8,881 matches
-
Șeful meu nu părea Însă convins. Încercă să zâmbească din nou, de data aceasta, mai cu succes. N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un zid. Părea imposibil, dar căldura se accentuase. Era mai răcoare afară, decât Înăuntru. M-am dat la o parte din calea unei femei cu fața Îmbujorată și plină de furie, care Împingea un cărucior cu gemeni. La brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte și câteva sandvișuri, iar de la chioșc, ultimul număr al ziarului Tageblatt. Traversând, m-am așezat pe banca pe care muncitorii de la construcții sporovăiseră cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deplinei izbăviri de suferință. Îmi amintesc că, atunci când s-a anunțat la radio explozia primei bombe atomice, a zis cu glas tare: „Poate că asta ar avea efect“. Dar la omul ăsta nu-și făcea efectul nici un purgativ: frustrarea și furia îi ținea kișkes încleștate într-o strânsoare de fier. O altă năpastă pe capul lui era faptul că eram favoritul nevesti-sii. Ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, mă iubea și el. Și el vedea în mine șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
păcate, pe frontul de acasă disprețul față de inamicul puternic nu era chiar atât de accesibil, ca formă de strategie defensivă - pentru că, o dată cu trecerea timpului, inamicul devenea din ce în ce mai mult propriul său fecior iubit. Într-adevăr, pe durata perioadei mai îndelungate de furie îndeobște numită adolescența mea, ceea ce mă înspăimânta cel mai mult la tata nu era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în casă e o încurcătură de sexe ca la balamuc! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
astfel, Alex puță-mică profită de prilej ca să-și împlânte pumnalul resentimentelor acumulate-n timp cu câțiva centimetri mai adânc în ceea ce e deja o inimă sângerândă. Alexandru cel Mare! Nu! Aici nu e vorba numai de resentimente adolescentine și de furie oedipiană - e vorba de integritatea mea! Nu vreau să fac ce a făcut Heshie! Fiindcă în toți anii copilăriei rămân cu convingerea fermă că, dacă și-ar fi pus mintea, puternicul meu văr Heshie, al treilea sulițaș din tot statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai rămas cu babacu’, Al - ca unii care, de când îi știu, nu fac decât să prezică sfârșitul lumii! — Las’ c-o să vezi tu, zice el dând din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de furie, un strigăt deznădăjduit, iscat din senin, de ură bestială îndreptată împotriva mea! - ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat, flagelându-se cu reproșuri. Ah, prietenii mei evrei! Fârtații mei spurcați la vorbă, împovărați de sentimentul vinovăției! Iubiții mei! Colegii mei! N-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o să ți se întâmple ție. Or să crape de râs și-or să-ți dea cu tifla - și, ce-i mai rău, or să te mai și poreclească Goldberg, și-or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel sfrijit, cu ditai trompa, care se ține după ele pe gheață în fiecare după-amiază - și care nu e în stare să deschidă gura. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce întrebare-i asta?! Ce căcat vrei să mănânci cu remarca asta?! Ești tot un nemernic fără pic de suflet? Nu-ți trece prin minte că am și sentimente? — Îmi pare rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz, un pic dusă cu sorcova? Orice bărbat întreg la minte s-ar fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el, Închizându-și dinții mari peste buza inferioară, Într-un efort de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem de dumneavoastră: Era potolit, era sigur pe el și calmul lui o afectă nervos. Protestă cu furie, scoasă din sărite, de parcă inculpatul din boxă, bărbatul plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă fac viața un iad. Dr. Czinner spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu un bordel! spuse el. Ce ai de spus În apărarea ta, Anna? Frumos Îți mai șade! Anna, cu ochii țintuiți În podele, Își frământa mâinile subțiri. Nu știu ce m-a apucat, Herr Kolber... Dar chiar În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
podele, Își frământa mâinile subțiri. Nu știu ce m-a apucat, Herr Kolber... Dar chiar În timp ce vorbea păru să-și dea seama de ceva. Ridică privirile și Josef Grünlich văzu În ochii ei cum afecțiunea se transformă În dezgust, iar dezgustul În furie. — M-a ademenit, spuse ea Încet. În tot acest interval, Josef rămase conștient de geanta lui, care era pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă hotărâtă spre cabina telefonică. Americanul fusese picătura care făcuse să se reverse paharul, să treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a dat chix. Dar când sună telefonul În cabină, era deja aproape calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Vrei să spui... Ce atitudine avea el În privința confesiunii? Era, evident, romano-catolic prin naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe Lauren confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a trimis email, iar la mobilul ei intra direct mesageria vocală. Enervat, Thackeray și-a petrecut Întreaga zi desenând cu furie schițe Întunecate de rochii pentru premiile Oscar, pe care, să sperăm, nici o actriță nu va fi condamnată să le poarte vreodată. Pe de altă parte, eu mi-am Îngropat capul În dosare de contabilitate, Într-o Încercare nu prea reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Iar pe urmă, am văzut-o eu la Megève purtând colierul meu. Nu pot să cred că ai făcut așa ceva! Nu i-am dat eu Sophiei colierul ăla. Pot să-ți explic... —Încă Îl poartă. Vocea mea se ridică pe măsură ce furia mea creștea. — Gata cu explicațiile. Știu ce pui la cale. Mă minți de luni În șir... Iubito, nu este ceea ce crezi tu... — Hai, lasă-mă În pace, Hunter, nu am chef de asta. Îmi auzeam cuvintele ieșind din ce În ce mai repede, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mea. Vreau să divorțez. Prefer să fiu eu cea care părăsește, decât cea părăsită, am spus, repetând, ca un ecou, cuvintele lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar, În mod sigur, bărbații vinovați Își cultivă În voce tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mijește ochii și zice: — Când v-ați pus-o ultima oară? Acum aproape două decenii, dar asta nu i-o mai zic. Părerea mea, zice, e că dumneavoastră sunteți ca un butoi de pulbere gata să explodeze. Sunteți plin de furie. De amărăciune. Cam așa ceva. Se oprește din scris și răsfoiește prin cartea subliniată. Se oprește la o pagină, citește un pic, apoi dă la altă pagină. Un om echilibrat, zice, un om normal ar trebui să citească descântecul cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrajă tradusă, care se numește vrajă de stăpânire. De fapt, toate vrăjile au fost traduse. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui mami, cu cuvintele ei încrucișate, zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]