va nu cumva este bolnav sau poate că nu este crescut În direcția pe care și-ar dori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vară să cotropească locurile și sufletele siretenilor care după o grea zi de muncă aveau atâta nevoie de binecuvântata odihnă. Era momentul când spre apus rula un film regizat și jucat de un pictor nepământean, film ce oferea iubitorilor de frumos o vastă succesiune de forme și cromatici În mișcare, dorind parcă să demonstreze continuu că „Viața bate filmul!”. Nici un penel sau aparat de fotografiat nu ar fi putut surprinde diversitatea, formele, contururile și culorile cerului, unde roz-violetul predomina și se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent sare ca fript că i s-a încălcat teritoriul. Nu era mai mare decît un pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai, taci, te rog, măcar cîteva minute... Ham, ham, ham! Te implor, fii un lord și ai milă... Auzind asta, cățelul tace și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
generos. Nu aveți o carte de chimie organică? Sigur că am, s-a repezit profesorul. A invitat-o la el, a cumpărat cafea din aia scumpă, un vin acătării, prăjituri, flori și două pahare de cristal, plus lumînări. Vai, ce frumos! a spus gurița aia frumoasă și proaspătă. Tu ești și mai frumoasă, îndrăznește Rîmbu. Chiar? întreabă fata, privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Blitzuri 5 Viața așa cum este 7 Demon și înger 10 Plimbări liniștite 13 Prost, dar nu prea... 16 M-a vizitat Cezar 18 Enigmaticul moș Pantalon 20 Dușuri reci de toamnă tîrzie 23 Ultima haltă 26 Tovarăși de drum 29 Frumos, dar cam... prost 32 Sfaturi neinspirate 35 Un naiv prost 38 Ați lucrat la...? 41 Un turnător 44 Un om prudent 46 Singur pe lume 49 Unii sînt și mai proști 52 Un pui de fotbalist 55 Gînduri alandala 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]