43,337 matches
-
-ului se ridică împotriva revoluției și va aluneca inevitabil în tabăra dușmanilor revoluției».” Acceptarea pe nemestecate a penibilelor sofisme de acest tip n-avea cum să rămână fără urme în făurirea identității comunismului românesc. Transformarea activiștilor în sclavi incapabili de gândire proprie, entuziasmul supunerii în fața unor raționamente primitive (nu poți fi revoluționar decât dacă ești pentru URSS, iar dacă ești împotriva acestuia ești împotriva revoluției!) rămân, cel puțin pentru mine, mistere de nedezlegat. Având în vedere că mulți dintre primii comuniști
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
din drumuri, actul de decizie se exercitase liber, fusese rezultatul unei deliberări individuale. Importantă era și precizarea că protagoniștii nu erau muritori de rând, ei dispuneau de aptitudini deosebite, erau creatori de frumos și au contribuit la sporirea tezaurului de gândire și de exprimare umană. Această valență, dar al zeilor, le garanta în evaluarea postumă un tratament privilegiat. Reiau prin urmare dilema relației dintre estetică și ideologie ca să arăt cum s-a soldat coliziunea în cazurile determinate de atașamentul față de conceptele
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
voi simți, cu tot ce voi trăi. Atât.” Cu toate că o astfel de dorință este imposibilă (oricât ar încerca, călătorul poartă inevitabil cu sine experiența locurilor de baștină și sistemul de valori aferente), totuși, încetul cu încetul, inerția vechilor automatisme de gândire se dizolvă, percepția sclerotică se frăgezește și redevine elastică, gata să asimileze experiențe noi. Tatiana Covor are darul povestirii. Peripețiile sale thailandeze sunt, în fond, ale oricărui turist. Și, totuși, istorisirea curge captivant, plină de umor, sau de ceea ce la
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
unde se afirmase gruparea „noii spiritualități”, animată de Comarnescu, Eliade, Noica și Mircea Vulcănescu. Emil Pintea a realizat în 1992 la Editura Dacia o foarte utilă, masivă (aproape 700 de pagini, format mare) și bine gândită antologie literară a revistei „Gândirea” (deci nu o reproducere integrală, imposibilă datorită volumului mare de texte, întrucât revista a apărut pe durata a 23 de ani, din 1921 până în 1944). Au venit la rând publicațiile avangardiste de scurtă durată, reproduse anastatic de Nicolae Țone la
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
-i conferea acesteia un caracter confidențial, cu atît mai mult cu cît ea se referea explicit la niște opinii apărute deja în ziarul Ziua. În rest, așa cum ușor se poate constata cu ochiul liber, simplă retorică de om cu o gîndire narativă sincopată, în mod vădit nedeprins nici cu expresia articulată, nici cu înlănțuirea logică a unor gînduri, în cel mai bun caz, răzlețe. Dar ceva, ceva, tot se găsește în această lungă și indigestă misivă: finalul. Să revedem, în decupaj
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
pot să traduc formula, sunt chiar atât de deosebite de actele obișnuite ale existenței ?... Ianuarie 2004. Abia acum, parcurgând notele acestui caiet jerpelit, îmi dau seama de travaliul interior neîntrerupt nici măcar de întâmplările teribile ale epocii ce aveau să schimbe gîndirea a generații întregi. Unii au retractat. Alții, puțini, au tăcut. Kant spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare... Așadar, măcar unii tăcură... Cartea, de fapt lectura, instrucția, însușirea valorilor universale
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare... Așadar, măcar unii tăcură... Cartea, de fapt lectura, instrucția, însușirea valorilor universale, îi ajutară pe mulți să-și păstreze în sinea lor nealterată gândirea. De sărăcie, greșeala de a intra în partid în 1945, ca să pot să fiu primit ca student la căminul Pache și să pot studia, condiție fără de care, nu... Dându-mi seama de eroarea făcută, în 1949, la Verificări, am provocat
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
intervenite, mai bine sau mai prost mascate. Nu-i vorba aici atât de suferința fizică. De uzura ei. Cât de stricăciunea, defecțiunea morală, de halul în care poate să ajungă un schelet de patruzeci de kile, care gândește încă, având gândirea complet schilodită... Nu știu dacă medicului francez, uimit de starea fizică a lui Miron Radu Paraschivescu, îi va fi dat vreodată prin minte că, pe lângă graniță, pe lângă cortina interioară a pacientului român, - cortina istorică de fier, propriu-zisă, greu de uitat
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
