1,494 matches
-
a spus Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea ușă și prin spate, așa că Danny a traversat sufrageria în vârful picioarelor și-a deschis încet ușa cu plasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în viața de apoi, dar ce drept aveau să aibă parte de fericire și frumusețe acum ? Tatăl lui îi ceruse lui Ahmad să studieze Qur’an-ul, dar abia când Ahmad avea șaisprezece ani și tatăl lui l-a prins furișându-se afară din casă pentru ultima oară, abia atunci vorbele Qur’an-ului au pătruns în inima lui Ahmad. Când taică-su l-a bătut de i-a crăpat țeasta, Ahmad și-a adus aminte pasaje întregi din cartea sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor, am lăcrimat pe ziua de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viața își ține icoana iubirii pe piept moartea și-a mai rupt o unghie... emoție de iarnă... așează-te așează-te în apele mele fără guri ne vom săruta cu mâinile ochiul stâng ne va descheia la piept de zăpadă furișat ochiul dreptva înceta să se zbată așează-te ca un fulg peste fulg mirosind a vin fiert a portocală întunericul se va plimba nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o sanie goală... înconjurată de ape
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căzuse la bănuială. O neliniște ușoară îmi plutea pe suflet, și băgam de samă la toate mișcările lui Marin. Nimic deosebit. Deslegă priponul ca totdeauna, vâsli cu liniște, mă strecură lin prin aceleași cărări ale pădurilor de trestii, și încet furișa luntrea pe sub bolțile sălciilor. Doar că-mi vorbi mai puțin ca de obicei; dar asta nu se întâmpla numai acum. La întoarcere, la crâșmă, Sandu iar neliniștit, iar parcă nu îndrăznea. În sfârșit, după plecarea lui Marin, când să încalec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dragostea ei, la patima iute care năvălise în ea ca un vânt de nebunie. Abia aștepta sara, nu-și găsea astâmpăr; n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri. Cu răsuflarea pierită, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajuns până la el și acuma îl tot duce înainte. În pădure, noaptea e o înșelare; iar negura două înșelări. Merge destul de repede, lăsându-se condus. Bucuria care i-a venit pe neașteptate îl părăsește tot așa de grabnic, căci se furișează în ființa lui o altă neliniște. Nana Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o leasă, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aer. Mai avea darul de a vindeca... Velunda continua să se transforme - acum era un șarpe ieșit din letargie, gata să-și schimbe pielea. Lui Vitellius îi veni să o ia la fugă. I se păruse că vede un lup furișându-se și apoi dispărând între tufișuri. Prezicătoarea își recăpătase forma umană. Vitellius văzu că mantia ei albă era brodată cu purpură. În cele din urmă, îi zări chipul încadrat de razele aurii, mai fermecător decât acela al Venerei de pe Capitolium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sampath. Cu cât vedea mai mult, cu atât era mai convins că secretul prezenței lui Sampath, cuvintele lui ciudate și bizareriile, toate își avea originea în ceaunul lui Kulfi. Mai hotărât decât toți ceilalți, încerca iar și iar să se furișeze pe lângă ea, în încercarea de a lua o mostră de mâncare într-o sticlă de care făcuse rost. Numai că, de fiecare dată, ca și cum ar fi fost prevenită, Kulfi îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
suficient ca un lucru să-i capteze atenția și, indiferent dacă era sau nu o problemă, formula imediat o ipoteză, inclusiv etapele de urmat și concluziile. Această trăsătură o enerva în mod deosebit pe soția lui. Când usca vasele, se furișa în spatele ei și o privea cu ochi sclipitori. Știi, îi spunea, sunt sigur că dacă ai duce vasele afară, soarele ar fi suficient de puternic să evapore apa în exact același timp cât îți ia ție să usuci farfuriile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bani. Banii au dor, ei împung. Corect, absolut corect să-i dau și ei niște bani. Întotdeauna a spus că bărbații se folosesc de bani ca să domine femeile. Dar e corect, absolut corect să-i dau ceva, bani... M-am furișat până la geamul dormitorului și mi-am strecurat