1,628 matches
-
să-i fi văzut pe copii, cît erau de bucuroși cînd au auzit de planul ăsta. Santiaguito a Început să strige că așa e, că Juan Lucas are perfectă dreptate și că asta e o casă prea seniorială, prea Întunecoasă, funebră, era cît pe aci să-l ia gura pe dinainte și să spună că se potrivea de minune cu temperamentul tatii. A tăcut la timp, dar fără să poată opri gîndurile ținute sub tăcere să crească În mintea lui: tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă, dar nu trebuia să se gîndească la asemenea lucruri În timpul Înmormîntării. Juan Lucas supraveghease totul la Început, apoi a dat ordine precise, pe care Carlos, Celso și Daniel le transmiteau la momentul potrivit negrilor eleganți de la Întreprinderea de pompe funebre. „Înmormântare de clasa-ntîi, Își zise satisfăcută Țanțoșa. Stăpînii sînt oameni subțiri. Domnul s-a purtat ca un adevărat domn; unei spălătorese de clasa-ntîi i-a făcut o Înmormîntare de clasa-ntîi“, dar formula Îi sună nițel cam fals și preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Celso Îi repetă instrucțiunile date de Juan Lucas. Era atît de liniștit, Încît nu i-au mai dat nici o atenție pînă cînd Țanțoșa veni lîngă el, fiindcă Începuse să-și dea seama că e foarte tulburat. Negrii eleganți de la pompele funebre luaseră sicriul pe umeri și se pregăteau să-l ducă pe scara de serviciu. Julius profită de faptul că toți Își plecaseră capetele și le-o luă Înainte, coborî În goană și Închise pe partea cealaltă ușa de la coridorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta Încremenit În fața ușii. Sicriul era acum la parter și se apropia. Atunci el Încercă să deschidă ușa, nu reuși și arătă spre celălalt coridor, În partea opusă. „Se poate și pe aici“, spuse și negrii cei eleganți de la pompele funebre Îl ascultară fiindcă era logic, tuturor li se păru logic faptul că cineva ar fi putut să Încuie ușa fără să vrea. O luară pe acolo și Julius mergea Înainte deschizînd ușile și Își făcură apariția În holul imens unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și luminile de neon. Profesorii erau corcituri, unii cu pielea deschisă la culoare, chiar chipeși cîțiva dintre ei, alții cu pielea ca negrul de fum. Pe unii dintre ei ai fi putut să-i confunzi cu negrii eleganți de la pompele funebre, aproape toți ar fi putut fi șoferi și cîțiva mai dezghețați chiar ajutori de barmani Într-o bombă Întunecoasă unde se dansează pînă spre ziuă. Dar cei nouă profesori erau niște artiști, ceea ce au și demonstrat ajungînd În patio-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră a televizorului, iar a patra era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fără tine? Nu ai cum să te mai ții bine, că ești de mâna ta ucis de toate și de toți proscris, epavă-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață grai, o armonie-n doi precum e o nuntă săvârșită-n Rai. Știam că nu vom mai fi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Stăpânul viitorului. A-ceastă carență a vestirii se manifestă în predica despre lucrurile de pe urmă: chiar evenimentul înmormântării rareori devine ocazie potrivită pentru evanghelizarea „celor îndepărtați” care intră în biserică doar în aceste ocazii. Omilia înmormântării creștine deseori este un „elogiu funebru”, în schimb ar trebui să se mediteze asupra lucrurilor de pe urmă, despre care totuși se vorbește astăzi foarte puțin chiar și în alte slujiri ale Cuvântului. Uneori preotul, în timpul înmormântării, aproape că se scuză pentru faptul morții, fără să o
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de exemplu, cele ce se pot ivi în timpul unei călătorii periculoase (cf. Kuntillet ‘Ajrud; Ex 23,20; Ps 25,20; 9,11; 121,7-8). Din acest motiv, expresia „să te binecuvânteze și să te păzească” era gravată și pe amuletele funebre pentru ca prin ea defunctul credincios să poată înfrunta, prin ajutorul divin, ultima și cea mai periculoasă călătorie: cea spre împărăția morților (Ps 34,21). Expresiile „a face să strălucească (binefăcător) fața ta spre tine” și „să îndrepte spre tine fața
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
amintească numele meu»”. Expresia „a-și aminti numele” (hizkîr šēm) este explicată de dicționare ca formă gramaticală tipică de verba dicendi, traductibilă prin „a invoca”; cu alte cuvinte, această expresie nu arată o acțiune intelectuală, ci se referă la plângerea funebră făcută de fiul defunctului prin care invocă numele celui mort. Uzanța de a invoca cu voce tare numele propriului strămoș este foarte cunoscută în textele babiloniene, în cetatea Emar și Ugarit (secolul al XIV-lea î.C.), și în cele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ofertele votive. Acest fel de morminte, cu una sau mai multe încăperi, s-a răspândit în Iudeea în special între a doua jumătate a secolului al VIII-lea și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate în stâncă descoperite uneori în aceste camere funerare dau acestor morminte o mare relevanță din punct de vedere religios. Între aceste epigrafe putem aminti aici inscripțiile iudaice, databile de la sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al VII
