1,325 matches
-
lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar consider că problema e de maximă urgență. Avea o voce apatică și stinsă, păînd că se adresează geamantanului maro care-i stătea pe genunchi. Lanark se întreba ce să-i zică, cînd Noakes continuă. — O anumită persoană înu doresc să-i pronunț numele) ți-a spus cu siguranță ce puteri extraordinare exercitam pe vremuri aici. Am fost directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mi-a permis să-mi fac o mică rezervă de delicatese pe care, sper, le vei considera utile. Am auzit că refuzi mesele noastre. Rima se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un vultur trecea în zbor. Lanark arătă cu degetul și spuse: — Asta nu-i? Nu-i un...? Noakes își șterse fruntea și zise: — Nu e un film. Lucrul de care mi-e groază încă nu s-a întîmplat. își închise geamantanul și se ridică: — Am o sănătate șubredă. Vă inoportunez și mă pun și pe mine într-o situație jenantă. Domnul să vă binecuvînteze, copiii mei. Cu arătătorul și degetul mare împreunate schiță gestul unei cruci în aer, deasupra capetelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nerăbdare și încîntare, lăsîndu-mă înmărmurit a doua zi, căci sărutările ei zgomotoase îmi explodau în urechi ca niște artificii, iar vraja îndelungată îmi anihila cu totul gîndirea. Așa că nu am băgat de seamă cînd m-a îmbrăcat, cînd a făcut geamantanul și m-a luat din casa aceea. Nu-mi amintesc dacă am mers cu trenul sau autobuzul, ci doar că la căderea nopții am luat-o pe o cărare printre copaci ale căror crengi înalte erau zdrobite de vînt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mod minunat de a-ți petrece vacanța, Duncan. Era o dimineață proaspătă de iulie. Thaw se prinse de marginea băncii din ambulanță, în timp ce domnul Thaw, aflat pe cea din față, mormăia și încerca să ridice cu ajutorul unui pix încuietoarea unui geamantan. — Ce s-a-ntîmplat? întrebă Thaw. — încuietoarea asta blestemată s-a înțepenit. — N-am nevoie de geamantan la spital. — Bineînțeles că n-ai. E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă, iar el își aruncă privirea prin fantă, spre străzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se prinse de marginea băncii din ambulanță, în timp ce domnul Thaw, aflat pe cea din față, mormăia și încerca să ridice cu ajutorul unui pix încuietoarea unui geamantan. — Ce s-a-ntîmplat? întrebă Thaw. — încuietoarea asta blestemată s-a înțepenit. — N-am nevoie de geamantan la spital. — Bineînțeles că n-ai. E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă, iar el își aruncă privirea prin fantă, spre străzile din Blackhill. Soarele strălucea și copiii țipau. N-a durat mult, zise el. — Da, spuse taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Bineînțeles că n-ai. E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă, iar el își aruncă privirea prin fantă, spre străzile din Blackhill. Soarele strălucea și copiii țipau. N-a durat mult, zise el. — Da, spuse taică-său lăsînd geamantanul jos. Mă simt ușurat acum. Cînd eu și Ruth or să urcăm pe Zermatt, or să știm că ești mai bine îngrijit decît acasă. Presupun că n-o să stau mult. Dacă aș fi în locul tău, Duncan, nu aș fi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ce face Sandy? — E tăcut, dar destul de fericit, cred. Are destul loc de alergat, iar Sludden locuiește în afara zonei de pericol, așa că nu pute. — Nici aici nu pute. — Peste douăzeci și patru de ore, și aici o să începi să sesizezi putoarea. închise geamantanul cu un clic și zise: — Aș fi vrut să iau lucrurile astea înainte să plec, dar mă temeam că o să apari brusc și o să te isterizezi. — Cînd m-ai văzut vreodată isterizîndu-mă? întrebă el iritat. — Nu-mi amintesc. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu tine. Eu și Sludden discutăm deseori despre tine, și el e convins că ai fi un om extrem de prețios dacă ai ști cum să-ți eliberezi emoțiile. El rămase rigid, strîngîndu-și pumnii și dinții ca să nu urle. Ea puse geamantanul la piciorul patului și se așeză pe el, răsucind o batistă. — O, Lanark, nu vreau să te rănesc, dar trebuie să-ți explic de ce plec. Crezi că sînt lacomă și nerecunoscătoare și-l prefer pe Sludden pentru că e un amant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Sandy. Dacă ne suni mai întîi, poți veni oricînd. Frankie are numărul și adresa. O să avem nevoie de o babysitter. — Spune-i lui Sandy c-o să vin curînd, și o să-l vizitez des. La revedere. Ea se ridică, luă geamantanul, ezită și zise: — Sînt sigură c-ai fi mai fericit dacă te-ai plînge mai mult. — Ai rămîne, dacă m-aș plînge? Nu, ți-ar fi mai ușor să pleci. Așa că, să nu te gîndești... Rămase cu gura deschisă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fețe strâmbe, guri știrbe, ochi urduroși și degete cu umflături de gută. Fata urcă și ea pe scândurile estradei și-și luă bilet. Pentru a doua oară, dar dintr-un motiv diferit, ofițerul își uită cu desăvârșire misiunea. Închise sec geamantanul cu zdrăngă-nele colorate și fesuri de poleială, dădu capra de lemn într-o parte și, cu geamantan cu tot, se văzu în fața blondei în rochie de lame, transformată acum în casieră. Cu biletul în mână, pătrunse în baracă, pășind automat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scândurile estradei și-și luă bilet. Pentru a doua oară, dar dintr-un motiv diferit, ofițerul își uită cu desăvârșire misiunea. Închise sec geamantanul cu zdrăngă-nele colorate și fesuri de poleială, dădu capra de lemn într-o parte și, cu geamantan cu tot, se văzu în fața blondei în rochie de lame, transformată acum în casieră. Cu biletul în mână, pătrunse în baracă, pășind automat în urma celorlalți și uitîndu-se zăpăcit după fată. Hala părea pe dinăuntru mult mai largă decât ai fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe Uranus, chiar în căsuța cu acoperiș în pantă de pe blocul stacojiu. Nu țin minte deloc marile evenimente de care-mi vorbește mama când, cu destule sfieli, se-ntoarce la perioada de pe Silistra. O dată s-a prăbușit tavanul camerei, distrugând geamantanul în care mă jucasem cu câteva clipe-nainte. "Eram în curte, întindeam rufele, când m-am pomenit cu tine ieșit din cameră, ținindu-te de balustrada galeriei și stngînd "Da, mami, da!" Da' eu nu te chemasem... Și deodată, buf! A
