1,521 matches
-
joci în rochițe cu fundițe, în pantalonași scurți și cu bretele, să zbori, pe scenă, cu balonul, să porți codițe și pampoane, să vezi păpădiile cît casa, și buline peste tot. Cînd sala s-a golit după spectacol, m-am furișat cu băiatul meu pe scenă. Am fost, amîndoi, cîteva minute, prichindel și prichinduță, în orașul de nicăieri, în orașul nostru de basm. ,Să rămînem aici, mama, te rog...". , Recunoaște că iodul, mierea, iodul, mierea. Recunoaște tu..."
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
intre, în preajma Pastelor, în România, astăzi vămile românești sunt cvasi-pustii. Și nu doar din cauza războiului din Iugoslavia!) Mă întreb cât se va mai putea amâna "Legea Ticu"? Ce tertipuri vor mai inventa turnătorii în blană de oaie ce s-au furișat banditește în Parlamentul României? Câtă vreme un președinte duplicitar și depășit de evenimente va mai accepta să gireze moral un astfel de comportament sinucigaș? Oare ce-l consiliază... consilierii supercalificati ai domniei sale? Chiar nu se poate învăța nimic din lecția
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
doua variantă este ca Victor Ponta " Să își asume până la capat răspunderea privatizării CFR Marfă, inclusiv posibila viciere a procesului prin intervenția statului în timpul derulării privatizării". Ea a conchis: "Ponta trebuie să-și asume responsabilitatea, nu mai poate să se furișeze la nesfârșit". Premierul Victor Ponta și-a asumat, miercuri, responsabilitatea și a declarat, în ședința de miercuri, că Guvernul a aprobat privatizarea CFR Marfă, adăugând că urmează să trimită contractul la CSAT.
Macovei: "La TranSporturi, Ponta are două opțiuni" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36228_a_37553]
-
o aromă a ei, ca de mușama sau ca de vopsea de pervaz, sau ca de vanilie și nucșoară când mami făcea o prăjitură, aproape că o simte din nou, dar nu-i chiar așa, se retrage în penumbră, se furișează în spatele radiatorului argintiu, cu țepii lui ce descriau spirale într-un basorelief discret. Și Brewer, acest cuib apatic, îi vorbește tot despre sine, despre trecutul lui, devenit venerabil de îndepărtat, astfel încât lucrurile de care-și amintește el unul, Ziua Victoriei
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
au scăpat în acest fel dar literar rezolvarea nu convinge. Nuvela Fugă în paradis , din același volum 3, pare să dea o replică acestui final luminos. Și aici este vorba de niște tineri care vor să scape prin evadare, se furișează în cala unui vas care transporta în străinătate ciment și doi dintre ei mor striviți în timpul unei furtuni de sacii răsturnați peste ei. Al treilea scapă dar e descoperit la prima escală, debarcat și predat autorităților care îl vor trimite
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
construcție și stil, ca rod al unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara se furișează în urbe cu pași catifelați. Păsările ciripesc vesele în căutarea unor culcușuri pentru noapte. Vîntul adie leneș și stîrnește o ploaie de miresme. Prin parcuri îndrăgostiții rătăcesc îmbătați de vraja lunii. Departe se aude un zvon dulce de ghitară. Cam
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
afară, unde frunzele s-au scuturat de pe crengi, răzbate lumina grea de zăpadă. O pisică doarme în băltoaca de soare. Era mică atunci cînd băiatul era și el mic, dar ea a crescut mai repede decît el. Totuși, noaptea, se furișează, cu alunecare posesivă, pe patul lui Kiri. S-au născut la cîteva săptămîni distanță, el are acum șapte ani, iar ea patruzeci și șase. Fiul meu e începutul, mijlocul și sfîrșitul. Cînd era mic, mă luam după el de-a
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
