2,190 matches
-
își dăduseră mâinile sub egida Partidului Creștin Social Român (1908-1910) de sub conducerea lui Iancu Flondor, „Revista politică” de la Suceava reapare. Își trăiește viața de luptă politică și culturală, dar și informațională până la 16 aprilie 1911. * Vasile Bumbac (1837-1918), scriitor și gazetar a făcut parte din liceu la Cernăuți, ca elev al lui Aron Pumnul la care a și locuit împreună cu Mihai Eminescu. În 1871 a participat la organizarea serbărilor de la Putna. Ca scriitor, versuri, proză, literatură populară și traduceri din literatura
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Galiția, apărarea etniei române, acordarea pentru ea a unei autonomii în administrație. Copiii familiei Doxachi și Elena Hurmuzachi, educați și crescuți în spirit românesc, alături de alți intelectuali, au continuat și aprofundat opera părinților și înaintașilor lor. În toamna anului 1848, gazetarul și omul politic Gheorghe Barițiu, cu „casa jefuită, nevastăsa cu un copil la piept, cu altul de mână, pribeag prin Țara Românească, fără adăpost și în mângâiere, el însuși în prinsoare muscălească, purtat de la Câmpina la Cernăuți și aici aruncat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al muncii, sănătății și binelui public în guvernul PNL Tătărăscu. Președinte al organizațiilor județene PNL Cernăuți, Storojineț, Rădăuți, Suceava, Câmpulung. Din 1918 deputat și senator în toate legislaturile. Senator de drept, dar și un nelipsit creator de presă românească. Alt gazetar, alt lider PNL, de data aceasta georgist: Alecu Procopovici, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, fost membru al Consiliului Național al Adunării Constituante care a hotărât unirea Bucovinei cu România; director general al învățământului în Bucovina. Șef al organizației PNL
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
DAMIAN, Mircea (pseudonim al lui Constantin Mătușa; 14.III.1899, Izvoru, j. Olt - 6.VI.1948, București), prozator și gazetar. Era al treilea dintre cei șapte copii ai unei familii de țărani săraci. Isprăvind clasele primare în satul natal, băiatul, căruia nu-i place viața la țară, este înscris la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina. După absolvire (1916), urmează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele „Vitrina literară” (1929; seria a doua - în 1934), „Pumnul” (1932-1933), „gazetă săptămânală de polemică și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
lui Brâncuși. Consoarta sa, Aneta (născută Bobescu), îi va zămisli vreo 13 copii, dintre care s-au mai ilustrat în lumea literelor Iancu (Ion C.) Bacalbașa (n. 1863, la Brăila) și Anton (Tony) Bacalbașa (n. 1865, tot la Brăila), virulentul gazetar social-democrat, cel mai talentat dintre toți, mort însă în plină tinerețe, încă înainte de sfârșitul secolului. Constantin Bacalbașa și-a început școala la Brăila, unde familia sa re venise după Războiul Crimeii; prin 1868 era elev în clasa I a gimnaziului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
curente puternice și predominătoare. Unul, al așa-zisei aristocrații, care găsește rău tot ce este românesc și desprețuiește scena românească cu desăvârșire, și altul al șovinismului, al patriotismului absurd care găsește bună orice inepție, destul să fie românească.“ Foarte tânărul gazetar, aflat la începutul unui drum care va dura 54 de ani, se orienta cu destulă siguranță și în problemele politice ale vremii, condamnând, de pildă, marile puteri europene (în cazul respectiv Austro-Ungaria și Germania) care, folosind argumente foarte puțin diplomatice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bacalbașa și-a găsit o slujbă de redactor la foaia con servatoare Epoca, și ea de înaltă ținută jurnalistică, apărută curând (noiembrie 1885), unde combativul om politic Nicolae Filipescu i-a încredințat o rubrică trisăptămânală, „Cronica glumeață“, pe care junele gazetar o va semna cu pseudonimul Radu Țandără. Un an mai târziu însă, la recoman darea amicului său Constantin Mille, Bacalbașa împreună cu Em. A. Frun zescu va trece ca redactor la gazeta liberal-radicală Lupta, mutată de fondatorul ei, omul politic democrat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
