56,083 matches
-
2004) etc. Foarte interesantă e însă convertirea cuvântului cu sens clar negativ într-o marcă a aprecierii superlative. Belea apare tot mai des cu funcția de echivalent al termenului de apreciere pozitivă, alături de mișto, cașto, meserie, marfă, super etc. Acest gen de evaluativ este în mod tipic reînnoit periodic în argou, pentru că folosirea insistentă îi tocește expresivitatea; perechea antonimică de bază (bun / rău) constituie de altfel și un foarte util mijloc de datare, pentru că preferința pentru un termen sau altul caracterizează
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
alter ego cu darul povestirii, orice morgă, orice metodă istoriografică, pentru a scrie ceva ce, stă însemnat pe chiar pagina de titlu, "nu este biografie", "nu este reconstituire", "nu este utopie". Ce este, atunci? O recuperare "lejeră" și simpatetică, în genul poveștilor despre Franța prinților de Navarra, un roman despre sobra antichitate contaminat de legendele cavalerești ale Evului Mediu? O carte (de fapt, două cărți) despre copii și despre prietenie? Mai curînd, este o "istorie" despre paternitatea incertă, privită deopotrivă ca
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice, devine material maleabil pentru "visul", apropiat de reprezentările "necanonice
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
IATC, ATF sau, mai recent, UNATC. Cu alte cuvinte, am văzut mereu după '90 promoțiile de la actorie, regie, păpuși, coregrafie ale institutului, academiei sau universității de artă teatrală și cinematografică, așa cum este azi titulatura celei mai importante școli de acest gen. Oricum, școala cu cea mai însemnată tradiție. Au fost ani cînd mergeam la examenele din timpul școlii, la Săptămîna Ușilor Deschise (o idee minunată). Pe mulți, pe foarte mulți dintre regizorii și actorii absolvenți de după 1990 îi știu chiar de la
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
sunt așa doar pentru ochiul meu latin. Exemple ale acestei tendințe sunt In vino veritas și, deși nu respectă în totalitate paradigma, Eu, Peter Sellers. Oricum, contrabalansează lungmetrajele-star de anul trecut: 21 de grame și Misterele fluviului. Totuși, și acest gen, axat pe situații tragice care sunt manipulate ca să mimeze cât mai realist o lovitură în plexul solar al publicului, și-au găsit moștenitorul lor european: filmul Nu te mișca. În ceea ce privește In vino veritas, obiecția mea ar fi inversul celei pe
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
astfel demonstrându-le limitele percepției și ale cunoașterii umane. Spațiul cosmic devine spațiu interior, iar "viitorul" e doar un pretext pentru o imersiune în trecut. Progresul tehnic pare simptomul involuției morale, mai ales când echipajul recade în atitudinea primitivă de genul "distrugem ce nu înțelegem". Cadrele lungi pentru care Tarkovsky e faimos dobândesc aici o utilitate specifică: ai senzația că echipajul e supravegheat ca șoarecii dintr-un laborator, că pe lângă tine, îi mai observă cineva. Acest dublu voyeurism e esențial pentru
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
doar prin obscenitate - paradoxal, e o creație a unei minți de nouăsprezece ani (Harmony Korine). E clar că acest film se vrea o contra-pondere a celor hollywoodiene cu și despre adolescenți, oribil de dulcege. Surprinzător însă e că cele două genuri, aparent opuse, se întâlnesc într-un punct: natura umană ciuntită. Adolescenții hollywoodieni fac greșeli, dar au o morală clară care îi cenzurează; nu sunt niciodată vicioși fără motiv, au scuze. Tinerii hollywoodieni au mereu adulți în preajmă, adulți care adesea
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
lumii "subterane" londoneze. Filmul lui Frears restaurează mediul de viață și umanitatea acestor personaje prin intermediul conștiinței lor morale pe care se încăpățânează s-o păstreze intactă chiar și când ar putea pierde totul din cauza ei. Acestui cineast remarcabil, melanjul de genuri pare să îi reușească de fiecare dată, iar acum îl folosește pentru a te lăsa să privești personajele din cât mai multe unghiuri cu putință. Există și un contrast: regizorul a mai făcut filme despre străini dizlocați, indieni și pakistanezi
