1,444 matches
-
ar fi oricine tulburat să vadă un om mort, mai ales cineva cunoscut lor? — Nu, a fost mai mult de-atât. Sunt sigur că a fost ceva Între ei. — Ce fel de ceva? — Felul obișnuit. Păi, ai spus că era frumușică. El zâmbi. — Foarte frumușică. Ea zâmbi. — Și foarte, Începu el, căutând cuvântul potrivit. Cuvântul potrivit nu avea sens. — Și foarte speriată. — De ce spui asta? Întrebă Paola, ducând tigaia la masă și așezând-o pe-o placă de ceramică. Speriată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să vadă un om mort, mai ales cineva cunoscut lor? — Nu, a fost mai mult de-atât. Sunt sigur că a fost ceva Între ei. — Ce fel de ceva? — Felul obișnuit. Păi, ai spus că era frumușică. El zâmbi. — Foarte frumușică. Ea zâmbi. — Și foarte, Începu el, căutând cuvântul potrivit. Cuvântul potrivit nu avea sens. — Și foarte speriată. — De ce spui asta? Întrebă Paola, ducând tigaia la masă și așezând-o pe-o placă de ceramică. Speriată de ce? Că ar fi bănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Înapoi la masă. Dulce, acesta prinse din urmă gustul Încă ușor prezent de smochine. Un om fericit. — Dar nu cred că e nici una dintre astea. — De ce? El ridică din umeri. Nu mi se pare că este o ucigașă. Fiindcă e frumușică? Întrebă Paola și sorbi din pahar. El fu pe cale să răspundă că datorită faptului că era doctor, dar apoi Își aminti ce spusese Rizzardi, că persoana care-l omorâse pe tânăr știuse unde să Înfigă cuțitul. Un doctor ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spus cum a fost excursia În America. El vorbi cu gura plină de risotto. — Zăpăcitoare. Americanii sunt foarte politicoși și spun că vor să ajute, dar nimeni nu pare să știe ceva care să-mi fi de ajutor. Și doctorul? — Frumușica? Întrebă el, rânjind. — Da, Guido, frumușica. Văzând că dăduse cu bățul În baltă, răspunse simplu: — Încă mai cred că ea e persoana care știe ce vreau să aflu. Dar nu spune nimic. Iese din armată În șase luni, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
America. El vorbi cu gura plină de risotto. — Zăpăcitoare. Americanii sunt foarte politicoși și spun că vor să ajute, dar nimeni nu pare să știe ceva care să-mi fi de ajutor. Și doctorul? — Frumușica? Întrebă el, rânjind. — Da, Guido, frumușica. Văzând că dăduse cu bățul În baltă, răspunse simplu: — Încă mai cred că ea e persoana care știe ce vreau să aflu. Dar nu spune nimic. Iese din armată În șase luni, așa că se va Întoarce În America și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ziarul, Îl deschise și Începu să citească. Clopotele bisericii sunau, soarele Îi cădea din abundență peste față și Brunetti cunoscu o clipă de pace absolută. Paola vorbi din pragul ușii de la terasă. — Guido, cum o chema pe doctoriță. — Pe cea frumușică? Întrebă el fără să ridice ochii din ziar, fără a acorda cu adevărat atenție vocii ei. — Guido, cum o chema? El coborî ziarul și se Întoarse s-o privească. Când Îi văzu fața, Își luă picioarele de pe balustradă și așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ridicau munții. Veni un chelner și le luă comanda, se Întoarse câteva minute mai târziu cu două cafele și două pahare de apă minerală. După ce Brunetti Își termină cafeaua și sorbi o gură de apă, Întrebă: — Ei bine? Ambrogiani zâmbi. — Frumușel lac, nu-i așa? — Da, frumos. Ce suntem, turiști? — Așa cred. Păcat că nu putem rămâne aici să ne uităm la lac toată ziua, așa-i? Pe Brunetti Îl neliniștea să nu știe dacă celălalt bărbat vorbea serios sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
