878 matches
-
morbidă, al sfântului Sebastian străpuns de săgeți, din tabloul pictat de Guido Reni, provoacă în mintea protagonistului adolescent un prim uragan erotic. Scriitorul își asumă până la capăt încercarea confesivă, contopind, fără compromisuri, atât detalii despre procesele conștiinței, cât și descrieri fruste ale viciilor sale solitare. Totul păstrează însă amprenta unei căutări reale, având ceva din natura misterioasă a unei inițieri. Episodul cel mai consistent și mai intens al romanului îl reprezintă eșecul îndrăgostirii de o femeie. Tot mai convins de neputința
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale dorinței. Asemeni unei emanații halucinogene, textul confesiv este produsul ultim al experiențelor ce definesc unicitatea unui personaj în termenii explorărilor sale erotice. Eliberată de semantica severă al metaforelor aluzive, Anaïs Nin numește direct gesturile și fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust și incisiv, limbajul se armonizează cu tensiunea înaltă a trăirii și expune nuanțele tari ale unei revoluții subiective. Nu doar jurnalul, ci și psihanaliza caută semnificații în materia densă a acestor întâmplări. Psihiatrul Allendy se implică în poveste printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
animalului vulgar-totemic invocat de numele său. La volanul unui Fiat Punto vechi și înecat, Bunny Munro călătorește deopotrivă spre capătul nopții și spre finalul vieții sale. Ceea ce conferă însă originalitate acestui episod cuprinzând aproape întregul cadru narativ este limbajul exploziv, frust și crud, verosimil precum viața banală a acestui anonim transfigurat ficțional într-un personaj memorabil. Acest nobody exemplar se expulzează violent din propria biografie, trecând printr-un proces extrem de epuizare a furiei sale sexuale, traversând toate etapele degradării și sordidului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ceea ce metamorfozează personajul dintr-o prezență anonimă și cenușie într-un nucleu dinamic al romanului este limbajul său unic, expresiile comic- vulgare și raționamentele brutale după care își conduce acțiunile. Croitoreasă și, ocazional, ajutor în casa Ioaniu, Vica e observatorul frust, însă autentic, al evoluției marii istorii, dar și al istoriei mărunte, conturată într-un veritabil abis temporal, deschis de o fotografie de familie din casa rece și pustie a Ivonei. Structura de profunzime a romanului reprezintă o dispunere concentrică a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dărîmată, fragmentată, fără a răni mulțimile însele 212. Sper însă că voi aduce puțină lumină în aceste probleme complexe în capitolele următoare. Aș conchide acum citînd un gînd care, de un secol încoace, își păstrează validitatea. Poate că e cam frust, dar e cu atît mai dificil de contestat. "Astăzi, majoritatea marilor cuceritori de suflete nu mai au altare, dar au statui sau tablouri iar cultul care le este dedicat nu diferă fundamental de cel de odinioară. Nu vom reuși să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
muzică, colecționîndu-i discurile. Pe salopeta lui și-a înscris numele lui Lennon în locul numelui său. Se căsătorește cu o japoneză ca și Lennon. Dar într-o seară, îl pîndește și-l ucide 406. O expresie mai puțin directă, mai puțin frustă ar consta în posedarea obiectelor altuia: femeia, casa, mașina etc. În voința de a pune stăpînire pe dorința sa, dorim ceea ce el dorește. Devenind asemenea lui, posedînd ceea ce el posedă, sîntem identici cu el. Sau ne închipuim că sîntem. La
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
2. Extinderea geografică a teritoriului SF Din 1949, cititorii anglofoni din Franța au acces la F&SF și la Galaxy, două reviste în format de buzunar, cu un conținut adresat preponderent adulților, spre deosebire de pulps, și scrise la modul mai puțin frust. Copertele lor sunt adesea subtile, realizate de ilustratori precum Edmund A. Emshwiller sau Virgil Finlay. În Franța, prin imitație și pentru că editorii francezi anticipează o posibilă piață, încep să apară colecții cum ar fi "Anticipation" la Fleuve Noir (1949), care
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
orice este posibil. Când nu sunt lichele de rând, personajele par dintr-o bucată, de neclintit în decizii, nu lipsite însă de lirism și, câteodată, de ironie. A. știe să extragă semnificații grave din evenimente banale. Limbajul este de obicei frust, contribuind la obținerea culorii locale prin lexicul specific zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre romane sunt de menționat în special Tornada (1980), frescă plină de dramatism a Timișoarei interbelice, și În afara gloriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
spus, a comportamentului non-verbal al durerii, cum ar fi adoptarea unor poziții antalgice sau expresia facială. În funcție de reacțiile individuale la durere, se disting două categorii de pacienți: - hipoexcitabili, la care „leziunea depășește iritația”, ceea ce face ca manifestările clinice să fie fruste, vagi sau înșelătoare; - hiperexcitabili, la care suferința este superioară leziunii, astfel că valoarea diagnostică și prognostică a durerii nu prezintă elemente de certitudine. Calculul priorităților își propune să realizeze o ierarhizare între două activități care, practic, se interferează: calcularea durerii
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
unele modificări de comportament ca: irascibilitate, somnolență, apatie, inapetență și unele - agresivitate marcată. Privind intensitatea simptomelor, am avut animale cu forme grave de boală, care au prezentat în general un debut brusc, animale cu forme medii de boală și forme fruste, la care debutul a fost lent insidios. Rezultă că în experimentul nostru, simptomele cele mai des întâlnite au fost: deficitul motor, ataxie, tulburările de vedere, și cele sfincteriene, simptome care se întâlnesc foarte frecvent și în SM (POPOVICIU, 1967, 1969