Iulian Azi e 1 aprilie, Ziua Păcălelilor. Mai devreme sau mai târziu și tu poți fi păcălit de cineva. Iată zece sugestii de păcăleli ușor de realizat, cu care îi poți surprinde pe prieteni sau pe cei din familie. 1. Furișează-te seara în camera părinților sau a fraților și fixează alarma ceasului cât mai devreme. Dacă vrei ca farsa să fie cât mai savuroasă, pitește mai multe ceasuri prin diferite colțuri ale camerei, toate fixate la aceeași oră. 2. Adaugă
Vezi 10 idei de păcăleli pe care le poți face de 1 aprilie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64611_a_65936]
-
și vulgaritatea de hrubă suportate la lumina zilei, pe stradă, în cartier și în mass-media semnifică nu elanul opiniilor proprii, nu descătușarea de prejudecăți, ci o tehnică întortocheată de violentare și de obstrucție venind din partea celui care în fapt se furișează, care se învârte (și rămâne pe loc), care se comportă de o asemenea manieră tocmai pentru că nu are curajul să înfrunte. Pe cine? Ce? Autoritatea, desigur, care îi impune - deși tocmai asta n-ai zice - același respect ca pe vremuri
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Mondial de Fotbal din 98, Franța-Brazilia. "Microbul" e atît de puternic încît nimic nu-i poate opri. În timpul incantațiilor sau al meditațiilor, schimbă între ei bilețele cu cele mai proaspete scoruri, își desenează pe zidurile mănăstirii idolii, iar noaptea se furișează la o casă din apropiere, dotată cu televizor, pentru a le face galerie. Protagonistul e un călugăr novice de 13 ani, despre care un cronicar american spunea că ar fi putut deveni un nou Macaulay Culkin, de n-ar fi
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
numără câteva clipe feciorelnice cu cât înaintez în vârstă cu atât timpul sufletului meu întinerește când va fi să mor el se va naște cu adevărat IULIE cu aspru lătrat tăinuit la piept printre răgușitele gâtlejuri ale cocoșilor el se furișează prin întunericul nopții în geamurile caselor aruncând la întâmplare bolțile purpurii și de după înrumenita beznă aleargă pofticios de ea el însuși înfierbântându-se de la propriul sânge ardent după care mult timp după aceea în răchitișul de dincolo de râu nu-și
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
pășesc pe ușa grea a unei catedrale. Ieri mi-a revenit în minte privind Luptătorul cu scut, printr-o asociație ciudată, peisajul din Catechismul Anei Magdalena Bach în care povestește cum moartea îl urmărește pe Johann Sebastian al ei și, furișată într-o strană de la Thomaskirche, îl asculta înspăimîmtată. Statuile lui Moore transmit parcă ceva asemănător. Sînt înfricoșătoare ca frumusețe. Încerc să-mi imaginez aceste statui în diverse săli cu diverse spații. Nicicum nu reușesc să le văd întemnițate între ziduri
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
Luptătorului cu scut. Privitorii se opresc în tăcere. E curios cum aici cei mai mulți uită să comenteze. Unii șoptesc. E spectacolul pe care-l urmăresc întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința de a mă furișa să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am trăit aici dincolo de ele... Mă despart de Moore și mă întreb: Voi reveni și mîine?... - Probabil... Corneliu Baba (Contemporanul, vineri 25 februarie 1966 Note din carnetul unui
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
totdeauna ceva de decantat. Rivalul de moarte al lui Thomason, un anume Alex Supersexy, transpune în proză un cunoscut poem al lui Mircea Dinescu, Elegie la trenurile reci: Dacă un tren te-ar vedea dormind pe șinele lui, s-ar furișa tiptil, tiptil pe câmp, să nu-ți tulbure somnul, vrăjit de frumusețea sa răvășitoare." (pag. 107) Spre deosebire de celelalte cazuri de paradă culturală, sursa nu e, de data asta, deconspirată. Cam aici se oprește așadar seriozitatea lui Mihnea Rudoiu. Ce va
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