răsplătite. Dă-ne unitatea neamului și hotărăște ca toate țările locuite de frați din sângele nostru să revie acolo de unde le-au răpit vitregia vremurilor și ticăloșia oamenilor.“18 Rămas în Bucureștii tuturor suferințelor în lunile grele ale ocupației, neobositul gazetar - care nu concepea să colaboreze cu inamicul - va fi nevoit să-și acorde o mai îndelungată perioadă de nedorită odihnă; își va nota însă, cu revoltă, umilințele îndurate alături de cei rămași în orașul vremelnic ocupat. Pentru activitatea sa ziaristică patriotică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este, în linii mari, exact (cu rezervele pe care le vom exprima, ori de câte ori va fi nevoie, în notele de subsol), el sesizând, în spiritul adevărului is toric, principalele evenimente ale perioadei la care se referă, comentate de pe po zițiile unui gazetar democrat, sincer interesat în progresul real al țării. Sim patiile sale se îndreaptă, în primele capitole, către liberalii radicali, conduși de C.A. Rosetti studiu introductiv 25 47. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Ed. pentru Literatură, București, 1966, p. 266
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru vremea aceea și crea omului un titlu mai mult de democratism. Ce document interesant al timpului! Faptul că Brătianu devenea negustor și intra în rândurile burgheziei era o dovadă de democratism! C.A. Rosetti împărtășea soarta tuturor săracilor. Simplul gazetar fără avere, care totuși putea trăi la Paris cu nevasta și cu patru copii, nu putea fi un om cinstit. Și de aci calomnia. Rosetti, pe care adversarii îl porecleau Berlicoco, era acuzat că a putut agonisi averi mari, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a pus sufletul, mintea și caracterul celui dispărut sub lupa nepărtinitoare a istoriei și ne-a dat nouă, celor de azi, și va transmite celor de mâine și de întotdeauna un alt C.A. Rosetti, care a fost nu numai gazetarul scriitor, dar gazetarul luptător pentru cauza poporului său. Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii de la 1871. Pe vremea aceea ziaristul C.A. Rosetti trăia, însă era în câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, neghina era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mintea și caracterul celui dispărut sub lupa nepărtinitoare a istoriei și ne-a dat nouă, celor de azi, și va transmite celor de mâine și de întotdeauna un alt C.A. Rosetti, care a fost nu numai gazetarul scriitor, dar gazetarul luptător pentru cauza poporului său. Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii de la 1871. Pe vremea aceea ziaristul C.A. Rosetti trăia, însă era în câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, neghina era încă amestecată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mănânce și ei o bucată de pâine, dar că nu le mai poate da“. Ghica fiind învinuit nominal că ar fi intervenit pe lângă A.D. Holban, președintele „congresului“, în favoarea gazetelor nesupuse). În ultima sa ședință, de la 8/20 noiembrie 1871, reuniunea gazetarilor liberali a adoptat - cu rezerve exprimate de reprezentanții gazetelor Informațiunile și Opiniunea publică și în absența celor trei publicații amintite mai sus -, programul-manifest reprodus corect de Bacalbașa în această carte. Cu toate defecțiunile întâmpinate pe parcurs - determinate, desigur, de ambițiile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
polițiști îndepărtați din instituție, care au trimis proteste la rege prin ministrul de resort și prin presă. Motivul real a fost o campanie inițiată de Eugen Titeanu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne și patron de ziare, cu sprijinul gazetarilor îndepărtați de directorul general - „când știut este că gurile rele din presă trebuie întotdeauna plătite” - care le-a tăiat subvențiile acordate până atunci. La această campanie s-au raliat și liderii P.N.Ț., în urma „eliminării funcționarilor ardeleni” din D.G.P., susținuți
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături familiale în Ungaria, soțiile ofițerilor sau funcționarilor superiori, soldați minoritari, studenții și elevii care urmau studii în Ungaria, preoții, profesorii și gazetarii maghiari, dezertorii români, proprietarii de pământ din zona de graniță ș.a.m.d. Transmiterea datelor obținute a fost efectuată prin curierii diplomatici ai Legației, prin aparate de radio-emisie clandestine și, în cazuri urgente, prin telefon sau telegraf în limbaj codificat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cu o atenție deosebită povestea Zâna Zorilor, o reușită a basmului cult românesc. În alte capitole este abordată biografia lui Slavici, cu citate copioase din evocările consacrate acestuia, procedeu utilizat și în abordarea cu delicate implicații a activității sale de gazetar în timpul primului război mondial, care i-a adus condamnarea la închisoare. Exegetul reține și comentează acuza lui N. Iorga de colaboraționism cu autoritățile de ocupație, dar îmbrățișează fără rezerve opiniile lui Slavici din volumul Închisorile mele. Interesul lui M. pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