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ceramică rotunjită înfățișând o femeie (o zeiță?) cu sânul mare. Există o discuție aprinsă cu privire la identitatea eventualei zeiței reprezentate de aceste obiecte - unii cred că este vorba de zeița Așera, alții de zeița Astarte - și rolul lor într-un context funebru. Dacă opinia că acestea ar fi figuri de jucărie nu a fost niciodată considerată serioasă, diferiți cercetători cred că este vorba de o zeiță a maternității și a vieții; alții rețin însă că în acest context este mai plauzibilă utilizarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
plauzibil că și refă’îm-ii din Biblie să împartă cu cei din Ugarit trăsăturile regale și să posede facultatea de a asigura ajutor, sănătate și binecuvântare. Toate acestea sunt confirmate nu doar de însușirile regești (cf. Is 14,9) și funebre ale refă’îm-ilor biblici (cf. Is 26,14; Iob 26,5), ci și, indirect, de versiunea greacă a Septuagintei, care traduce de două ori termenul refă’îm cu grecescul iatroi, „vindecători” (Is 26,14 și Ps 88,11). După cum am
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și ambigue ale teoreticienilor și filozofilor din primele secole ale creștinismului în fața muzicii, uneori instrument al demonului, izvor de corupție, alteori puternic mijloc de elevație spirituală și imagine a armoniei divine. Interesul viu al societății pentru muzică (sărbători, banchete, ritualuri funebre ...) i-a determinat pe părinții bisericii să aprofundeze și să găsească fundamente raționale și spirituale pentru a justifica uzul ei, ceea ce a dus la o vigilență uneori moderată, alteori polemică. Preocuparea celebrativă și etică orientează discursul patristic, în general, spre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aranjat sa mă-ntîlnesc la trei cu Sam Lang, pe terenul Tollcross. Aveam de gînd să facem niște exerciții de alergare și m-am gîndit c-o să vii și tu. — N-am nimic împotrivă. Cînd a ajuns acasă, antreprenorul de pompe funebre trecuse deja pe-acolo. Un coșciug era așezat pe două capre, pe carpeta din fața șemineului. Capacul era astfel pus încît să lase un pătrat liber în capăt, iar fața doamnei Thaw se ițea pe-acolo. Thaw se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde, mai nou, Guvernul proiectase șoseaua. — Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un tâmplar care se îmbogățise într-o noapte făcând sicrie după explozia de la un combinat din apropiere. Acum avea crematoriu particular și propriul trust de pompe funebre. În grup, mai erau un dentist, un angrosist de mezeluri, un importator de piscine și, desigur, Veterinara. Nu erau oameni cu care mai avusese de-a face. Pentru ei toți el era un fazan de pus în vitrină. Le spusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din tot o comedie în patru acte: priveghiul, înmormântarea, comemorările și sfințirea oaselor sau schimbarea crucii. Era o înfrățire contractuală cu câțiva dintre descendenții defunctului, pe un termen de șapte ani. Pentru clienții lui, care apelau la serviciile de pompe funebre, orice ins întins pe un catafalc devenea pentru totdeauna un rege. Maradona își dădea silința să îi facă vasali pe toți cei în viață. Orice înmormântare cu fast era ca o semnătură papală pe o bulă de grațiere: îți plătisei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci vom fi inatacabili căci nu vor putea dovedi cu nimic. Matei își consultă ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu se aprinse o flacără. Sângele îi năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Stanley îi revin în memorie, iar harta pe care o ține în brațele sale se înnegrește de adnotări. Satele care se ivesc în luminișurile pădurii sunt pustii - ceea ce rămâne în urma lor este o masă de case părăsite, cu aer funebru, de parcă întregi caravane militare au trecut pe acolo. „Este ca și cum cineva ar duce întreaga populație de aici către o destinație necunoscută. Nu, nu, nu poate fi vorba de sclavie, suntem totuși în secolul XXĂ dar ceva se întâmplă și nimeni
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
printr-un orificiu, respirăm printr-un orificiu, ne hrănim printr-un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori: ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intrăm pur și simplu în țara făgăduinței care se află la îndemînă, la colțul străzii sau chiar în camera noastră, alergăm după vanități ieșite din comun. Vrem să Te concurăm, uitând că Tu ai plătit cu singurătatea Ta absolută gustul funebru al puterii absolute. Da, nu mă feresc să recunosc că drama mea e drama renunțării la mediocritate. Am vrut să devin neapărat "cineva" și am disprețuit fericirea "oarecare". Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Există, de pildă, vreun mijloc de a refuza înmormântările, în ziua în care cei pe care îi iubești au nevoie de înmormântări ? Ei bine, ceea ce caracteriza la început ceremoniile noastre era rapiditatea! Toate formalitățile fuseseră simplificate și, în general, pompa funebră fusese suprimată. Bolnavii mureau departe de familiile lor, iar vechile rituale fuseseră interzise, în așa fel încât cel care murise seara petrecea noaptea singur, iar cel care murea în timpul zilei era înmormântat fără întârziere. Familia era, bineînțeles, înștiințată, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]