mâna printre perdelele negre. Era cea mai rece primăvară a secolului. Acum, burnița lui iunie sărea pe geam. Frig afară. Când e frig. Atunci îți simți cu adevărat banii. Stăteam la bar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o liniște de biserică. Eu sunt tipul standard, omul redus la esență, pe când Goodney, în costumul lui alb, bronzat, și cu părul lui blond, bine pieptănat, sărea în ochi, aidoma unui elefant roz printre cioclii înecați în, păcat care se furișau pe lângă pereții de culoarea sângelui. Tipii ăștia îți lăsau impresia că vorbesc fără să dea din picioare. Chiar atunci, un șmecher uscățiv, de vârstă mijlocie - eu înfățișarea tipică a starului de operă, amețit de bani și dragoste maternă - trecu, târând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și am încercat iar. Baftă baftă baftă, ah, ce baftă, îmi tot spuneam eu, în timp ce-mi ștergeam sângele din nas în camera 666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o pe cățeaua asta turbată? Stai. Fii atent... Uite-o că vine iar. Oamenii ăștia vin direct spre mine. Așa a fost întotdeauna. Ca niște animale mă adulmecă, aidoma unor câini. Când cerșetoarea intră în expresul în care domnește tăcerea, furișându-se pe lângă mesele aliniate, când vagabondul privește mulțimea de pe stradă, alegându-și inima caritabilă care nu îl va refuza, știm cu toții la cine se vor opri. Le întâlnesc privirea— și nu pot să rezist. Ceva din mine răspunde unui anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum iată-l, puțin șifonat, și cu amprentele mele digitale cam negre, ce-i drept, dar încă valabil, încă cinstit, încă bun. Un portar nefiresc de amabil m-a informat că ghișeul Airtrak era în clădirea imediat următoare. M-am furișat drept acolo, la adăpostul unei mașini a poliției. Zece treizeci și cinci, și erau locuri duium pentru zborul de la ora unsprezece. Tipa mea cu gură mare a dat buzna prin pânza roșie și a spus: — Da. Biletul e bun. Oh, scumpa, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se furișă către sunet cu agerimea din copilărie. în pădure Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său era înnegurată și împietrită. Ar fi fost mai bine să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază de lumină de la ferestrele îndepărtate. Acasă vine marinarul, acasă de pe mări, acasă vine și vânătorul de pe deal. Vultur-în-Zbor se întorcea acasă, într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei se vânzoleau oameni, iar viețile își continuau mersul. Brusc, a sărit peste gard și s-a furișat către lumina aceea galbenă. Virgil Jones a rămas în drum și l-a urmărit cu privirea. Vultur-în-Zbor s-a ridicat încet pe vârfuri, ca să se uite prin fereastră, și s-a trezit privind drept în ochii care nu clipeau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai beau niciodată. Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun venit. O’Toole a ridicat privirea, întunecat la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar de epocă. Femeia i-a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a părăsit gândurile și s-a întors în lumina lumânării pentru a-și vedea proaspăt dobândita perfecțiune zăcând în ruine. — Ieși afară, a spus Irina Cerkasova. Momentul de perfecțiune își generase propria distrugere. Abia după miezul nopții Vultur-în-Zbor s-a furișat înapoi în casa familiei Gribb, dar Elfrida Gribb stătea retrasă și palidă în camera din față și doar strălucirea unei singure lumânări îi amintea indianului de dormitorul pe care îl părăsise. — Bună seara, Vultur-în-Zbor, i-a spus Elfrida. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aici voiam să ajung. Poți alege între retragere, inacțiune și acțiune. Nu-i nici o rușine în nici una din ele. — Nu înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Retragerea înseamnă să ieși afară și să te lași linșat. Nu-i deloc plăcut. Sau să te furișezi cumva afară și să cobori muntele, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul. Sincopele temporale, febra și toate celelalte. Să le lași în urmă. Inacțiunea înseamnă să rămâi pe loc și să aștepți să vezi dacă Iocasta te aruncă în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]