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
cei mai pricepuți istorici literari ai noștri în a aprecia corectitudinea, competența, erudiția sau nepriceperea și pripeala altora în inițiativa de a edita sau de a interpreta textele clasicilor. E un domeniu de specialitate extrem de pretențios și care cere alt gen de competențe decât cronica literară sau comentariul la zi. Din nefericire, nu sunt prea mulți devotați pentru o astfel de îndeletnicire profesională. Pe vremuri, Paul Cornea și Mircea Zaciu au făcut bune oficii la "cronica edițiilor" din revista "Manuscriptum". În
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
susține Gheorghe Ceaușescu, sunt europeni prin origini, prin cultură (în care grund-ul european s-a regăsit mereu, în ciuda imixtiunilor în forță ale unor forma mentis dominatoare), prin aspirație. încercările de izolare a lui, justificate inclusiv prin pseudoteorii istorice, de genul tracomaniei propagate de comuniști, au fost sortite eșecului, generând, de fiecare dată, o voință și mai marcată de integrare, de reconectare la matrice. Dar ce înseamnă Europa și cum s-a născut conceptul definitoriu? Autorul, specialist în limbi clasice, apelează
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
nivelului biologic oferă șansa unei comunicări între științele naturii, psihologie, științele sociale și creație. Prin cultivarea unor astfel de corespondențe infrastructurale, înțelegerea tuturor acestor domenii se adîncește, se dinamizează: "Contrar structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în diade și binalități, inclusiv de genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
de fotografi. Ea, Virginie Pougnaud, născută în 1962 în Angoulęme a studiat pictura la New York. Din 1998 cei doi lucrează și expun împreună sub numele Clark&Pougnaud. Virginie pictează și realizează decorurile, machetele miniaturale, compoziția, iar Christophe fotografiază. Ideea postmodernă gen citat-colaj a unei expoziții Hommage ŕ Edward Hopper s-a născut, după cum mărturisesc, din pasiunea lor comună pentru lucrările americanului, seduși de punerile în scenă a ceea ce ei numesc poveștile nerostite, rămase necunoscute dar care se simt dincolo de pânză, deopotrivă
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
te oprești și te întrebi ce-a fost în mintea lui Stone: tot designul producției - care a fost responsabilitatea lui Jan Roelfs, designer care a lucrat adeseori cu Greenaway - e menit să dea impresia de realism, până la amănunte fulminante de genul: atunci când se filmează ploaia de petale cu care Alexandru e întâmpinat la intrarea în Babilon, s-a avut grijă să nu fie incluse petale de trandafiri galbeni, deoarece aceștia se găseau la acea vreme doar în China. Ca atare, Stone
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
Mircea Mihăieș Dacă la o lună de la trecerea mai spre partea sedentară a lui Iliescu și Năstase singurule lucruri negative despre noua putere sunt observații de genul: "De ce-a băut Băsescu din sticla de șampanie și nu s-a mulțumit doar să ciocnească simbolic cu poporul?", înseamnă că deruta pesedeilor e mare de tot. Cozile de topor ale vechii puteri mai încearcă câte o diversiune (un
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
timpul e împrumutată de cineva. Așa că mă voi limita la locul cinci din topul de box-office, loc ocupat de Omul-păianjen 2. Inspirat de benzi desenate, filmul nu are ambiții mari, vrea doar să fie pe placul copilului din noi. Pentru genul cu super-eroi, aș spune că bate Superman sau Batman. Diferența față de acestea e că eroul lor era superdotat și în viața de zi cu zi: Superman își făcea și treaba de salvator al umanității, plus că îndeplinea cu profesionalism sarcina
