1,111 matches
-
suspină părintele Bernhard. Poate ceea ce-ți spun acum o să ți se pară erezie, dar mirul cu care sunt unși la Încoronare nu-i ferește de greșeli. Se vorbește de „sânge albastru“ și de „drept divin“. Oare așa să fie? Genealogiile Întortocheate conferă numai În aparență dreptul la dominație. Dar Împăratul are drept de viață și de moarte asupra supușilor și pretinde a fi reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ! Cică ar fi răspunzător de faptele sale numai În fața lui Dumnezeu! Hildebrand
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
versations-Lexikon al lui Meyer, Bibliogra phis ches Institut, Leipzig, 1924 -1930, se menționează numele lui Gebhard III von Zähringen, un „proeminent reprezentant al papa lității, Împotriva Împăratului Heinrich IV“. Rudolf Wahl scrie În Der Gang nach Canossa und in Wik Genealogie Mittelalter, Deutsche Könige ( Drumul la Canossa și la Wik, genealogii ale Evului Mediu, Îm părații germaniă: „A exercitat o mare influență asupra Reichstagului din Ingelheim, unde Heinrich IV a fost obligat să abdice.“ Data morții sale este fie 1110, fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-1930, se menționează numele lui Gebhard III von Zähringen, un „proeminent reprezentant al papa lității, Împotriva Împăratului Heinrich IV“. Rudolf Wahl scrie În Der Gang nach Canossa und in Wik Genealogie Mittelalter, Deutsche Könige ( Drumul la Canossa și la Wik, genealogii ale Evului Mediu, Îm părații germaniă: „A exercitat o mare influență asupra Reichstagului din Ingelheim, unde Heinrich IV a fost obligat să abdice.“ Data morții sale este fie 1110, fie 1111, conform lui Karl Schmid, Zähringergeschichte und Zähringertradition (Istoria și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clima Ungariei, Transilvaniei, Moldovei și Ungrovlahiei. Apare la Buda în 18171818, 1825, alcătuit și editat de Z. Carcalechi, ferlegherul cărților românești în Crăiasca tipografie a Universității II, unde sa imprimat și Calendariul în chirilice și nepaginat. Deosebit de partea calendaristică, cronologie, genealogie, poștă și târguri la români, partea literară cuprinde istorioare, fabule, povești, pilde etc. Calendariu pe anul 1917, în subtitlu, se arată că publicația este întocmită „cu toate ceale de lipsă, cu istorii foarte frumoase.” Cel pe anul 1825 poartă titlul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anii de la facerea lumii, anii după nașterea lui Christos; date cronologice pe anul 1880; Sărbătorile și alte zile schimbătoare de peste an; posturile în biserica grecorăsăriteană, dezlegarea postului, semnele cerești și caracterele lor. După zilele calendarului anului, erau redate informații despre genealogia Casei domnitoare Austriece, taxele de timbru și cele poștale, despre, Șemetismul bisericii ortodoxe orientale române din Ungaria și Transilvania; Mitropolia, Diacesele, Ierarhii mitropoliilor învecinate din Austro-Ungaria - inclusiv Mitropolia Bucovinei și a Dalmației , „Domița Ruxandra” de N. Cahe, nuvelă istorică reprodusă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu scrieri de: M.M. Călinescu, I.G. Sbiera, T.V. Stefanelli, S. Fl. Marian, I. Bumbac, V. Bumbac, S.V. Isopescu, V. Alecsandri, T. Bocancea, C. Morariu, A. Berariu, L.C. Rotopanu. Traduceri din: V. Funk, Lorenz de Stein, H.G. Bertrand. Cuprinde informații despre: „Genealogia dinastiei împărătești domnitoare în Austria”, Despre calendar și originea lui”, despre „Societatea academică România Jună” din Viena, „Despre istoricul fondului religionar gr.or. în Bucovina”, un „Episod din năvălirea turcilor și tătarilor în timpul lui Vasile Lupu în Moldova.” * Calendariul... Societatea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
întocmirea religiei muhammedane sau Historia incrementorum atque decrementorum Aulæ ottomanicæ aveau să fie descoperite la noi mult mai târziu în raport cu data apariției lor. Iar când Iorga publică manuscrisul grecesc, descoperit în biblioteca de la Cotnari, al lui Vasile Vatatzès, ținând de genealogia Cantacuzinilor, despre călătoria și aventurile central-asiatice ale viitorului șah Nadir al Persiei post-safavide, ne aflăm deja în 19391. Iar acestea nu ar fi decât mostre, foarte distincte, care ar intermedia cel mult imaginea teologică sau istorică a unei Persii musulmane
