10,651 matches
-
de cînd a scris-o, a fost generoasă cu actrițele importante, de talie, care și-au asumat partitura autorului, inflexiunile pe muchie de cuțit între rîs și plîns, între comic și tragic, între disperare și curaj. Am citit-o pe fugă de la cineva, în franceză, m-a emoționat cu adevărat, dar mi-a fost teamă că se poate aluneca, foarte ușor, în melodramă. Cînd am intrat în Rotondă, spațiul ales aici pentru spectacol, ritmul meu precipitat și-a găsit bătăile firești
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
aici pentru spectacol, ritmul meu precipitat și-a găsit bătăile firești. Priveam în jur și nu mă săturam. Un spațiu pe care îl știu pe dianfară, obiect cu obiect, fotografie cu fotografie, un spațiu îmbibat și de amintirile mele, de fugile mele departe de lumea dezlanțuită, un refugiu major. Un spațiu unde, nu de mult, Dan Grigore a ținut un work shop, fiind o călăuză întru inițierea unor tineri muzicieni. Despre asta am scris atunci și îmi amintesc cu bucurie, mereu
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
legendă care, în fond, s-ar influența reciproc. Călătoria peste ocean intră în orizontul unor personaje cum ar fi Al Nouăzeci și doilea și Petru. Cunoașterea Lumii Noi și a paradisului haitian e un nou prilej de evadare în ficțiune. Fuga de încremenire Epopeea lui Gheorghe Schwartz își are originea în romanul german care a traversat mai ușor crizele și a devenit un gen proteic, izvorât din romanul popular. Plasându-se pe firul unei acțiuni de secole din istoria neoficială (și
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
și îi justifică pofta de texte, lăcomia referențială. Cât privește speculațiile, ele sunt rodul inteligenței fugitive și vizează o strategie proprie. Ai spune că personajele nu se pot adapta la presiunea istoriei și o subminează, încearcă să-i scape. Exodul, fuga de încremenire, e una din însușirile scrisului schwartzian care se pliază perfect pe profilul rătăcitorului. Asemenea unui Don Quijote, autorul caută în povestea lui Dumnezeu, (de care vorbea în interviu), Cartea, propria sa poveste. * Gheorghe Schwartz, Cei O Sută. Bastonul contelui
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
să tragem toți zdravăn de ușă. Mi-am amintit de povestea cu ridi chea uriașă. Probabil, la ora asta, peste tot în lume, părinții le citesc povești copiilor. Am rămas cu clanța în mână. Speriat, băiețelul a luat o la fugă. Din mașina luxoasă a coborât un domn elegant. S-a îndreptat spre noi. A spart ușa cu umărul. Ne-am dat cu toții un pas înapoi. Stu poare. WC-ul era gol. Dispariție subită. Pantofii tinerilor, așezați corect lângă toaletă și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi găseam curajul. Nu voiam să-l dezamăgesc. Cu ochii la capătul liber al aței, nu mi-am dat seama că plecase decât după ce am auzit ușa de la intrare închizându-se. — Tataie? — A plecat, m-a lămurit mama. Am dat fuga în baie și m-am uitat în oglindă. Dintele se clătina bine, iar ața îmi atârna din gură ca o liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai conta. L am scos. Am țâșnit din baie spre ușa apartamentului răcnind despre izbânda dentară, plin de sânge ca un leu știrb după vânătoare. Mama de-abia m-a văzut când am deschis ușa și am luat-o la fugă pe scări. Săream câte cinci deodată, spre disperarea vecinei de la parter. În clipa în care am ieșit din scară și l-am văzut în capătul aleii, l-am strigat. Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înger coborât printre oameni. Suspin și-mi arunc pri virea către sălciile bătute de vânt, pe malul lacului. Nu apuc decât să zăresc cu coada ochiului cum, dintr-o zmucitură, o îndepărtează pe Lulu de lângă mine și-o ia la fugă. Se oprește. Încep să respir din nou. Te-am mințit, îi citesc pe buze, amețită. Nu sunt mut. Bețele i le-am furat călugărului după ce l-am îmbătat în tren. Nici nu știi că te urmăresc de trei luni, n-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu îmi iau vreun pumn, îmi plăceau mâinile mele fără cătușe. Cred că după moarte o să ajung în Iadul Pisicilor, unde o să fiu gherănit și mușcat pe vecie de diavoli-pisici. Într-o dimineață, de pe poarta unei case a ieșit în fugă o fetiță de vreo zece ani, îmbrăcată într-o rochiță roșie. S-a oprit, l-a privit pe Gunther, dar Gunther nu a mai putut-o