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nostru experimental nu este costisitor și se află la îndemâna tuturor cercetătorilor, care doresc să studieze problematica bolilor demielinizante. ă. Din cele 30 animale cărora li s-a administrat amestec encefalitogen, șapte (25,5%) au făcut o formă clinică de boală frustă, la șase animale (20%) s-a manifestat o simptomatologie clinică de formă medie de boală, iar zece animale (55,4%) au prezentat o formă gravă de EAE. Șapte animale (25,5%) nu au prezentat simptome clinice obiective de EAE. 70
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
10 ani de evoluție). MARBURG (citat de STAMATOIU, 1989) a recurs la o clasificare acceptată de mulți clinicieni. Astfel descrie: 1 - forma acută malignă; 2 - forma comună remitentă; 3 - forma progresivă cu evoluție cronică rezistentă terapeutic; 4 - forme benigne sau fruste. Aceste forme benigne au fost privite mult timp cu rezerve, dar în prezent ele sunt consemnate aproape în toate lucrările sub diferite denumiri: 1 - Forme abortive unde intră cazurile cu remisiuni spontane după primul puseu. 2 - Forme fruste cu simptome
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
benigne sau fruste. Aceste forme benigne au fost privite mult timp cu rezerve, dar în prezent ele sunt consemnate aproape în toate lucrările sub diferite denumiri: 1 - Forme abortive unde intră cazurile cu remisiuni spontane după primul puseu. 2 - Forme fruste cu simptome puține și abia evidențiate clinic; 3 - Forme silențioase care au potențial evolutiv foarte puțin. SCHAPIRO R. T. (1991), descrie în funcție de evoluție următoare forme de SM: 1 - SM benignă care dezvoltă mici progresii 2 - Forma benignă, cu pusee și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii lumii"113, care patronează primul volum, în care "structura discursivă încorpora senzațiile cele mai fruste, gesticulația, nu lipsită de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
abia întrezăriți din peisaje. Desigur, într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
face un dublu sondaj în existența omului contemporan; la primul nivel, el vizează relațiile inter-umane, starea socială, condiția individului în raport cu această stare, determinările acesteia în plan profesional și familial. Este nivelul realist al piesei și spectatorul are acces nemijlocit și frust la el. Această primă parte a piesei e o metaforă a ceea ce se numea pe vremuri "umanism socialist" grija omului față de om care însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
două finalități: introducerea conotoațiilor În sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței În contingență, și nu renunțarea la prima În favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă În afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literatutrii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud În 1972: „Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta Înseamnă să măsori limba În unitățile ei „minimale” de sens. Pentru mine, versul lui Eluard „Pămîntul e albastru ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să-l uite, aici, pe Michel Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de gen
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clientul, reclama pentru vînzare este concepută de către fabricanți, căci ei singuri știu să descrie cu precizie caracteristicile obiectului, cunosc clientul și resorturile psihologice ale acestuia. Formulată prin această grijă și îndreptată exclusiv către produs, publicitatea-reclamă este atunci un "instrument" destul de frust, care ignoră specializările. Aceeași schemă servește pentru mașini, rochii, medicamente și astrologie. Este deci utilizată de ne-profesioniști. Nu contează cine poate să laude produsul său, nu există meserie pentru publicitate. Această publicitate-reclamă nu a analizat consecințele economice, pentru piața
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de compoziție, un anume schematism, îmbogățit de limbajul frust, susținute de o ritmică a gesturilor, a timpului, a spațiului dau vigoare poemelor. Icoanele sunt profane, poetul implică în ele marile teme viața, moartea, nașterea, timpul într-un univers stilizat cu figuri geometrice sau florale voit stângaci. Marele Unu a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
secvențelor celor mai sugestive, din perspectiva datelor esențiale ale scriiturii. După cum frapează, chiar și la o primă lectură, faptul că poetul își orientează vizibil demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic nu stă sub registrul banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continua raportare a empiricului la metafizic", "alunecarea continuă și savantă între mistic și profan". Conjugarea în diferite proporții a celor două coordonate avea ca rezultat o paletă variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire; și plăcerea vânătorii ("Ochi și gene și gurițe,/ Obraji rotunzi, albi și rumeni, piepturi, sânuri cu mici țâțe/ Sunt a sale vânătoare, și întru a sa trufie/ Mai are încă un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Acceptă, totuși, că jurnalul poate însoți opera „pe dedăsupt, luminând-o de aproape cu o lumină crudă”. Obsedantă la Marin Preda a fost și rămâne tentativa de a găsi și de a regăsi punctul de echilibru între vocația unui realism frust, neînduplecat în observarea aspectelor crude, de o cruzime inocentă (vocație ce s-a manifestat cu o violență triumfătoare în nuvelele de debut) și preocuparea dobândită, din ce în ce mai pronunțată și tinzând să acopere tot orizontul operei, pentru viața conștiinței morale: de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cunoscută poezie a lui V.-D. este Ăl mai tare om din lume, notabilă prin capacitatea de a creiona în câteva linii portretul naivului și curajosului Sandu Blegia, „ăl mai tare om din lume”. Optimismul, antisentimentalismul, inspirația țărănească și graiul frust bănățean îi conferă autorului originalitate într-o epocă în care majoritatea poeților eminescianizau. Capacitatea de a sesiza și exploata comicul l-a îndreptat și către teatru. Încercările dramatice, comedii, farse, monologuri, unele rămase în manuscris, altele pierdute (Învățătorul Policarp, Flușturaticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]