4,454 matches
-
descopere în prag pe soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la o lecție oarecare, cu o carte de aventuri ascunsă sub manual. Mama îi aducea spuma de la dulcețuri sau compot rece, o îndemna să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea, îi arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poți vorbi aceeași limbă cu copilul tău! Mi-a zis atunci: Du-te, mamă, nu-mi mai purta de grijă. Și eu o văd acolo în mijlocul miriștii cu pălărioara albă, sub ploaia aia de lumină! Doar vântul ce-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi fost ceva deosebit: În sfârșit, a plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și dosarul. Pe bancheta din spate avea acum două pâini și câteva pliante de prezentare a stațiunilor montane. Renunță să mai plece la plimbare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lângă mine, cu o zi înainte ne văzuserăm toți 3, ne plimbaserăm aiurea pe stradă și viața era iar frumoasă. Fuseserăm seara sus, în Ceainărie, să vedem un film, după ce în AfterDays Ham câinele alerga, țopăia și mă trăgea de fustă. Mâncasem cu Cezar o salată la Cafeneaua Artiștilor în drum spre Păianjenul, care nu mai avea curaj să mă sune direct, o sunase pe Prințesă și mă întrebă: ne vedem? Poate peste o oră, zic, cumva să stau singură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe margine și el e cel care se vrea mereu împăcat și aproape doarme și e mai mult el decât noi, iar eu alerg tot timpul în urma mașinii care mi-a prins fusta, aș sta și aș pleca, nu-mi convine, dar tot timpul realizez prea târziu că nu-mi convine, deja când nu mai pot, m-aș duce, oricum trebuie să ajung în dimineața asta la București, mă întâlnesc la bancă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu insistență de presă în numărătoare inversă, el doarme, deși 12, ceasul mental era dat peste cap de alcool, de dans, de noaptea asta când, mă bucur că a rămas, îmi șoptește Baby la ureche, te iubesc, Baby, eu cu fusta scurtă și ți-a lucrat bine măseaua... îhî... și el furios a aruncat cu scaune în oglinzile venețiene, bine că nu le-a spart, nici toată familia... pompierul nu ne lasă să ieșim din teatru! fugim pe scări, e lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez tinerețea, eșecul meu pare mai grav, deși cu fusta scurtă, duc o luptă inutilă, truda mea e în gol, pietre de moară suite pe deal pe care nu știu ce forță le teleportează la poale în fața privirii mele prostite, nu înțeleg mecanismul, nu înțeleg rațiunea acestor apariții și dispariții, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu cărți. Soneria târai exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de Klimt, În care, de fiecare dată, bunica Leah credea că Își recunoaște nepoata așa cum va arăta peste ani, Îmbăcată ca acum Într-un tricou alb din bumbac, cu frunze mici galbene de arțar, și romburi negre, și Într-o fustă lungă, gitane, din pânză de in, vernil. Și a fost iunie, și a fost vară. Ea a intrat la București, la Istorie, În speranța că În timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj, la Geologie. Ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că-i o idee bună să vorbim. Polly. Pe sora mea o cheamă Polly. Ce vrei să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-o răsfățată. O mare răsfățată, băutoare de licori semialcoolice, purtătoare de fuste scurte și o pacoste de zile mari. — Mda? — Mda, zâmbi ea vag. Știi, dacă mă furișam vreodată noaptea târziu în casă, trebuia să trec pe lângă camera ei ca să ajung la a mea, și, dacă mă auzea, primeam un bilet pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care eu nu le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
batik". Eu, una, eram convinsă că unchiul Iordan știa ce-i bine și ce-i frumos pentru mine; știa tot și ceva pe deasupra. "Hai, Dințișor, la tătișor!" M-a ridicat pe masa de sub măr și m-a rotit lent. "Mda..." Fusta plisată a devenit minijupă. Cît un abajur. Eșarfa (motive geometrice de un albastru rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi se pare vital să mă odihnesc numărîndu-i florile neparfumate, dar atît de zîmbitoare și de nepretențioase. Chiar dacă sună prelung telefonul și Tano mă trage de fustă, ca totdeauna cînd îl aude. Termină. Nu răspund. Fă ce-ți priește, Iordanco. Mie mi-ar prii ceva de ronțăit. Ce-mi dai? Ești cam grăscean, Tano. Tu vorbești? Și, ca să-mi demonstreze cît de independent este, face un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îl expediază la ceruri, ca nu cumva să strice temeiurile bisericii catolice. Cît pe ce să-l condamne pe Iisus ca eretic și să-l ardă pe rug. N-am apelat întîmplător la Dostoievski. Ana a fost un Torquemada cu fustă roșie. I-a compromis pe social-democrați și i-a aruncat la gherlă pe gazetarii krypto-comuniști din vremea lui Antonescu. Tatăl ei era haham, sacrifica ritualic animale. Fiica sacrifica oameni. Are mii de oameni pe conștiință. Nu, nimic nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
necomestibilele stiksuri ceaușiste, trăsnind a bicarbonat), trec și prin sărăcia capitalistă. Am să prepar niște de-ale mele, după rețetele infailibile ale preotesei Leonora și n-o să mă mai refuze. Uite c-a ajuns. Tano îi ține în colți marginea fustei, ca pe ceva viu. Șichy i-a adus un pachet de hrană canină, fără să știe că n-o agreează: "Io chestii d-astea nu consum; metabolismului meu nu-i priește", deși ca să n-o supere pe Miss Deemple se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi urmărește demonstrația, că mă ascultă cu urechile pîlnie. Aiurea! La un moment dat, am schimbat scaunul. S-a cutremurat: "Stai cum stăteai". Avusese unghi bun să se caște la picioarele mele și-l pierduse. În vara aia se purtau fustele cu sictir. Sictirul meu îi provoca amintiri orgasmice. Un exemplu din multe. Mereu și mereu, ce-am crezut a fi camaraderie a eșuat tam-nesam -, în propuneri indecente, șantaj, amenințări. De la "camarazi" mi-au venit cele mai mari necazuri și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]