ni se înfățișează apărată atît împotriva majorității ispitită a nu respecta minoritățile, cît și împotriva cîrmuirii care tinde a se constitui într-o castă privilegiată (în regimurile de tip comunist, nomenclatura). Libertățile fundamentale ale unei societăți democratice sînt libertatea de gîndire și religie, libertatea de asociere și exprimare a propriilor opinii, inclusiv cea a presei. Să ne oprim la libertatea de opinie ca la una specifică oamenilor scrisului, dar și ca o cheie de boltă a libertății în genere. Cîteva observații
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
marea» - Paul Valéry. Cînd o să reușesc să mă preocupe doar... marea?“. Pe alocuri, Bujor Nedelcovici are aerul de-a se depărta chiar de militantismul său antitotalitar, atît de precis încadrat în contingent, atît de, volens nolens, întipărit în epocă, deplorînd gîndirea unor compatrioți „dominată de «o reacție contra cuiva» sau contra «a ceva» și care ascunde o dorință de afirmare și de putere politică“, o gîndire „coborîtă la nivelul de revoltă sau respingere, dar nu de analiză neutră și obiectivă“. Pare
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
antitotalitar, atît de precis încadrat în contingent, atît de, volens nolens, întipărit în epocă, deplorînd gîndirea unor compatrioți „dominată de «o reacție contra cuiva» sau contra «a ceva» și care ascunde o dorință de afirmare și de putere politică“, o gîndire „coborîtă la nivelul de revoltă sau respingere, dar nu de analiză neutră și obiectivă“. Pare sugerată aci o abstragere care, la nevoie, ar putea justifica pasivitatea, ocolirea „respingerii“, a „revoltei“ în numele unei „neutralități“ fără soluții de remediere, a unei „obiectivități
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
palate. Ea a răspuns: «N-am avut nici o vilă!». Negarea actuală a celor vinovați penal de abuzuri, crime și tortură în timpul dictaturii, negarea responsabilității teroriștilor și a celor care au condus mineriadele se încadrează în fudamentala minciună care încă domină gîndirea și mentalitatea celor care sînt în prezent la conducerea țării“. O rudă bună a minciunii este defăimarea, acea apucătură de-a distorsiona, de-a stropi cu noroi tot ceea ce depășește măsura comodităților curente, a adaptabilităților lașe: „Discuție cu X - distins
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
se inventează nici de către un critic, nici de către un editor, ci se constată, în prezența lui obiectivă, materializată la intersecția mai multor conștiințe critice. Modul în care s-a construit această colecție, neîncheiată, dar rău începută, arată ambițiile și ușurătatea gândirii critice care îi stă la bază. Desigur, dacă s-ar fi numit fără pretenții altfel, de pildă, „Micromonografii”, colecția (fostă „Canon”) nu ar fi suscitat și justificat aceste discuții. Dar, dacă se recomandă, extrem de aventuros pentru dotarea precară pe care
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
la un Crainic, la un Voiculescu, la un Blaga, la un Adrian Maniu, sau chiar la un Minulescu, la un Arghezi, la un Ion Barbu, precum și influența peisagiului și peisagiștilor asupra poeziei contemporane române - despre Lirica noastră de azi, vezi Gândirea, nr. 10/1938. Editorial vorbind, completarea volumului din 1936 cu eseuri, conferințe din anii următori tipăririi cărții și chiar postume (Spiritul mediteranean a văzut lumina tiparului în 1946), reprezintă un act de clară necesitate, în duhul cel mai ordonat al
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
și ei critici foarte tineri (cu o singură excepție), chiar debutanți. Unele dintre aceste micromonografii par un fel de lucrări de licență mai răsărite, dar nu vreau să intru acum în analiza detaliată a prezentărilor, pentru că mă interesează modul de gândire și principiul de construcție. După părerea mea, jumătate din numărul numelor cuprinse în acest tablou nu sunt justificate, nu sunt credibile și deci nici creditabile. Spuneam că e impropriu să fie incluși aici criticii. Dar, mai ales stau sub semnul
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
ducea un brăduț. Spuse ceva către profesor și râse. Profesorul îi răspunse cu același gest, dar omul îl depăși și dispăru. Era un anumit fel de om, profesorul nu știa ce fel, căci dintr-o dată mintea lui se desprinse de gândirea simbolică, psihologică, simplă. Prin minte îi galopau acum emoții trunchiate, incomplete. De exemplu mânie care se preschimbă imediat în disperare copilărească. Apoi dintr-odată îl cuprinse un râs interior, liniștit. Demonic. Profesorul Andrews era maestru în observarea propriilor emoții, studiase