femeii respective scria „Mel“. Tipa era scundă, avea un aspect războinic și un păr grizonant tuns foarte scurt. Hugo i-a aruncat o privire rapidă, pe care și-a îndreptat-o apoi, aprobator, asupra femeii de lângă ea: o roșcată foarte frumușică, foarte gravidă, cu pielea catifelată, cu o expresie pierdută în ochi și cu un aer blând și visător. Pare vulnerabilă, s-a gândit Hugo încercând să-i surprindă privirea. Probabil că ăsta era motivul pentru care venise însoțită de maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În realitate, arăta din ce în ce mai puțin ca un potențial cumpărător. Eu căutam, de fapt, o proprietate în sens de investiție, a spus el privind de jur împrejur cu ochi neconvinși. O casă pe care s-o pot închiria pentru o sumă frumușică. Nici că se putea să veniți într-un loc mai potrivit, l-a asigurat Hugo mieros. Disperarea sa dădea întotdeauna cep celor mai mari resurse de persuasiune. Hugo a bătut cu mâna în cel mai apropiat zid și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stat de vorbă pe verandă, câteva minute, el și... acela, apoi au intrat în casă. N-a mai ieșit. Musafirul, spun, nu a mai ieșit, nu că l-aș fi urmărit(atunci de unde dracului știi tu că nu a ieșit frumușel tot pe poarta pe care a intrat? De unde știi? Dar știi pentru că ai rămas înfipt în fereastră, în dosul perdelei, pentru a afla naiba știe ce, nici nu contează...). Pe urmă, am văzut la știri. Accidentul. Pe strada din spate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
merge direct la supermarket. Acolo va intra și va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la gură și improviză o trompetă. Apoi suflă în ea: - Ta-ta! Ta-ta! It`s show time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
George din America. VĂrul George era un tip timid care toată viața oftase după o fată care se măritase cu un afacerist și plecase În Belgia. Ajuns la treizeci și opt de ani În America, vărul George Încropise o avere frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la sine În timp ce vărul George stătea cu burta la soare pe cele mai frumoase plaje din lume. Secretul, ne dezvăluise vărul George În fața unui morman de mititei bine stropiți cu bere la Terasa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
George din America. Vărul George era un tip timid care toată viața oftase după o fată care se măritase cu un afacerist și plecase în Belgia. Ajuns la treizeci și opt de ani în America, vărul George încropise o avere frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la sine în timp ce vărul George stătea cu burta la soare pe cele mai frumoase plaje din lume. Secretul, ne dezvăluise vărul George în fața unui morman de mititei bine stropiți cu bere la Terasa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ, și dalele de beton, din interioare și de pe alei. După ce totul a rămas ca o tristă amintire, a ceea ce fusese frumusețe de zootehnie, pusă pe roate, care aducea venituri frumușele fostei cooperative agricole, acțiunea de Îngurgitare și savurare a stârvului s-a mutat În sistemul de irigații, În livezi, În vii și la solariile floricole. După ce totul a fost pus pe chituci, atmosfera a devenit calmă, totul Îmbrăcând o strălucitoare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
maya>: goofies? <victor37>: ciini de prerie. <maya>: OK <victor37>: era prin mai, mai era zăpadă <maya>: aoleo! <victor37>: găsisem loc la un BBQ lîngă o alee <victor37>: treceau mulți <victor37>: la un moment dat a trecut o pereche <victor37>: ea frumușica, blondă, ochi albaștri, la vreo 30-35... <victor37>: el, cel mai urit bărbat văzut de mine vreodată <maya>: lol <victor37>: mai trec o dată, încă o dată... una din fete nu se abține: Doamne, ce urit e! L-o fi luat ca să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
