923 matches
-
critica de întâmpinare în sens larg. La noi, însă, ea a jucat (și joacă în continuare) un rol esențial. Pe de-o parte, datorită necesității pe care o resimte cultura noastră, a unei "locomotive" care să tragă literatura afară din fundăturile în care, câteodată, a băgat-o istoria, iar pe de alta, datorită importanței pe care o are identificarea și promovarea valorilor estetice, într-o literatură care a stat prea mult sub semnul culturalului. Se înțelege că și responsabilitatea criticului este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada - excentricitatea care afectase familia dinspre partea mamei timp de mai multe generații ieșea iar la iveală, exact când sperau că genele responsabile dăduseră în sfârșit de vreo fundătură și rămăseseră liniștite. Iar și iar îi lua prin surprindere, ivindu-se întâmplător la cel mai echilibrat dintre unchi, la ultimul dintre bebeluși. Avuseseră un bunic care își iubise puii de găină cu atâta înfocare că insistase să doarmă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mea, dar cred că ți-ar trebui o mică vacanță. Nu ești În cea mai bună formă. Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun. Nici n-am venit la ea. Am venit să vorbesc cu tine, Teddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea În ochi și orașul părea mai binevoitor, mai uman. Mai spre nord, vechea piață a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O mie, o sută de mii, un milion? O sută de milioane? Câți, neodihnindu-se de sfințenie, au ajuns, prin har, la ea? Doamne, de ce-mi dai să întâlnesc doar oameni hăituiți de viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne sperie, să ne trezească repulsie, să ne încovoaie sufletul. Știu asta. Și totuși, Eli, Eli, lama sabahtani! 8 septembrie 1985, prima lună
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
înlocuită de un simbol al frumuseții; deci, ca absență sau, cel mai adesea, ca prezență. Ca absență aduce misterul, iar ca prezență claritatea a ceea ce este. Ea e capătul unui drum fără capăt; dar un capăt ce nu reprezintă o fundătură, ci o continuă reluare. E o fereastră către rai și către iad în același timp (și deseori prin aceleași gesturi), lăsându-ți posibilitatea de a alege, fără a avea însă voința de a o face. E împlinirea plăcută și dureroasă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zice: - Am să-i conduc o parte din drum și apoi cred că se vor descurca. La ceasurile trei din zi am pornit din nou la drum. Am plecat spre marginea de răsărit a satului, am trecut prin locul numit „Fundătură”, am lăsat în urma iazul de la „Miclea”, apoi, pe un drum care era neumblat, am pătruns în pădurea cu stejari, fagi și mesteceni. Am pornit pe un drum ce urca pe un delușor, am respirat aerul ozonat de pe aceste locuri sălbatice
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu‑i răsuflarea stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
AFARĂ LA LUMINA SOARELUI. SE TREZI ÎN CURTEA DIN SPATE A UNEI CASE MARI ȘI PUSTII. EXISTA OBIȘNUITA PELUZĂ VERDE, GRĂDINA ÎNFLORITĂ, GARAJUL PENTRU AUTOAVION ȘI UN GARD ÎNALT CU POARTĂ. POARTA SE DESCHISE UȘOR DIN INTERIOR DÎND SPRE O FUNDĂTURĂ A UNUI BULEVARD, CU TROTUARE MICI, LIPITE DE ZIDURILE CASELOR. CEVA MAI DEPARTE HEDROCK VĂZU O ARTERĂ LARGĂ CU CIRCULAȚIE INTENSĂ. SE GRĂBI ÎNTR-ACOLO, NERĂBDĂTOR S-O IDENTIFICE PENTRU A PUTEA JUDECA LA CE DISTANȚĂ SE AFLĂ DE NAVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini se sfâșiau unul pe altul și cu gurile pline de sânge se repezeau fiecare asupra stăpânului celuilalt. În felul ăsta câinii au devenit periculoși. Se părea că din nou se intrase într-o fundătură și că frica era fără leac. Atunci, cineva a spus că ar fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și notoriu, singura unealtă de care părea să dispună dumnezeu pe pământ pentru a pregăti căile care ar trebui să conducă la Împărăția sa, concluzia evidentă și de necombătut este că toată istoria sacră sfârșește În mod inevitabil Într-o fundătură. Acest argument acid ieși din gura celui mai bătrân dintre filozofii pesimiști, care nu se opri aici și adăugă imediat, Religiile, toate câte sunt ele, oricât le-am răstălmăci, nu au altă justificare pentru a exista decât moartea, au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