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe bicicletă neagră și hodorogită, grăbea undeva spre Spui. Un negru cu pantaloni de piele rodea o scobitoare, sprijinit de un stâlp, în dreptul restaurantului pe-a cărui firmă scria cu mici beculețe roșii "Leeuw". Rari trecători priveau în vitrinele cu geamantane din piele de crocodil sau cu suveniruri amsterdameze: lingurițe cu cele trei x-uri pe coadă, saboți vopsiți în galben și felurite soiuri de brânză etalate pe cîte-o felie groasă de lemn. Prin căsuțele plutitoare se aprinseseră primele lumini și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
forțează de-a alerga ca niște disperați. Când trece un personaj însemnat, prințul este ținut de a-i procura o trăsură bună și un număr mare din celelalte căruțe. Fiecare servitor ia una pentru el și alta pentru șeaua și geamantanul său, ceea ce face ca în o asemenea ocaziune sunt întrebuințați 70-80 cai. Prințul ia caii de la țărani pe un preț de nimica, ceea ce înmulțește serviciile, silniciile și asupririle. Prinții au două feluri de curieri, unii numiți călărași, cari fac drumul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
București Nord. Parcă tot orașul s-a sculat cu noaptea În cap...bombănea Andreea. Ia seama să nu te Înjure cineva...o atenționase mama. Abia scăpate de vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare, rămânea călătoria pe culoar În picioare. După o trecere fugară prin câteva vagoane cu locurile ocupate, se opriseră cele două “Excursioniste”, Într-un vagon la Întâmplare, dar pe culoar. Numai pentru geamantane au reușit să găsească locuri undeva În apropiere, ca să nu Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului. Sunt multe ferestre deschise, va fi un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos geamul din dreptul lor. Trenul se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o pornim pe jos și cu atâtea bagaje. Aici coboară multă lume sper, este gara poate reușim să urcăm și noi, se agitase Andreea să se apropie cât mai mult de ușa troleului. Eu pe scară nu merg și cu geamantanul, mai bine așteptăm altul, spusese mama vizibil Îngrijorată. Norocul lor a fost că ușa troleului era foarte aproape de ele, iar avalanșa de turiști dornici să urce cu orice preț, le-a obligat practic să și ia geamantanele și să se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
merg și cu geamantanul, mai bine așteptăm altul, spusese mama vizibil Îngrijorată. Norocul lor a fost că ușa troleului era foarte aproape de ele, iar avalanșa de turiști dornici să urce cu orice preț, le-a obligat practic să și ia geamantanele și să se lase Împinse În troleul care, se mai golise dar, repede se Încărca la loc. Avansați, doamnă, mai În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În spate zisese și mama Andreei cu sarcasm. Mă uit după fiica mea. E-n ordine, mamă, stau bine aici, nu-ți face griji și compostează tu bilet și pentru mine, o auzise pe Andrea care se așezase chiar pe geamantan, pentru mai multă siguranță. Șoferul mâna ca nebunul, nu ținea cont de apostrofările celor din mașină care se balansau când pe o parte când pe alta Într-un echilibru fragil. El avea de respectat un grafic și altceva nimic nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a acestor unchi și tanti: —Tu ești ca un S., asta-i, îți lipsește capacitatea de-a te orienta în viață. Hackler reușise ceea ce își dorise: când trenurile veneau din nou din sud cu sezonieri, umplând până la refuz gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu sînt un capăt de țară, îl aprobă domnul Președinte, încuind pe dinafară ușa biroului și avîntîndu-se pe scări în jos. Doamna Mina îi așteaptă deja în fața intrării înfofolită într-o haină groasă, cu căptușeală de lînă. Alături are un geamantan mare cu închizători cu cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Sena, aveți profilul perfect al omului din umbră care iese la rampă exact atunci cînd este nevoie de el. Sper că nu aștepți de mult, Mina, se îngrijorează domnul Președinte, nu știe pe ce să pună mîna mai repede, pe geamantan, pe mînerul portierei sau pe bușonul portbagajului. Lăsați-i pe restul să vorbească ce vor, să vă șușotească pe la spate, nici unul nu vă ajunge nici măcar pînă la glezne, adaugă Sena. Unde mergem? întreabă doamna Mina nerăbdătoare, urcînd pe bancheta din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a fi vorba, indiferent dacă se produce Între hotarele familiare ale Patriei („dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta”) sau Între cele, fluide, ale sufletului jefuit de alinări („Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte și aceasta/ pentru cei care rămânem În viață aici”). Și indiferent dacă despre tinerețea gata să ne lase În urmă, În enclava ruinată de „acasă”, sau despre bătrânețea care ne oferă refugiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]