privi, îi căzuse ochiul. Țipătul ei încă mă mai bântuie. Tatăl ei mi-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mașină și a trebuit să pornim spre acasă pe jos. În oraș se desfășura un exercițiu de camuflaj. Am cotit spre Buzești. Simțind mirosul de carne, câțiva câini s-au luat după noi lătrând cu obidă. Am rupt-o la fugă pe străzile înguste și la un moment dat m-am des părțit de Anca cu un „la revedere“ schițat. Ajuns pe Calea Victoriei lângă Biblioteca Academiei, s-au decupat din întuneric, venind spre lumina chioară a unui bec rătăcit, siluetele a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Atât i-a trebuit. Domnul Gușă l-a făcut albie de porci și nu deajuns: a sărit și moderatorul cu gura. Și l-au spurcat În așa hal pe domnul Paller, că altul de-ar fi fost ar fi Împuns fuga. În final cel ce a salvat cât de cât emisiunea a fost domnul Paller, moderatorul fiind prea pornit ca să-și dea seama că tocmai pentru asta era acolo el și nu invitatul. Cum să-și permită acesta, nu-i așa
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici sufletul, nu aveau somn. Trupul își recăpăta vigoarea, învia frumos, o lua la fugă. Se simțea fericită și veșnică. Noaptea-i dădea totul. I-am văzut gura, se lăuda. Și cum e? Ce mai întrebi? Ca o gură de bărbat. Gură de bărbat, gură de cerb, seamănă. Ochii lui, spunea, seamănă cu ochii cerbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în mare să se scalde, să înoate. Frumos ce spui, dar nu te cred. Dimineață, în zori, înainte de răsăritul soarelui., încălecam pe spinarea cerbului și mă plimbam călare cât era plaja de lungă. Închidea ochii când spunea asta și vedea fuga cerbului și fuga valurilor pe linia orizontului, pescărușii țipând, și-n povârnișul adâncurilor cuibarul de foc al soarelui, ca un cap de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se scalde, să înoate. Frumos ce spui, dar nu te cred. Dimineață, în zori, înainte de răsăritul soarelui., încălecam pe spinarea cerbului și mă plimbam călare cât era plaja de lungă. Închidea ochii când spunea asta și vedea fuga cerbului și fuga valurilor pe linia orizontului, pescărușii țipând, și-n povârnișul adâncurilor cuibarul de foc al soarelui, ca un cap de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie în oraș! Fii atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări câteva pârleazuri din fugă, nici nu simți parii sub el, parcă zbura -, apoi se tupilă pe lângă garduri, prin grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era! Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios și-nveselit totodată: Va să zică... ăsta-i secretul! De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul ruginit și-ncepu să se cațere ca mâțele. Inima-i bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fotografie. Purta vestonul țeapăn pe el, încheiat la toți nasturii, manșetele scrobite, cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ridice, i-a spus Ritter. De unde știi? Mi-a spus Zainer, zicea mai târziu mecanicul că i-a spus Ritter. Ăsta era mare mahăr. Hitlerist înfocat. Miluță, după plecarea de-acasă, de frica jandarmilor, a ținut-o tot într-o fugă până la Ghiță Todireanu. Vino cu mine! i-a spus mecanicul. Unde? s-a pierdut cu firea Miluță, și l-a împuns gândul c-a făcut altă prostie venind. Unde? mai întrebă o dată. Da ce-i cu hainele astea pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă, se crispă și rămase cu ochii holbați la goliciunea de pe fața bătrânului. Sunt după gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la ceva. Nu pe acolo. Dumnezeule! Dar vin! aproape că se-năbuși el. Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții însăși, cu fața nobilă, arcuită pe gâtul înalt, părul stufos dat pe spate, o tufă de liliac înflorit, ochii strălucitori, învăpăiați de fugă, de oboseală și de neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă. Glasul îi radia de ușurare și mândrie: Știam eu c-ai să reușești. Nici nu se putea. Doctore, urcă în față, îl pofti Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos, cu ochelari care schiță un gest de salut scurt. Se înmuie încălzită de apropierea lui Tudor, închise ochii și-o fură somnul. Adormi îndată, epuizată de oboseală. CAPITOLUL 11 Simțindu-și sângele ca un vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]