931 matches
-
Andrei. -Cred că vinul cel cald ne-a pus pe chituci, Radu. -Vinul... muzica, și mai ales doinele. -Bicicleta e la mine acasă, ți-am luat-o a doua zi. -Foarte bine, mulțumesc Andrei. Andrei deschise geanta și scoase o geacă, un pulovăr și o pereche de ghete noi, zicând: -Radu, ți-am adus aceste lucruri deoarece știam că ai nevoie de ele. Livia cred că o cunoști, fata din L., care lucrează la vie, mi-a povestit totul, ea fiind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și ia ceva de băut!“. Ăla a venit cu trei jumătăți de votcă. Ne-am apucat să bem... Deci, eu stăteam mai așa, ăia stăteau mai încolo. Și Toma îl bătea pe ăla, de ce l-a dat în primire cu gecile, că: „Uite, acum mă duc la pușcărie pentru tine, că m-ai dat în primire. Dar, până mă duc la pușcărie, te rup, te mierlesc“. Treaba asta a durat cam o oră și ceva. Băutura începuse să urce la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dimineață când plecat o conservă de carne și pateu, nu că le-am luat, dar eu zic puteți da orice pedeapsă, dar rușine spuneți că furat. Crima MANDIN ceas mina, 2 cartoane viceroy, 1 ness Fapta? Păi, normal noi furam geci de blugi din discotecă. Pe 29 aprilie 91 am fost la discotecă și pe seara aia nu s-a făcut nimic. Fiind cu Dacia cu un prieten, am luat sabia din portbagaj și am apucat să omor pe unul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mie niște pâine? - Da’ pe asta n-o vrei, pișpirică? *** - Crezi c-o să facă bază americană în Copou? mă scoate unul din rememorări. Întâi nu înțeleg de ce merge așa la sigur, după aceea îmi dau seama că-s îmbrăcat în geacă de ofițer, luată de la văru-meu dup-o partidă de pocher. - Nu știu, e posibil, așa se-aude... - Nu prea-i voie să spuneți, confidențial, secret de serviciu, ordine, socoteli... da’ hai, între noi, e pe roate, se pornește? Sau, zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
joc de mine. Ce v-am făcut eu vouă, cu ce v-am supărat? Nu vreau să rămân! Descuie ușa, trebuie să plec, o să raportez! Vă dau toți banii care îi am, soldele până la avansare, blugii, adidașii, Mihai îți dau geaca, știu că-ți place, este nouă, și ghetele, își dau tot ce am. Costin, te-am ajutat mereu, îți scriu teza, roagă-i să mă lase în pace. Bogdane, îți fac toate plantoanele. Vlade, te rog, deschide ușa! Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unde scoatem cămașa și țara din criză. Ați văzut ce șampanie aveau, de-aia mare, poate au furat-o de la formula unu. Liberalii lui Crin veneau În vizită de curtoazie, Îngălbeniți de emoție, pesediștii mergeau la liberali cu obraji și geci roșii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ președinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile și apărea Videanu cu date proaspete. Din juma În juma de oră, că ăștia sunt tari la numărătoarea care le convine... Cum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iar a venit toamna, iar e nașparlie situația, Îmi vine să-mi iau câmpii. Deocamdată, nu-l bagă În seamă niciunul dintre prietenii de pahar. Gore soarbe dintr-un coniac, pe terasa din cartier e răcoare spre frig, stă cu geaca de fâș pe umeri și trage cu ochiul către ferestre. Și-ar pune și gluga În cap, dar nu vrea să dea naștere la glume. Sandule, a-nceput să strângă, mă... Ce, șurubul? E, șurubul, ăla e din ce În ce mai strâns, o să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
batoane, sincer, sunt prea mult.) — Poftim, zice, după care se uită mai bine la mine. Bex, ce‑i cu tine? — Nimic, spun, roșie la față. Încerc doar să împăturesc vesta asta ca să nu ocupe atâta loc. Am pus deja o geacă de blugi și una de piele, dar nu poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine poate foarte bine să înceapă să ningă. Și ce se întâmplă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și - care sunt principiile tale financiare fundamentale? mă întreabă Suze cu interes. — Îhm... păi, încă n‑am nici unul, zic, pictându‑mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o fi momentul. Îmi înșurubez gloss‑ul și‑mi iau geaca. Ne vedem mai târziu. — OK, zice Suze. Și nu uita! O singură pereche de pantofi! — Bine! Promit! E foarte drăguț din partea lui Suze că‑și face atâtea griji pentru mine. Dar chiar nu e cazul. Sinceră să fiu, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic, simțind cum mă înroșesc. Nu... nu știu. Fata ridică din sprâncene, bagă mâna în poșetă, caută și până la urmă scoate un cartonaș. Uite, iubito, asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să o aștepți pe următoarea. Mă uit când la una, când la alta, vrăjită. Mă simt ca un explorator care află ceva despre un trib nomad misterios. Așa că, dacă vrei s‑o prinzi pe asta de azi, zice fata cu geacă de piele, bătând cu degetul în cartonaș și aducându‑mă înapoi la viață, ar cam trebui să te grăbești. N‑am ieșit în viața mea dintr‑un magazin cu viteza cu care am ieșit din ăsta. Ținând strâns de cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu‑mi spune nimic. — Bună! zice un tip cu geacă de blugi, cu o cafea în mână. Vine la ușă, tastează un cod și deschide ușa. Te‑ai rătăcit? Pe cine cauți? Nu prea știu, zic șovăind. O caut pe o tipă care lucrează aici, dar nu mai știu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă ocupa de el și de întreaga situație este cea directă. —A, da? Și ce ți-a