798 matches
-
interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a da trup liric unei realități individuale "acutizate", transfigurate de viețuirea decisă pentru și întru poezie. Noutatea versurilor din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul umbrei:// ("Cutremurător și suplu un cerc de bărbați/ orgiac vor cânta într-o dimineață de vară")// dar putred se înalță masculul destinului (și/ deflorând chipul fără margini numai că dispare/ pe veci) se va naște "cel" denumit: în dimineața/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
comparații, pentru a evoca zgomotul fermoarului "[...] ea trase fermoarul cu cheiță mare de alamă pînă sus la gît, închizînd bine geaca cu un zgomot de fîșîit de stofă ruptă sau șuieratul unui bici pe piele, gîjîitul aerului ce iese din gîtlej [...] sunetul fin, de mătăse al vîrfului de cuțit ce lasă în urmă o rană prelungă și deschisă [...]", paragraful terminîndu-se prin "e suficient atît, puteți continua"4. B. Sistarea iluziei referențiale Se realizează printr-o ignorare sau manipulare a reperelor tradiționale
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de aur», «a-și pune inima pe tavă» simbolizând generozitatea, compasiunea, empatia; - «o inimă de piatră», «o inimă de gheață», «fără inimă», exprimând insensibilitatea, indiferența; - în sfârșit, «a fi în inima a ceva», adică a ocupa locul central, principal. Gât, gâtlej Gâtul constituie o zonă corporală cu multe semnificații, din cauză că asigură legătura dintre cap și corp, adică între planul material și planul spiritual. Ca urmare, visul vorbește adesea, în funcție de scenariu, de potrivire sau de nepotrivire între sus și jos, între dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
medicină „psihosomatică”. Pentru frumusețea exemplelor date de Michel de Montaigne, menționăm În continuare cîteva: „O femeie care credea c-a Înghițit un ac odată cu Îmbucătura de pîine, striga și se chinuia de parcă ar fi avut o durere de neîndurat pe gîtlej, unde credea că s-ar fi oprit acul. Însă, Întrucît nu era nici o umflătură, nici partea din afară vătămată, judecînd că nu era decît Închipuire și Încăpățînare, din pricina unei bucăți de pîine care o zgîrÎiase pe gîtlej, un om isteț
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de neîndurat pe gîtlej, unde credea că s-ar fi oprit acul. Însă, Întrucît nu era nici o umflătură, nici partea din afară vătămată, judecînd că nu era decît Închipuire și Încăpățînare, din pricina unei bucăți de pîine care o zgîrÎiase pe gîtlej, un om isteț a pus-o să vomeze și În vărsătură i-a strecurat, pe furiș, un ac Îndoit. Femeia, crezînd că a lepădat acul, a simțit de Îndată dispariția durerii. Știu că un gentilom, la patru zile după ce primise
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului critic: „Violetă desfacere și dureroasă de păuni în gâtlejul ocheanului ascuns în gesturile dezolate în pâlnia de cenușă picură minutul amar de frunze, când pădurea se suflecă în anotimp ca un flux spre naufragiul verii, ca o bestie înaintea fricii”. R. a prefațat mai multe cataloage de expoziții (printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
tăcut o clipă. La muierea mea. Era blondă, dulce. Avea ochi căprui, ca și fie-mea. Dar să știi: la băiat nu mă pot gândi. Mă apucă așa, o disperare neagră și Îmi vine să urlu până mi se rupe gâtlejul. Odată am făcut-o, am urlat de era să mi-l rup de-adevăratelea. Era la o pensiune, și proprietăreasa m-a crezut nebun. Două zile n-am mai putut vorbi, Închipuiește-ți. Dar la ea mă gândesc. E altceva. După
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-i dea altceva decât ce-i trebuia lui Faulques. Asta-i bine, și-a zis. Se potrivește, fără Îndoială. E perfect. Și-a mai turnat coniac În pahar, l-a golit dintr-o suflare și, simțind cum Îi lua foc gâtlejul, a rostit cu glas tare numele lui Olvido. Ciudat nume, s-a gândit. Ce vorbă incertă. Buimac, a pus iar mâna pe sticlă, pe marginea râului morților, Întrezărind pe celălalt mal umbre care se mișcau agale, Îngrădite de cețuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în aer ca un roi de fluturi albi, / Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (d) "Când, iaca!... ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?... căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (e) "Zi frățâne-tău, zise Făt-Frumos calului său, să-și arunce stăpânu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
complet, se află la antipodul viziunii occidentale, care ține morțiș la o morală, precum în fabulele lui La Fontaine. Cuvîntul final nu se află acolo unde îl aștepți, pentru că nu există sfîrșit, în concepția scriitorului oriental, există cel mult un "gîtlej" spațio-temporal care se deschide din nou către o altă lume. A accepta cu seninătate o identitate multiplă e mai ușor în acest context. Atiq Rahimi, aidoma multor alți scriitori care au trăit experiențe similare, este afgan în gîndire și francez