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care a putut ajunge Wikander. La Wikander: „În remarcabila sa lucrare despre mitologiile memoriei și uitării, profesorul Eliade subliniază faptul că în Grecia există două evaluări ale memoriei. În primul rând, aceea care se referă la evenimentele primordiale (cosmogonie, teogonie, genealogie) și, în al doilea rând, memoria vieții, adică a evenimentelor istorice și personale. Iar el adaugă: «Doar evenimentele care au avut loc în trecutul fabulos merită a fi cunoscute»”5. La Eliade însă: „Dar «mitologia memoriei și a uitării» se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
reconstituirea tipologiei confreriilor războinice arhaic-germanice și instituțiile recente ale noului Reich, învestit cu funcție mesianică, nici de formațiunile militare conduse de Heinrich Himmler 2 și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui Wodan crucificat 3. După susținerea tezei de doctorat la Uppsala, Wikander se stabilește
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1955) sau Fantastic Beliefs in Religion, Folklore and Literature, Stockholm, 1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices en marge du vocabulaire moyen-perse du destin (baxt, baxÍ)”, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
les choses (1966), comentând un pasaj din aceeași Über die Sprache und Weisheit der Indier: „Punctul decisiv care va lumina totul este însă structura internă a limbilor sau gramatica comparată, care ne va oferi soluții cu totul neașteptate la problema genealogiei limbilor, tot așa cum anatomia comparată a făcut lumină în domeniul istoriei naturale”. Foarte probabil, Wikander nu a cunoscut cartea și cercetările lui Foucault, chiar dacă acesta studiase în arhivele de la Uppsala, orientat într-acolo de nimeni altul decât bunul lor prieten
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vor spune mult nu numai despre destinul lui, dar și despre destinul oricărui politician român; poate și al oricărui cetățean care a traversat aceste decenii unice, teribile, cum o spuneam, din istoria românească și est-europeană. Cunosc extrem de puține date din genealogia familiei sale - a crescut În orașul dunărean Oltenița, dar l-am auzit la televizor mândrindu-se cu o bunică maramureșeană! -, tatăl său a fost un comunist curajos Într-o perioadă grea pentru acest minuscul partid, Înainte de război, când această grupare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o bibliotecă să citească filosofie? Noi publicăm texte integrale ale unor nume care nu au apărut sau au fost interzise timp de cincizeci de ani, cum sunt și cele două volume ale lui Nietzsche, Dincolo de bine și de rău și Genealogia moralei, În excelenta traducere a tânărului Victor Scoradeț, pe care revista noastră l-a lansat ca un foarte priceput cronicar dramatic. Și cum revista noastră are Încă un format mare, in-folio, cine deschide un număr, student, profesor sau intelectual curios
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevăr În broșura regretatului Acad. Emil Pop „Figuri de botaniști români” (București, 1967) se vorbește (p. 83-89) despre viața și opera lui Ion Grințescu, fratele mai mare al lui Gheorghe Grințescu și al lui Ernest Grințescu (ultimul a scris o genealogie a familiei Grințescu). Păcat că În broșura sa E. Pop, nu reproduce o fotografie mai bună a lui I. Grințescu! Încă o dată, stimate coleg Dimitriu, o dată cu regretul meu pentru a nu fi fost mai precis În chestiunea broșurii Ion Grințescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
decât în al treilea volum de versuri, Dreptul la timp, după ce primele două volume îi aduseseră o anume notorietate, deci o „platoșă politică” necesară acelor vremi și mai ales cuiva ce purta, ca și mine, nevăzută, pe creștet, vina, vina genealogiei sale: nepot, după mamă, al unui cneaz rus și general alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a fost o universitate, cea fondată pe muntele Scopus, în 1925, de către Judah Magnes (președintele ei până în 1948). O astfel de țară nu poate, n-ar trebui să se afunde în superstiția forței, în virilitatea cuceritoare și în reaua-credință naționalistă. Genealogia obligă. Neuronul va învinge mușchii! Era deja acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a forței și a vociferărilor bădărănești auzite adesea în autobuz. Am încercat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
