1,239 matches
-
de furioși, lovindu-se de pereți și agitându-și brațele. Muzica ce ne pompase în sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, și de-abia în clipele când întunericul s-a împletit cu tăcerea ne-am dat seama ce gălăgie fusese. Nu știu cine își serbase ziua, adusese pe hol o stație cât toate zilele și chemase tot căminul la petrecere. Coborâsem de la primele acorduri și mă amestecasem printre oamenii care, tot așa, curgeau de te miri unde, ua, chef, ueei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trepte, începusem să transpir. Lângă intrarea în beci l-am văzut pe domnul Neacșu, care ducea gunoiul. Ușa apartamentului său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea că așa n-o să mai fie rahați pe mașina lui taică-meu. N-am înțeles ce avea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rânduri de scări, trase de ușa de intrare În clădire și dădu peste Puccetti, un recrut care intrase În forțele de poliție de mai puțin de cinci luni. — Buon giorno, signor commissario, zise Puccetti voios și salută, făcând prea multă gălăgie și mișcându-se mai mult decât i se părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La marginea apei, văzu șalupa poliției acostată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la revedere, oriunde vei merge pe vremea asta, ai grijă, omule, poate îți cauți și tu liniștea, toți o căutăm, iar eu mai mult decât toți, asta am căutat mereu și nu am găsit, liniștea, am avut parte numai de gălăgie, dar nu aceea care face urechile să țiuie, e vorba despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îți cauți și tu liniștea, toți o căutăm, iar eu mai mult decât toți, asta am căutat mereu și nu am găsit, liniștea, am avut parte numai de gălăgie, dar nu aceea care face urechile să țiuie, e vorba despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tot traiectul Canalului DunăreMarea Negră (În prima variantă) constituie, Împreună cu cele aflate În celelalte temnițe și lagăre de exterminare din țară, temelia României Creștine de mâine, când sperăm că va Înceta pentru totdeauna domnia lui Antihrist În spațiul mioritic. Dacă gălăgia nu a reușit să Întrerupă cuvântarea cea mai potrivită, În schimb, la consemnul senatorului, moderatorul Îi ceru domnului Bucescu să-și scurteze discursul. N-am tolerat nici acest gest ostil, ci Îi făcui moderatorului semn cu degetul pe obraz cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
noua mea atitudine, stafia stătea În cumpănĂ. Dacă nu-mi dai imediat stiloul, te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu, dând un pumn demonstrativ În masă și apu- cându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălĂgia și violența. FĂră să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. la câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. mi- am amintit că-l pusesem acolo când Îmi dădusem chiloții jos să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
noua mea atitudine, stafia stătea în cumpănă. Dacă nu-mi dai imediat stiloul, te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu, dând un pumn demonstrativ în masă și apucându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălăgia și violența. Fără să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. La câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. Mi- am amintit că-l pusesem acolo când îmi dădusem chiloții jos să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără adversar, evident, dar, cu atât mai bine, pentru el, pentru domnul Să trăiți Bine! Urmau alegerile. S-a Înscris În cursa pentru președinția țării. Nu atât ca urmare a votului propriu-zis, a voinței populare, cât, mai cu seamă, prin gălăgie, prin fraudă și unirea cu forțe de condiție și corectitudine Îndoielnice, și puse pe accederea, cu orice preț, la putere, acest ultim val a fost, și el, cucerit, vasul, enorm, al fostului căpitan-comandant de cursă lungă, acum, comandant suprem În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
după știința lor, Apă de Maluri, iar, după cea a buletinului de identitate, am spus, Ștefăniță Vintilă. A venit, Întins, la masa lor. Ei l-au Întâmpinat cu ridicarea În picioare, cu strângeri zdravene de mâini, cu sărutări, cu mare gălăgie mare. Cât mai stăm? Nu mult. Bă, eu am Întrebat, cât, nu, dacă, mult ori puțin. Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de salcâm. Unde-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fel. Ba, char, se bucura. Și, după ce tractorul cu remorca au fost trase unde era indicat, iar vaca, dată jos, și dusă alături de celelalte, din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o mare gălăgie. Și veneau, oamenii, și se tot adunau, ca la ceva ieșit din comun. Și, chiar, era, cu adevăratelea, ceva ieșit din comun. Conducerea ceapeului hotărâse să mărească un grajd. Ferma era pe fosta proprietate a unui fost general, care, mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de acord. Mai apoi, au mai fost de acord, și alții. Și, În noaptea cu pricina, pe la cântatul cocoșilor, Dan sosi acasă, cu o Întreagă șleahtă de derbedei. Și derbedeauce. Unii și unele - sub imperiul lui Bachus, dezlănțuit. Cu mare gălăgie. Când au ajuns aproape de casă, unii au rămas uimiți, alții, nici nu au băgat de seamă, iar, Dan cel Mic, mai treaz decât toți dintre ei, a prins a se preface, că, ceva, de neînțeles, se petrece cu el. Ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la șase! Am început să mă satur. - De ce nu pictezi? - Pentru că nu pot. Nu pictezi așa cum ai bate un cui. Îți trebuie inspirație, nu numai nevoie. Liniște. - Nu ai liniște? Tac - ca și pisica. Așa-i, Pufulina? Noi nu facem gălăgie. - Nu e vorba de gălăgie. Nu mă pot concentra. Nu am liniștea spirituală. Aș face ceva și nu știu ce. Nu pot să pictez acuma, de astă sunt sigur. - Proiectele alea ale tale sunt tâmpenii. Nu le poți aplică în țară, nici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mă satur. - De ce nu pictezi? - Pentru că nu pot. Nu pictezi așa cum ai bate un cui. Îți trebuie inspirație, nu numai nevoie. Liniște. - Nu ai liniște? Tac - ca și pisica. Așa-i, Pufulina? Noi nu facem gălăgie. - Nu e vorba de gălăgie. Nu mă pot concentra. Nu am liniștea spirituală. Aș face ceva și nu știu ce. Nu pot să pictez acuma, de astă sunt sigur. - Proiectele alea ale tale sunt tâmpenii. Nu le poți aplică în țară, nici aici... - Poate că nu - dar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
adevărul? Oare el există? Cine îl cunoaște? Cei ce râd zgomotos pe terasele de pe plajă, dansând pe jumătate beți, extrem de „veseli” în țipetele trompetei, au mai multă dreptate decât cel ce doarme, beat mort, cu capul pe masă, indiferent la gălăgie, râsete și trompeta? Dacă și-ar spune fiecare povestea, am află o infinitate de povești. Nu este o singură piața, cu o singură tarabă. Tot ce pot spune că eu sunt într-o anumită piața, în spatele propriei mele tejghele
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să-l facă pe Berg să afle o posibilă continuare, un sfîrșit potrivit. În bar, nu prea multă lume; nu era bine, de la o masă la alta puteau fi auzite chiar și șoaptele. S-au mutat În alt local; aici gălăgia era prea mare, iar din boxele agățate de-a lungul pereților muzica Întregea vacarmul. Ar fi trebuit să strige unul la altul pentru a se putea, cît de cît, Înțelege. După două-trei votci, ar fi fost și mai greu. Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie. Ceilalți sosiseră deja și au cântat „La mulți ani!” pe mai multe voci decât erau ei ca număr de persoane. Iuliana a numărat cinci băieți și șapte fete, în afara altor două în ținută de ospătar, care s-au retras pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
asta. Simplu... În plus, știi bine că m-am răsculat de câteva ori din cauza bugetului insuficient și am atacat-o, învinuind-o de pasivitate... Nu m-a uitat, bineînțeles... Om vedea! - Da, da, da! Înțeleg... Cu pași mici și fără gălăgie poți urca Everestul, dacă-ți propui. Lucreaz-o cum știi mai bine, dar nici nu exagera. Știi că are un cuvânt greu oriunde... - Așa este... Sunt liniștit. Presimt că va fi totul bine. Dumnezeu mă va ajuta.... Este o chestiune de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte produse ale industriei sale, dulapuri, cufere. Sohațchi cultiva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mânca cevapicant, ceva extraordinar, ce zici, mamă-soacră, mirosea a varză la dumneata azi. - Păi, am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apucat și cu copiii acum?! Se vede că ai prea multe parale. Stănică se înfurie: - M-a apucat, fiindcă eu sunt un sentimental, un individcu patima familiei, cum am apucat de la părinți. Vreau eu să am casă plină, să aud gălăgia copiilor, să-mi asigur nemurirea prin urmași, să-mi poarte și mie cineva numele Rațiu mai departe. -Ei, și ce vrei tu să facă Olimpia? Ce, este vina ei? Doar a făcut o dată un copil. Ți-aș spune ceva, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
primindu-i pe ceilalți în casa de spiritualitate în care trăiește. Această prezență misterioasă a lui Dumnezeu, care ne recheamă atenția asupra sensului transcendent al fericirii se descoperă oriunde, într-un loc pierdut printre copacii de la țară ca și în gălăgia plină de praf a unei metropole. Această privire este expresia unui nou mod de a vedea ceea ce se așteaptă de la viață, deoarece se referă la dimensiunea cea mai sublimă a persoanei, deschisă spre valoarea ei intențională și vocațională. Este o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
simțise ceva și-l chemase, la ordin, pe Spiridon, să verifice cu ochii lui ce-i cu hărmălaia aia și să-i frece ridichia. Spiridon, umilit, uitase să închidă bine, în urma sa, toate ușile Palatului, să nu răzbată până la ei gălăgia. La musafiri. Cum era când Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrării ideologice și-a învățămîntului politic. Cum era când, de alături, se auzeau ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Și cum se învifora vocea, când hârâită, de boșorog
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în tăblia mesei de mahon și încercînd figura cu ridicatul în picioare. Era cald. Prin decupajele savante ale transperantelor, lumina scăzuse. Spoturile de raze ce erau împărțite de aici, ca un pachet de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un Genel ațipit, planau pe deasupra platourilor cu urme de muștar, maioneză, pielițe de salam de Sibiu și scobitori îmbîcsite. Băieți buni, de la nivelurile lor de inteligență
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]