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
brâncușiene. Contemplația austeră nu-i ajută cu nimic dincolo de cercul strâmt al existenței. Zicea Brâncuși: Deductiv, am reținut doar câteva rostiri brâncușiene, circumscrise viziunii de arhitect, pe care Sculptorul le-a notat, ele devenind o portiță de deschidere a unei gândiri mereu neliniștite. În ultimul aforism (41) sunt reunite câteva noțiuni de geometrie-n spațiu, specifice, intrinseci, atât arhitecturii, cât și sculpturii. Dacă Schelling definea arhitectura drept muzică solidificată, am conchide și noi că multe opere de sculptură ale lui Constantin
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
noastră. Iat-o : „Pe miriști, / picioarele / s-au scurtat / și trupul Îl duc/ bătrânele boante.// Pe miriști, / pe miriști/ către-o umbră/ neîntâlnită nicicând// Soarele-n spate, / pe miriști, pe miriști, / spre-o umbră”. Expresioniștii austrieci și germani, prin măreția gândirii blagiene, au trecut prin fiorii viziunii poetului născut În spațiul curburii Carpaților, În zona Vrancei. Trăitor În preajma durității munților, poetul Alecu Croitoru se luminează În spațiul liniștit al șesului, unde soarele parcă stă În spinarea miriștilor. El caută pe Omul
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
nu te-ntuneca! [Cezar Ivănescu, Jeu d’amour (Clară lumină)]. Aveam să-l revăd la mormântul lui don Caesar pe nimeni altul decât pe poetul Lucian Vasiliu, un alt neostoit spirit baaadenesc. Unul dintre puținii generoși și aspiranți la rostiri, gândiri și simțiri oneste, creatoare, durabile. Merg des la Bârlad. Totdeauna cu bucuria de a-mi Îmbrățișa părinții, dar și de a-mi revedea profesorii. Nu mică mia fost bucuria, la ultimul eveniment de comemorare a inegalabilului dramaturg Victor Ion Popa
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
măcar și o bucățică de cer, infinitul marin fură ceva și din încărcătura de vis a acestuia. Suntem înclinați să credem că starea de vis - mă refer la visarea trează - e o simplă stare imaginativă, un fel de suspendare a gândirii la nivelul evocărilor conturate numai pe jumătate, pentru ca în acest vag al reprezentărilor să se nască dorurile și formele închipuirii. De fapt, în cel mai fecund înțeles al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
mai fecund înțeles al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta nimeni nu te ajută să-l înțelegi atât de bine ca marea, pentru că marea este cea care, în timp ce o privești, tăcut și solitar, încarcă gândirea cu vestirile infinitului. Poți desigur rămâne visător pe marginea lacului, a fluviului sau a râului, și poți medita stăpânit de priveliștea dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar o asemenea reverie rămâne de obicei o reverie a apei, în timp ce visările mării
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
cele mai valoroase idei pe care George Popa le-a descoperit de-a lungul timpului consacrat operei eminesciene. Ele se relevă cu ușurință, dar autorul lor dă dovadă de maximă exigență, Întrucât acestea trebuie să exprime, Într-adevăr, chintesența unei gândiri hermeneutice. Ca atare, și titlul studiului are filozofia lui. Prima poziție este ocupată de arheul eminescian, iar a doua, ca subtitlu, de căile care duc spre acesta, În formă ascendentă, În scară. Conceput În trei părți, eseul Luceafărul, Treptele spiritului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
analizat. Intitulat Lume și geniu, și purtând subtitlul Continuare imaginară la dialogul ceresc pe texte din Eminescu și Giordano Bruno, episodul respectiv Își depășește condiția de apendice prin profunzimea și frumusețea ideilor, relevând un George Popa deschis orizonturilor vaste ale gândirii. Cum strofa ultimă a Luceafărului are un pronunțat caracter tezist, imaginarul „dialog ceresc” urmează aceeași cale, numai că ideile filosofice capătă o profunzime de care Eminescu s-a ferit. Luceafărul devine astfel un poem pentru inițiați, iar eseul lui George
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
sa „E-un martor fără vină”. Totuși, În lumea această caracterizată prin finitudine, există o ființă care poate face din absolut (relativ, În viziunea Demiurgului) un reper existențial fundamental. El se numește geniu și reprezintă piscul cel mai Înalt al gândirii și creativității umane. Caracterizarea geniului (cu uneltele poetice atribuite de George Popa lui Eminescu) este magistrală: Da, pe pământ apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e-ntins Și geniu e-al său nume. El
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]