7,117 matches
-
ne chema de afară, dar nu puteam face nimic - se Înțelege că nu puteam ieși din adăpost. Și, deodată, a căzut o mină sau așa ceva - da, cred că era o mină - și a distrus trei case, de-a rămas o gaură enormă. Azi-dimineață, Minny n-a dat nici un semn de viață. David nu-și pierduse speranța, dar eu am presimțit totul, dragul meu Ernest, din clipa cînd am auzit-o ce trist mieuna, sărăcuța... Era o poveste palpitantă, dar Rowe n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doi ani, un coșmar paranoic în timpul căruia lăsasem să-mi intre în creier un cal troian. Catherine, care încercase zadarnic să mă calmeze, mi se păruse atunci o pasăre de pradă ostilă. Îmi simțisem creierii cum alunecă pe pernă prin gaura pe care mi-o făcuse ea în craniu. Mi-aminteam că plânsesem ca un copil și că mă agățasem de brațul ei, implorând-o să nu mă părăsească, timp în care simțeam că mi se reduce corpul la dimensiunea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
alta, la stagnarea cunoscută, fiindcă nu va fi în stare să taie în carne vie, pentru că n-are cum. Va încerca să facă rost de bani, și nu știu în ce măsură va reuși, dar se va confrunta în același timp cu găurile negre din economie, pe care nu va avea curajul să le închidă. Dată fiind percepția lui negativă pe plan internațional, PDSR va trebui să dea întruna dovezi de partid democratic, de partid modern. Dovezi pe care până acum nu le-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
economică a condus la o reacție în lanț. În opinia ziaristului Dan Pavel există cinci priorități, care merită a fi precizate: „ statul de drept (din multe puncte de vedere, românii nu sunt egali în fața legii, iar Justiția funcționează aiurea); astuparea «găurilor negre » din economie, adică a acelor imense întreprinderi pentru a căror lipsă de eficiență plătim cu toții, fie prin privatizarea lor, fie prin închiderea lor definitivă; reforma constituțională, corectarea articolelor care împiedică funcționarea eficientă a puterilor în stat, iar între acestea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și companii de stat vor trebui să le facă până la urmă cineva, altfel nu va fi stăpânită inflația datorită prețurilor mari practicate (de monopol). Dacă nu există șanse de a putea fi cumpărate vreodată e necesară închiderea unor astfel de «găuri negre » ale economiei. Nu e corect să plătim noi cu toții greșelile altora, care nu au făcut nici modernizări, nici restructurări de personal și nu au căutat alte soluții viabile. Spargerea monopolurilor nu e o treabă ușoară dar nici imposibilă. Cum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Facem licitație, alegem o firmă bună, cu meseriași cu experiență, profesioniști! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcăm și singuri! - Dar vreau doar să ajut... Vișină era în pragul apoplexiei. - Domne, cară-te de aici! urlă. Și astupă dracu’ gaura aia! Pleacă! Huo! - Dar lasă-l, domnule, să-și vadă de treabă, nu ne vrea decât binele, se băgă în discuție un domn de la etajul unu. - Ce te bagi, bă? răcni Vișină. Ce te bagi? Sunt Inspector Municipal, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
libertate și de pace, a răspuns. Am dedus că nu voi primi chiloți. Magazionerul mi-a dat o cască nouă. Baba care a tras în mine l-a nimerit și pe Crosse, care tocmai fura varză murată. Acum are o gaură în picior. 07.01. Războiul s-a terminat. Am câștigat. Niște camioane ne transportă acasa. Voi avea chiloți! Căpitanul mi-a dat o medalie, Crucea Curajului sau cam asa ceva. 08.01. Am ajuns. Mama a plâns de bucurie, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu de citit. De făcut. Fac chestii cu cărțile. Obiecte. Da, opere: statui, tablouri, cum vrei să le numești. Am avut și o expoziție. Fixez cărțile cu rășini și gata închise, sau deschise, sau le dau forme, le sculptez, fac găuri în ele. Cartea e o materie bună de prelucrat, se pot face atâtea lucruri din ea... — Și Ludmila e de acord? Îi plac lucrările mele. Îmi dă sfaturi. Criticii spun că ceea ce fac e important. Acum îmi pun toate operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plângă și-o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic și n-am să umblu, pentru că știu că ei plâng, chiar și directorul de la școală. Parcă mi-a făcut cineva o gaură sub coaste, a pus un furtun cu canea, l-a tras greu, i-a dat drumul, să iasă apa pe care-am înghițit-o. Și din mine tot curge apă cu mătasea-broaștei și mormoloci mici, negri-cenușii. - Dă-te de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se tragă în ei, deși acolo n-a aruncat nimeni nici măcar un cartof sau o patlagea în capul lor... A luat trenul și s-a dus la Timișoara s-ajute să care răniții, s-a întors de-acolo c-o gaură în pulover și cu inima frântă... Pe urmă, a stat în Piață cu golanii, a cântat, a purtat ecuson la vedere... Nu l-au bătut minerii, dar numai pentru că n-are barbă... Și-ar fi lăsat el, da’ nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atenție, parcă undeva lipsește o treaptă. Au strâns, văd, linoleumul gri. - Nu știți nici măcar Shakespeare? îmi ies din pepeni. Nici Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod miraculos, se mai ține în picioare la terminarea bombardamentelor. Becurile nu fac prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voce mai plină. Nimeni nu știe când se frânge, pare rezistent, dar nu e, pare fără sfârșit, dar nu e, numai cei necugetați adună averi, uitând de mântuirea sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi-ar fi greu să-ți spun... E ceva mai alegoric. Poate-o fi având valoare, eu nu-mi dau seama. După mine, e-o adunătură de fiare... Așa, dintr-o parte, seamănă c-un soi de înger c-o gaură în loc de cap, cu niște aripi ascuțite, niște globuri... Eugenia, prezentatoarea noastră, zice că-i o chestie de treierat reciclată. - Cum s-au pricopsit cu ea? Și de ce la Agronomie? - A, a donat-o Universității un artist contemporan francez, rectorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se mai găsește aici e Brandy Alexander, doborâtă de-un foc de pușcă, întinsă la capătul scărilor și sângerând de moarte. Îmi spun că șuvoiul de roșu care țâșnește din gaura de glonț a lui Brandy nu e sânge, ci mai degrabă un instrument sociopolitic. Chestia cu clonarea după reclamele alea la șampon, ei bine, e valabilă și pentru mine cum e și pentru Brandy Alexander. Să-mpuști orice persoană prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Al arderii unei cărți. Probabil că asta-i valabil pentru orice crimă din lume. Soiul ăsta de produse suntem cu toții. Brandy Alexander, regina absolută, cu picioare lungi și lăptoase, a petrecărețelor de primă clasă, Brandy își varsă măruntaiele printr-o gaură de glonț în minunata jachetă de la costum. Costumul e-un Bob Mackie alb pe care Brandy l-a cumpărat cu reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]