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică defectuoasă în care crește Alice anulează structurile sociale preexistente. Nu doar că nu și-a conștientizat genul, dar acceptă relația incestuoasă cu fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va contribui la apariția unui inconștient dominator. Alice își domină fratele într-o ordine simbolică patriarhală, chiar dacă îi poartă în pântece copilul. Propriul frate, cum ar veni, nu!? - Nu credeam că o să ajung vreodată să vă spun asta, dar interpretarea
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
limpezească din momentul în care Alice conștientizează starea de maternitate și își dă seama, în felul ei naiv, că nu mai e singură înăuntrul ei. Pe măsură ce se apropie momentul nașterii, instinctele o îndepărtează de imaginea paternalistă și apare conflictul de gen. Mi-am notat vorbele ei pe un petic de hârtie. Am să vi le citesc: Se întâmplase ca tata să mă trateze ca fiu și asta îmi punea o bară între picioare, la figurat. Vreau să spun că-mi era
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
interpretare care merită ținută minte, atât ca îndreptar de lectură, cât și ca memento pentru prozatorii români de azi (cărora nu le lipsește nimic, în afară de o miză): " Romanul lui Golding face parte din categoria cărților "periculoase", nu doar pentru că e genul de creație care naște ideologii și revoluții spirituale, ci și pentru că își face din adevăr principala coordonată. Adevărul naște de cele mai multe ori frică ori respingere, fie pentru că nu suntem pregătiți pentru el, fie pentru că pur și simplu ne e mult
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
și încercarea coregrafului de a crea pe muzică de jazz, fără a stăpâni domeniul, se transformă într-o nereușită. La două scaune de mine stătea Miriam Răducanu și fără să vreau mi-am reamintit de frumoasele ei creații în acest gen. De asemenea, coregrafia unor piese de grup, precum cea din Kaly Yuga este diluată, fără coerență, fiindu-mi greu să recunosc în ea personalitatea plastică specifică coregrafului, în continuare aflat în derută interioară. Luată separat piesa A quoi bon? este
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
afli a longevității, ei bine, acum nici de coșmaruri nu vei mai avea parte! O, acele perfect regizate coșmaruri pe care elevate personalități le "aștern" pe hârtie, mascată aluzie la nesuferite fețe ale realității, dacă nu calea dreaptă spre noi genuri ale artei, în tot mai reușita izbândă a acesteia la capitolul necomunicării. Da, câte nobile firi de către viață înșelate, de către comunitate dezamăgite, de propriul trup trădate nu și-au scos pârleala speculându-și franc coșmarele în nemuritoare opere, aducătoare de
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
de cinșpe mii de ori, dacă în clipa urmatoare el cade într-un canal rămas fără capac" (forum.softpedia.com). Surprinzător de frecvent e și numeralul paișpe mii: "să dați dovada de cât de maniaci sunteți apropo de un anume gen încât să îl împărțiți în paișpe mii de sub-genuri" (computergames.ro); "să mă chinui paișpe mii de ore ca să fac niște uscături" (culinar.ro); "i-am explicat de paișpe mii de ori" (desprecopii.com); "paișpe mii de alte variante și
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
începînd din 1993, Premiul Margareta Sterian, inițiat de pictorul Mircea Barzuca, legatarul testamentar al artistei, și sprijinit de Muzeul Național de Artă. Nici U.A.P. și nici o altă instituție culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește dinamica și vitalitatea artelor vizuale. Munca discretă și aproape anonimă a muzeografului este percepută încă drept o muncă administrativă, ignorîndu-se nejustificat rolul imens pe care îl joacă într-un climat cultural normal
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
forța lui Federman stă în faptul că nu se înțelege pe sine însuși și nici nu va fi vreodată înțeles, și are nevoie de celălalt, cititorul, ca să se facă auzit. Următoarea întrebare! - Cum ați ajuns la inventarea critificțiunii? - Ideea de gen, de împărțire a literaturii în genuri literare, e una burgheză. O piesă de Shakespeare e poezie, teatru, istorie, desfide orice clasificare. De aceea, cînd m-am apucat de scris romane, am făcut în așa fel, încît în orice moment al
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]