915 matches
-
perechi, cu Începere de la ora opt fix, mâine dimineață. — Este extraordinar, izbucni Ted, Fantastic! De necrezut! — Așa că, adăugă Barnes, tot cu ochii la Harry, n-ar strica să trageți cu toții un somn bun... dacă puteți. „Nevinovatul somn, cel ce desface fuiorul Încâlcit al grijii“, cită Ted, care literalmente țopăia plin de Încântare. — În timpul rămas astăzi, vi se vor lua măsurile și veți fi echipați de către ofițerii de la tehnic și aprovizionare. Dacă mai aveți Întrebări de pus, mă găsiți În birou. Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
săi. Cînd simțea că-și pierde simțul datoriei, oricui i se poate întîmpla așa ceva, însă numai Radul Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lege de Zaharia Stancu o strânsă prietenie literară când loviturile îndreptate împotriva lui aveau să-l domolească și să caute sprijin în generațiile tinere, să-l facă mai înțelept). Să vedem mai departe, mi-am zis eu atunci râzând. Cică "fuioare de fum scoteau pe nări telegarii". Zic "telegarii" e formidabil de bine zis și încep să citesc cartea și intru în miezul ei. Dau peste o scenă în care țăranii erau puși să culeagă via boierului cu botnițe la gură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Amândoi ridicară capetele. Intrară scuturându-se de glod „călugărița“ de la curte și Marghiolița lui Tenea. Un pas rar și mai greu le urma - și pe deasupra capetelor lor îmbodolite răsăriră șapca veche și luleaua lui Anton Neamțul și barba lui uriașă, fuior amestecat de fire roșcate și albe. Hei... murmură încet Isailă. La noi vine lume... Are să fie o leacă de sandrofie... Călugărița dădu repede din cap. —Bună ziua... Ce mai faceți?... —Sărut mâna... sărut mâna... mormăi în barbă Isailă. — Ia și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe ochi și mult și își ia la revedere, apoi începe ziua aceea. Mă doare în dreptul inimii, mă îngreunează locul, îl simt ca o gaură neagră în care cad, în cap memoria fuge ca pământul de sub picioare, se sparge în fuioare, nori albi subțiri, de ce să te agăți cu degetele? Oh, Doamne, Tatăl nostru care ești în ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se moaie, cuvintele le citesc ca să le pot recunoaște iar, nu mai știu nimic... știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vadă fiul. Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă cum crește. În loc de asta, avea să se-aleagă cu un dosar penal, și probabil și cu un mandat de interdicție. Răsuflarea lui Logan se strângea În fuioare de abur alb. Se făcea din ce În ce mai frig. Încă nu se hotărâse În privința proprietarului de la garajul Broadstane. Furnizase un alibi fals: denaturase mersul justiției. Nu că ar mai fi contat acum că avea copilul. Cu sau fără alibi, Darren fusese prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai bună privire a lui de cățeluș pierdut de stăpân. — Nu te obosi, Îi zise ea. Nu mai e lapte. Întoarse o privire dezamăgită către lichidul Întunecat din cană. — Sigur? — Nici măcar o picătură. Doamna Strichen Îi privi chiorâș, șuierând un fuior de fum printre dinți. — Vă rog, Încerc să mă uit la asta! Pe ecran, un bărbat cu cap dolofan și barbă asimetrică se uita la televizor și bea ceai. Agentul Rennie privi din nou spre ceaiul său. — Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
116) Și la duhurile feminine (ale aerului, ale apei și ale pădurii) din mitologia populară rusă, la Rusalki (rude bune cu Ielele din mitologia românească), găsim o reprezentare similară. Ele hălă- duiesc în lanul de cânepă și au părul din fuioare de cânepă (113, p. 200). Probabil că inițial purtau cununi de cânepă. în acest context, amintesc aici de incantațiile magice și dansu- rile rituale executate în satele românești de paparude pentru dezlegarea ploilor în timp de secetă. Ritualul a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