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Știm să vorbim În chip și fel». (Ă). Dar noi nu cerșim pacea. Noi o vom impune, iar la nevoie vom ști s-o apărăm. Poeții noștri sunt conștienți de aceasta: «Dar dacă dușmanul/ Va scoate arcanul/ Rotund să măsoare/ Gâtlej de popoare/ Atunci da, atunci/ pentru noi, pentru prunci/ Pacea Înseamnă:/ Mâna pe armă». (Nina Cassian). Este firesc ca regimul nostru să acorde o atenție deosebită armatei noastre (Ă). Poetul N. Tăutu ca să ne ofere o imagine a armatei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
după ce mătură, ascunde gunoiul sub covor: centrul să ia ochii, în rest... - cerșetorii; unde vrei, unde nu vrei, bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită curte din centru? Cea a Teatrului Național; parte din gărduțul de fier (gardul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu-și caută dumnezeu știe ce în sarsanaua de la picioare, ridică stînga pînă-n dreptul umărului, ca și cum ar ține o vioară, iar cu dreapta apucă un imaginar arcuș. S-aude chiar un fel de melodie, dar ce s-aude-i doar tînguiala din gîtlejul lui tăbăcit de tutun. Cine-i omulețul? E un fost diblar pe la mesele locantelor, o! ce locante!, dispărut, și el, odată cu trăsurile. Trăsuri c-un cal, cu doi. Făptura omulețului de pe gard cunoaște-acum doar o singură tresărire: cînd vede calul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l păzi de duhuri, dar și pentru a nu i se "lega" mintea; în Bucovina există un descântec devenit cu timpul o rugă pentru sănătate: "Sfinte Augustine, Și tu Sfinte Trifoane, luați tulburarea cugetului, din creștetul capului, dinăuntrul creierului, din gâtlejul gâtului"14. În același scop, în Moldova, în special în regiunile riverane Prutului, este sărbătorit Sfântul Trifon, "Trif cel Nebun", a cărui zi (1 februarie) este păzită de oameni și sărbătorită "să nu înnebunească". Se consemnează de către A. Gorovei 15
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ori că le-au disprețuit?” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVI, în PSB, vol. 9, p. 541) „Și toți proorocii, împrumutând organele lor vocale Duhului ce răsuna în ei, se făceau dulceață, făcând să izvorască prin gâtlejul lor mierea dumnezeiască, pe care o folosesc și împărații și oamenii simpli spre sănătate, și a cărei gustare nu taie pofta prin săturare, ci sporește mai degrabă dorința spre împărtășirea de cele dorite”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a mă ajuta să trec oceanul nașterii și al morții”. Cu aceste cuvinte, prințul s-a aruncat la pământ în fața tigroacei. Ea era însă prea slăbită ca să se miște. Mahăsattva, fiind un om milos, nu purta sabie. Așa că își tăie gâtlejul cu o bucată ascuțită de bambus și căzu lângă tigroaică, care mâncă imediat toată carnea și sângele său, lăsându-i doar oasele. Povestirile de acest fel au o valoare inestimabilă pentru studiile folcloristice din vremea noastră, având în vedere că
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
zilnice. Da, continuau să trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și nu știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de câteva săptămâni cu carne de om. Atunci, din gâtlejul ei pornea un urlet de lup. Nici o fotografie nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drojdii artificiale, culesul mecanizat efectuat cu stângăcie, tescuirile prea brutale, șaptalizarea excesivă, neajunsurile standardizării și uniformizării gustului trebuie interzise mai mult ca niciodată -, iar fraudatorii sancționați făra milă -, dacă vrem să oferim noii generații de băutori avizați reușite demne de gâtlejul lor: o medalie în sfârșit fără revers, oarecum. Dar autorul nostru nu se limitează la a trata vinul ca pe un element de civilizație, din Caucaz până în Noua-Zeelandă, din Grecia Antică până în Africa, de la începuturile bâjbâite ale lui Noe până la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
I-nvoci pe zei în van. LEAR: O, sclav! Necredincios! ( Pune mîna pe sabie) ALBANY ȘI CORNWALL: Drag domn, reține-te! KENT: Ucide-ți doctorul și plata-ți da Infectei boli. Ia-ți darul îndărăt, Ori, cît pot scoate strigat din gîtlej, Îți spun: faci rău! LEAR: Asculta, trădător, Pe jurămîntul de vasal, ascultă-mă; That thou hast sought to make uș break our vow, Which we durst never yet, and with strained pride To come betwixt our sentence and our power
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de colb ni-i uscat Dă-ne, copilă, din vinul tău, Pe-al berii meleag ne-om întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică, la brâu. Nu-i vorbă, de vin pivnița-mi prisosește Dar dintre voi nimeni nu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se simți Înfășurat, strâns din toate părțile, ca și cum ar fi fost legat și Împins Într-un sac. Era din nou Întuneric și foarte cald, și Gavrilescu Înțelese că nu va putea rezista mult, se va sufoca. Încercă să țipe, dar gâtlejul Îi era uscat, lemnos, și sunetele păreau Înecate În pâslă.”( 34) Episodul al patrulea. Reîntors din lumea În care evadase, Gavrilescu găsește aceeași căldură de la Început. Comportamentul lui este neschimbat și este obsedat de timpul concret. Încearcă să lege conversații
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]