spus? îl întreb sorbindu-mi vinul și privindu-l drept în ochi, care acum sunt mai mult verzi decât gri. Și-a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o fi costat o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru Davey și îi vei fi de mare ajutor. E clar că tipului îi place s-o facă pe stăpânul. E ca și cum el ne-ar fi dat permisiunea să vorbim despre întâlnire, chiar dacă, evident, asta urma să facem. Își ia geaca. Îl bate pe umăr pe Davey, îmi face cu mâna și se îndreaptă spre ușă. E grozav, nu-i așa? Încerc să-i răspund cu tact. Important e că voi vă înțelegeți. — Vorbești de parcă am forma un cuplu, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai amintit - bine ascuns în buzunar și dau cu ochii de Finn. Fumează stând pe o bancă și arată ca un personaj din romanele lui Dostoievski, dacă ar fi posibil ca acestea să poarte lanț de argint cu monogramă și geacă de motor cu mâneci roșii, dungate. Desigur, un designer ar putea imagina o astfel de ținută pentru unul dintre frații Karamazov într-o adaptare pentru secolul nostru. Intenționez să-mi schimb brusc traiectoria și încerc să mă furișez neobservată - n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când l-am văzut urcând pe cea de vizavi. Mi-a sărit inima din piept, dar mi-am dat seama imediat că nu e el și m-am liniștit. Avea părul strâns în coadă, purta un pulover cu dungi, o geacă de piele și blugi. Maxilarul semăna cu al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick arăta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate, așa cum spunea el. Din pachet apăru un costum de bleu-jeans compus din pantaloni bleumarenînchis, cu o frumoasă curea Împletită, cămașă subțire și prespălată de aceeași culoare, o geacă de vară cu mâneci detașabile și o haină groasă și Îmblănită, toate având inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să admire, și se numește tot Maria. Seara, târziu, am avut puțin timp să vorbesc cu părintele Mihai despre activitatea lui aici, despre experiențele făcute, despre ceea ce a putut cunoaște. Înainte de a merge la culcare, după ce mi-a oferit o geacă și un tricou, de care cred că o să am nevoie în trecerea peste Pirinei, am putut să- l ascult puțin, vorbindu-mi despre preoții francezi și realitățile de aici. Din cele ce-mi spunea, o idee pe care am reținut
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
eu sunt îmbrăcat doar cu pantaloni și o cămașă cu mânecă scurtă și-mi spune că așa nu este bine, că sigur am nevoie de ceva mai călduros. Imi oferă un polar, fără să accepte vreo plată pentru el. Regret geaca primită de la părintele Mihai și pe care am lăsat-o undeva pe drum, dar iată că acum problema se rezolvă prin grija acestei femei. Numărul pelerinilor ce pornesc la drum pe strada Napoleon este impresionant, și-mi aduce aminte de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se presupune că le deține. La așa ceva doar eu m-am gândit, În nici un caz ei, care Încă se mai chinuiau să-l identifice. Dar care dintre ei spui că e? — Uite-l, tu, cu costum sport, geantă de umăr, geacă. N-arată rău pentru vârsta lui! Hei, cască ochii mai bine! Unde te uiți, că nu-i ăla! Ăla e Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11 era lângă știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe loc de panică și, strângând cu Îndârjire toarta poșetei, ar repeta În gând, cu pasiunea cu care o bigotă rostește rugăciunea, cuvintele demne al căror scop ascuns va fi să ceară, așa cum am mai spus, niște blugi sau o geacă sau niște adidași veritabili, pentru copil, fără să știe soțul meu, te rog. Ceva ce, deși ne-am străduit, ne străduim mereu, nu s-a putut până acum, ceea ce nu Înseamnă că ne plângem. Slavă Domnului, o ducem ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Piața Victoriei „să ia autobuzul“, și-a schimbat iar gândul și a luat cu mine tramvaiul două stații - asta a fost). Pe malul lacului nu se poate coborî, nici mirosul specific de baltă nu ajunge sus. Un tip scund, în geacă de piele, cu față de chinez-vietnamez, strigă la noi de departe ceva de neînțeles - devine de înțeles abia când scoate pistolul. Pe terenul moale unde intrasem printr-un gard spart, un miros pestilențial plutește la joasă înălțime, prea greu ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
localului. - Șefu’, de ce veniți aicea să beți bere? aud un glas în spatele meu. Înseamnă că nu știți care-i specialitatea la Soso. - Bănuiesc că tăria, da’ uite-acuma chiar n-aveam poftă! Mă întorc - în spatele meu e un tip în geacă de piele, cu mustăți husărești pe care nu știu unde le-am mai văzut. Se saltă pe scaunul de lângă mine, desenând cercuri pe lemnul barului cu fundul paharului lui umplut cu un lichid incolor. - Nu-i de poftă, să știi! Stalinskaia înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la margine se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-a pierdut prin cartiere - trebuia s-o vezi la nouă seara, ruptă de oboseală, nici de futai nu mai sunt bună, zice, dac-ai ști pe unde-am ajuns... În Rahova, a dat peste una care vindea bunătate de geci din piele. Chiar aș fi luat o haină din aia, dar intram în ea toată! Gagica a început să se țină după mine, te duc la mine-acasă, probezi, am toate mărimile, hai că vreau să vând, să-mi faci safteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]