credea ea - se rugase neîncetat; Thomas ajunsese aproape o pildă pentru cine vroia să afle calea cea bună. Nu prea dreaptă, a lui; de la o vreme, poate tot mai strîmbă, chiar dacă din alte motive. La Amsterdam, poteca sfîrșise Într-o fundătură. Fusese mai neîntinat În junețe; episodul olandez, chiar dacă Îi mai revenea deseori În gînd, devenea tot mai cețos, Îndepărtat, lui Thomas chiar i se părea, uneori, că altcuiva i se Întîmplase totul, el fiind doar martor; doar se Încărcase cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și atunci vă rugați să-i fie frică de foc. Zâmbetul lui Dallas se șterse, ― Ar trebui să meargă, fiindcă-i e frică de foc. Asta-i șansa noastră. Astfel că nu mai e nevoie s-o înghesuim într-o fundătură sperând că flăcările îi vor veni de hac la timp. E de-ajuns să dea înapoi... drept în sas. ― Planul pare perfect. Dar întrebarea e: cine intră acolo? Dallas își privi colegii unu! câte unul, așteptând ca unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-o pe trecătoarea superbă, planetară. Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl cunosc. Eu îl cunosc pe Tavi, domnule profesor! Prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip. Pentru că, după îndelungi căutări, într-o fundătură, o cameră zidită cu piatră de râu, înaltă cât turnurile de veghe din Zagna. Razele roșii erau jucăușe, ca reflexele apei sub soarele în amurg. Noi am rămas stane de piatră, inimile băteau în ritm îndrăcit, tăcerea era de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar rămânea, pentru mine, tot impresionant. De acolo, călăuza noastră a ales o ușă laterală făcută din lemn închis la culoare. În spatele ei, alt culoar, altă coborâre. L-am urmat pe acesta și am ajuns în scurt timp într-o fundătură. Peretele din beton se termină abrupt. Nici o ușă, nici un culoar care să ne permită să mergem mai departe. Eram la mulți metri sub pământ, după cum am socotit eu. Și aveam dreptate, pentru că nu am urcat deloc. Doar am coborât. Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fel de dame de companie la babe bogate <v37>: vrei și tu așa ceva? <maria>: ce pot face? Cu salariul de prof nu o să reușesc niciodată <v37>: nu o sa reușești - ce? <maria>: nu știu. Orice. Simt că am ajuns într-o fundătura <maria>: salariu mic, haine nu, căldura pe sponci, nici un lux... <v37>: am avut o discuție, măi zilele trecute <v37>: despre piine <maria>: și? <v37>: spunea interlocutoarea că important este să asiguri mai întîi ‘felia de piine’ <maria>: da, așa e
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cer pe care nu voi reuși să-l ating niciodată cu mâna” dacă doream să mai găsesc blândețea dimineților de altă dată... Cine știe?! Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o stradă Întunecoasă ce ducea spre o fundătură sumbră. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plin de siropul dezgustător al apropierii. — Unii ar putea spune chiar că nu are nici o importanță ce crezi despre sexualitate. Își scutură călcâiul, lăsând un pantof să cadă pe podea. Purta șosete scoțiene. — Până la urmă, sunt un catâr ciudat, o fundătură procreativă, un capăt de linie genetic. Se ridică, își descheie pantalonii și îi dădu jos. Chiloții de culoarea ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată ziua, năuc, deprimat și rupt de toate, fără să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecuse prin nu știu câte războaie, a fost mișcat și i-a mărturisit asta soției. Dar soția lui era prietena Mașterei - era fascinată de purtările ei frumoase și n-a putut să tacă. După două zile, Fabius a fost atacat într-o fundătură și l-au lăsat mort. Lovit de o mână pricepută, mi s-a spus, una dintre loviturile pe care le înveți și tu acum. Am auzit că văduva era disperată dinaintea rugului în flăcări și striga că ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
străzi cu sens unic; la maniaco-depresivi zdrobiți când făceau inutile întoarceri de o sută optzeci de grade pe drumurile de acces spre autostradă; la paranoici lipsiți de noroc intrând cu toată viteza în zidurile de cărămidă de la capătul unor cunoscute fundături; la infirmiere-șefe sadice decapitate în ciocniri inverse la intersecții complexe; la lesbiene administratoare de supermarketuri murind în flăcări în caroseriile prăbușite ale mașinuțelor lor în fața ochilor stoici ai pompierilor de vârstă mijlocie; la copii autiști zdrobiți în tamponări, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]