, Ioan (18.I.1848, Șiria, j. Arad - 17.VIII.1925, Crucea de Jos - Panciu), prozator, dramaturg, memorialist și gazetar. A fost al doilea din cei cinci copii ai Elenei (n. Borlea) și ai lui Savu Slavici, meșter cojocar, care s-a ocupat și cu negustorii de tot felul. Mama sa era dintr-o familie de cărturari ardeleni. S. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
, Mariu(s) (24.X.1868, Craiova - 1949, București), prozator și gazetar. Este fiul Emmei (n. Carada) și al lui Ioan Theodorian, ziarist. Urmează cursurile Colegiului „Carol I” din Craiova și Facultatea Juridică a Universității din București, unde obține licența în 1890. Lucrează ca avocat al Creditului Funciar Rural, după un timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
Ion Mazâlu, Jean de Mourta, Protosinghelul Agafton Otmenedec, L. Rose, D. R. Siobert, I. Tornaghi. În 1912 este primit în Societatea Scriitorilor din România. Convertit la catolicism, o perioadă conduce Comitetul Presei Catolice din România. În paralel cu activitatea de gazetar și literat, se remarcă și ca om politic, fiind ales de două ori senator. Cărțile de literatură ale lui T., puține la număr în comparație cu cele dedicate religiei sau politicii, au o consistență fragilă, reușitele artistice fiind secvențiale și ocazionale. Textele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
publicație care a mers „Împotriva curentului” politic dominant la 1848, susținut de majoritatea intelectualilor români din Transilvania. Abătându-se de la linia trasată de Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" sau Avram Iancu XE "Iancu" , gazetarii care au redactat această publicație au susținut cu căldură cauza revoluției maghiare, În loc să o combată. În Banat, În Bihor sau În Maramureș, adică În acele regiuni care făceau parte, sub raport administrativ, din Ungaria (și nu din Marele Principat al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-l pe seama lipsei de civilizație și a caracterului influențabil al acestora. Existau Însă, chiar În acea perioadă, și voci care se pronunțau În favoarea unei tratări mai obiective a evenimentelor din Transilvania. Printre cei care vor reuși acest lucru se numărau gazetarii de la Márczius Tizenötödike XE "Márczius Tizenötödike" , care nu treceau sub tăcere nici actele reprobabile comise de partea maghiară, mai cu seamă de către trupele de secui. În opinia respectivilor jurnaliști, indiferent cărei tabere ar fi aparținut autorii violențelor, ele erau tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și rolul naționalităților din Ungaria. Un prim articol semnificativ În care Jókai abordează relația dintre maghiari și celelalte etnii ale Ungariei este cel apărut În Pesti Hírlap, În decembrie 1848, În plină desfășurare a sângerosului război civil din Transilvania. Tânărul gazetar revoluționar preciza aici că „problema cea mai sfântă” a momentului respectiv era menținerea integrității teritoriale a Ungariei. Desigur, el combate vehement cotropirea țării sale de către trupele austriece, dar, În același timp, se opune și fărâmițării Ungariei pe baza revendicărilor diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
băutura lui Înrădăcinată În toată țara Între opt milioane de suflete și se poate zice cum că jumătate din fărădelegi sunt pricinuite prin beție. Alcoolismul și propaganda din jurul societăților de temperanță reprezentau, de altfel, o temă frecvent Întâlnită În articolele gazetarului ardelean și, ca de obicei, el are În vedere aluzia la realitățile de acasă, Înfățișând ravagiile beției din Irlanda pentru a-și alarma proprii concetățeni. Cu toate acestea, și Bariț XE "Bariț" explică fenomenul alcoolismului prin cauze de natură social-economică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
, Emil (12.V.1897, Hudești, j. Botoșani - 5.II.1977, București), gazetar, poet și traducător. Fiu al Zoei și al preotului Ion Sârghie, S. a absolvit și el seminarul, în Iași, la „Veniamin Costache”, dar nu s-a îndreptat către preoție, ci a urmat (sau numai a audiat) cursuri la Facultatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]