178 ; 85, p. 68). „Ca să îmbuneze stafia” sau „ca să scape de cei bănuiți că sunt strigoi (să nu mai iasă din mormânt să-i omoare)”, țăranii români folosesc în cadrul ceremoniilor funerare diverse substanțe sau plante psihotrope : vin (rachiu), semințe sau fuior de cânepă, semințe sau măciulii de mac etc. (140, pp. 235, 265-268). Obiceiuri rituale similare sunt atestate și în alte regiuni est-central-europene. Într-un poem semnat de Czesßav Mißosz (Dedicație, 1945), poetul amintește de obiceiul țăranilor polonezi de a presăra
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sărăciei, nu a dorit niciodată să se despartă de cei trei copii micuți, orfani și frumoși! Au rămas copiii ei. MURA Arșița verii pârjolea totul în calea ei. Din depărtare, valuri de căldură păreau că se apropie legănându-se în fuioare plutitoare. Chiar și vântul, copleșit de căldura acelei zile, era ascuns undeva, pe aproape, poate pe sub o salcie pletoasă sau cine știe pe unde își face somnul de prânz. Lacurile poartă aceeași oglindă obosită ca și ieri. Malurile, secate de
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Jina au sărit și ele în apa mică, în timp ce Drew s-a ridicat în picioare. În albia râului se împleteau cam douăsprezece canale cu curenți diferiți, care se loveau de pieptul lui Drew. Mary a privit cu invidie cum un fuior de apă s-a scurs pe șoldul bărbatului, un altul pe coapsă, iar un alt treilea în lungul cicatricei de pe lateralul unuia dintre genunchi. Femeii îi venea s-o scuture pe maică-sa, ar fi vrut s-o întrebe ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe cineva care părea că se uită la mine cum evoluez. M-am apropiat de mal sa o văd mai bine. Era înaltă și blondă. Un blond aproape spălăcit, către alb. O chinuia tare vântul. îi răsucea părul ca pe fuioare, cred că o și biciuia, dar ea tot rămânea acolo. M-am apropiat foarte tare de mal, ca să fiu sigur că nu mă înșală privirea. Era extraordinar de bună. Mă gândeam cum dracu' rezistă în vântul ăla năprasnic,erau aproape
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
țigănci cu bidinele de vânzare.. Unii îi spuseseră că trecuseră pe-acolo, alții nu le văzuseră, dar cu toată alergătura lui, nu le găsi. Singura soluție era să meargă în locul știut unde ridicau țiganii corturile, loc lesne de găsit după fuioarele de fum ce se torceau spre cerul ca sineala. Ajuns în șatră, o găsi pe Voica. Cum îl văzu, aceasta îi veni în cale într-o goană, dar se opri la câțiva pași de el ca să-l privească mai bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ferestre. Și renunțăm la orice fir roșu ca să uităm că forța noastră-i infinit de mică, deoarece de moarte ne-nspăimîntă sălbăticia mării. Iată, V. tînăr reapare. Și el pare că s-a aruncat în fluviu, să înoate acolo. Prinț trist. Fuiorul fluviului te poartă ca pe un nimic, furtuna cerului înlocuiește puținul aer respirabil cu o ploaie rece și tu te zbați punîndu-ți toată nădejdea în singurătatea ta ca înecații în crengile plutitoare. De ce ți-e silă de Don Juan? El
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de zăpadă îți fac loc pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețate Oștirile n-au vrut să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Să uiți de stângăcia băiatului ce sânt Că eu visez... cum pruncul flămând la sân, la maică, De carnea ta curată și albă, de nemțoaică. Mai rară ca răcoarea în luna lui Cuptor, Mi-ai lunecat în brațe, ai desfăcut fuior Tot părul ca un galben, întins eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu era. Aceste superstiții le țineau deci concetățenilor noștri loc de religie și iată de ce predica lui Paneloux avuse loc într-o biserică plină numai pe trei sferturi. În seara predicii, când a sosit Rieux, vântul care se strecura în fuioare de aer prin ușile cu resort de la intrare, circula liber printre auditori. Și într-o biserică friguroasă și tăcută, în mijlocul unei asistențe compuse exclusiv din bărbați, el s-a așezat și l-a văzut pe preot urcând la amvon. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]