mai repede. Tot astfel cu infinitul: neputința de a-i da o întrebuințare concretă ne silește să-l ocolim cît mai mult. Cînd totuși îl folosim, îl strecurăm în expresii uzale al căror sens e determinat de context, sau îl furișăm în figuri de stil a căror sonoritate ne scutește de situația stînjenitoare de a da explicații pe seama sensului lor. Și astfel, virtutea cuvintelor de a sugera ceva în absența unor sensuri precise se dovedește salvatoare. Așa se face că expresii
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i se destinde pentru ultima oară pregătit să zacă într-un
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
își deschiseseră floarea de lotus din burtă. Pe Someș pluteau ghirlande de păpădii, bărbați cu brâuri portocalii țipau către un zeu indian: oare ajuns-am pe Gange și ne găsim în narcoza lui Shiva? Febra în care am locuit se furișează sub pietre, dar eu o țin strânsă aici, în pumn, în mijlocul verii. Poezia e o gară cu multiple săli de așteptare. Odinioară, în vremea arșiței, alergam prin conducte, muncitorii scurmau în pământ pentru canalizare. Apoi conductele s-au preschimbat într-
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
de fum Și-ar răspândi în tine Trecutul lor parfum. Ca iedera pe ziduri, încet m-ai năpădi Cu gândurile tale, Până când n-am mai ști Care din noi e vie Și care-i numai vis. Pas ăn doi Ne furișăm Din larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi moartea și mirarea mai am un singur zbor tăiat pieziș peste fântânile din Limpeziș a căror ape
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din mijlocul abdomenului și o dată cu asta și teama care îl încearcă de câteva zile că n-o să-l mai vadă niciodată
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
nici măcar nu avea legătură cu filmul crimei, îl făcea să-și simtă toate dorințele ieșite la grămadă sub pliul gros al pantalonilor de foc. Frica lui Maimuțu, bucuria Piticei, iubirea lor încheiată și întâlnirea de lângă tufa de crizanteme sângerii se furișau una după alta, ca un fir de apă, spre capul râzător al unui șarpe desenat, pe care cineva îl filmase într-o zi crâncenă. Și din mormanul ăsta de fapte, se ridica lin șuieratul și suspinul unei vieți pe care
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
înct de mine. Figurație își lua un aer degajat Și îmbrăcat la patru ace, Intra în sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O conversație cu un smoking
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
ca saliva pe la colțurile gurii, printre plantațiile anilor răsturnate prin parcurile din jur de cîteva zile mioape amprentele erau șterse înainte să fi dovedit ceva nu de mult, doar luna se mai ocupa cu mărunțișuri de astea obișnuia să se furișeze în fabrica de vise pe fereastră topindu-se apoi ușor și sigilînd ieșirea noastră eu mă țin de povești și uite că strada m-a și băgat într-a ei pașol na turbinca ghiavol ce-mi ești, e cald și
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
într-un strigăt prelung cum se răsfrânge-un ecou în amurg precum nici iadul n-ar fi atât de pregnant pe pământ dacă-n imaginar nu s-ar înfiripa ca un fractal raiul prea sfânt. Vecia părelnică Clipa fugară se furișează într-o părelnică floare mai mult imaginară dar cu mult mai vie într-un peisaj virtual precum copilăria în închipuire făcând nimicul să învie. Pășești pe cărarea necercetată și ți se pare că ai ajuns pe lumea cealaltă. Căderea clipelor
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când toate există spre a sfârși în cuvânt precum cel care citește face să învie litera în gând. Amiaza se furișează în crâng Verbul e întrupat pe pământ grâul răsare din cuvânt prin vitralii se răsfrânge zborul îngerilor fruntea strălucește nefiresc în lumină. Iată și casa de lemn aici lucrurile se tem până și de umbra lor mai mult decât ar
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]