punându-i mâinile pe umeri după ce ajunse lângă ea, fără să fie văzut. - Aoleu! Da’ de unde, domnu’ doctor? Cum să-mi permit eu așa ceva? O linișteam... cum fac eu, domn’ doctor, o linișteam pe doamna aceasta, că e tare supărată, frumușica de ea și nu am... - Bine, bine! Mergi alături că este nevoie de dumneata, Lidia... Vin și eu imediat. O vorbă cu doamna și vin acolo... Mă bucur că ai venit, Iuliana, se îndreptă Eugen către Iuliana cu privirea și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
scuzându-se că va întârzia puțin. A izbucnit în râs când aceasta, parcă intuind că nu se află la facultate, i-a atras atenția: „Ai grijă, Iuli, dar fii și tu mai înțelegătoare, că nu este altul mai cuminte și frumușel ca el!” Și-a pus cu grijă telefonul în poșetă și, fără să stea pe gânduri, l-a tras pe Eugen de braț și l-a întrebat în șoaptă: - Domnul nu dorește să se plimbe la braț cu o doamnă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
când eram copil, mâncarea aia grecească, cu enibahar. - Ce mîncare? zise Agripina, mărind pupila uniculuiochi valid. - Ei, ce mîncare? Iei carne tocată, fără vine, și fără miezde pâine sau ou, ca pentru cârnați de vacă (Stănică făcu buze lacome), pui frumușel usturoi tăiat bucățele, sare, piper mult, boia de ardei, enibahar pisat, chimion și puțină apă să fiarbă. - Nu apă, Stănică, întrerupse doamna bogată, zeamă desupă și grăsime. - Exact. Am pus-o eu pe nevastă-mea, dar n-a făcut nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin îndoită și cu o gaură la partea din mijloc, iar dedesubt o găleată. Un om cosea repede cu o undrea pieptul G. Călinescu și pântecele unui mort. Mațele erau violete ca niște găitane bine împăturite, iar coastele erau date frumușel de o parte și de alta și aveau seu pe dedesubt. Pe urmă am văzut cu ochii mei cum îl aruncau în camion. Unul îl ținea de cap, altul de picioare, îl legăna puțin pentru ca să-i dea vânt și îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul nostru comun!", iar glasul cel blajin mă ridica frumușel de urechi, mă transporta până la dormitor, mă ostoia și-mi șoptea: "A adormit!" "Ei bine, atunci îndrăzneam eu, Doamne-Dumnezeule, fă-o și să uite - și fă-mă și pe mine să uit - că s-a culcat cu individul acela, absurd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de coji. Parcă vă mai explicasem că între mine și Dina nu este vorba de bani. În timpul nostru liber, obișnuiam să facem economii și, cum realizam o sumă mai frumușică, țuști la șosea, unde ne puneam pe o bancă și începeam să discutăm ce bucurii durabile puteam să ne procurăm cu acea sumă. Toată alocația pe primii doi ani și trei luni a lui Andrei a fost strânsă cu grijă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scula pe Gheorghe. Se apucau să strângă cămășile, cearșafurile, plapuma și rufele din lada de zestre. Făceau două baloturi, le înnodau bine - văduva, moartă-n somn, nu-i simțea. Prin geamuri cădea lumina zorilor. Se auzeau cocoșii. 157 I Plecau frumușel, deschideau poarta și de aici erau în șosea cât ai clipi din ochi. La capătul comunei, găseau vreo căruță. Se urcau. Țăranul întreba ce-au în legăturile mari. - A murit mă-sa Iu ăsta! Și-l arăta pe Paraschiv, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși iute, trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călăgărul cela, șopti contesa zâmbind. Și ce mucalit bătrân... Pare un paiazzo într-o rolă de intrigant. Ce nobile trăsturi are tânărul... pare un demon... frumos, serios, nepăsători. Tot îi trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
icoane... pare că părul ei e o spumă aurită, și fața ei se poliește într-un mod ciudat... Dar nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută și zice c-o iubesc, - ba pe dracul... Altfel e frumușică ea, nu-i vorbă; ba-i chiar frumoasă, să spun dreptul. Bărbia se rotunzește ca un măr galbăn, gurița câteodată parecă-i o cireașă... și ochii... Ah, ochii!... De nu i-ar apropia de-ai mei... îmi gâdilă genele și mă-nfioară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]