necesar nu atât "altceva", cât "mai bine". Arta e ușoară când ai ce-ți trebuiește, adică talent. Realizarea sentimentelor și concepțiilor într-o formă sensibilă. Imaginația este când noi am făcut ceva și ne amintim. În Despot-Vodă, Alecsandri inventează o genealogie adhocă, dându-se rudă cu soția lui Lăpușneanu. Curentul "Semănătorului" este editat de G. Coșbuc. În "Somnoroase păsărele" poetul vrăjește o noapte feerică ca s-o prezinte iubitei sale, ca să poată dormi în pace. "Junimea" este o adunătură de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
document din 18 noiembrie 1393. Giurgiu a avut patru fii, Ivașcu, Stețco, Danco și Mihul Starostici (Stărostescul, după dregătoria de staroste). Ei sunt pomeniți, la 19 septembrie 1436, când depun, la Liov, jurământul de credință față de regele Vladislav al Poloniei. Genealogia familiei lui Giurgiu de la Frătăuți a făcut-o Mihai Costăchescu. Către sfârșitul secolului al XV-lea, urmașii lui Giurgiu de la Frătăuți împărțiseră moșia între ei. Dintre cei patru fii ai lui Giurgiu, numai doi au avut urmași, Ivașco și Mihul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Oder și se întindea spre Răsărit până dincolo de Nipru, Kievul, de exemplu, aparținând acestui regat. A fost apoi Imperiul Otoman, în continuă creștere în secolele XIV-XVI, reușind în 1517 să cucerească Egiptul, după care a urmat cucerirea nordului Africii. Din Genealogia imperatorum Turcorum a lui Felix Petancius și din lucrarea lui Konrad Adelmann von Adelmansfelden aflăm că Mahomed al II-lea, adversarul lui Vlad Țepeș și al lui Ștefan cel Mare, avea armata de 60-70.000 de oameni. Imperiul era împărțit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
neofiți ce i-au premers, scopul lui este foarte clar precizat: vânătoarea ca formă de pețire eroică, așa cum o cunoaștem mai ales din orațiile de nuntă, unde alaiul mirelui este prezentat ca o oaste împărătească pornită într-o expediție măreață. Genealogia eroului pare a fi un element important pentru reușita incursiunii în sacru, fiu de roman în această variantă, el este și om al muntelui, deci familiarizat cu centralitatea mitică: „Ficior de mocanî/ Și de moțilcan,/ Și de molidvău,/ Fost-ai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rămas în țară a fost bunicul meu. În urmă cu mai bine de 15 ani am redescoperit rudele din California în Los Angeles (Hollywood și Hemet) pe care le-am vizitat și cu care am făcut schimb de informații privind genealogia familiei noastre. Din partea mamei e mai greu de urmărit; totuși ajung la un ofițer polonez care în secolul al XVIII-lea conducea un batalion sau o companie maghiară ca mercenar. Prin căsătoria acestuia cu o unguroaică s-a născut familia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în cele mai bune raporturi cu fratele său, pornea în misiuni în străinătate și ocupa cele mai înalte funcțiuni în marină, în armată și aviație. În 1932 însă se însură cu doamna Tohăneanu, fosta doamnă Săvescu, supranumită Doletti după o genealogie cam obscură. Lucrurile se stricară, acea femeie avu o mare influență asupra lui și după mai mulți ani reușise să se căsătorească, fără însă a ține seama de statutul familiei regale care impunea consimțământul regelui. Căsătoria, juridic, nu exista, deși
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
for the Old Sacristy of Sân Lorenzo", în Artibus et historiae, 21, 1990. Paoli, C. (ed.), "Capitoli dei "Paciali" di Pistoia del MCCCCLV confermati dalla Signoria di Firenze nel MCCCCLXXIII", în Bullettino storico pistoiese, I, 1899, pp. 11-24. Passerini, Luigi, Genealogia e storia della famiglia Panciatichi, Cellini, Firenze, 1858, tav. XII. Pesman Cooper, Roslyn, "The Florentine Ruling Group under the "Governo Popolare"", 1494-1512, în Studies în Medieval and Renaissance History, serie nouă, VII, 1984-5, pp. 71-181. Petrucci, Armando, "Alcuni codici Corsiniani
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
secolului al XVI-lea și în secolul al XVII-lea, au fost scrise în scopuri genealogice și nu este probabil întâmplător că în această perioadă încep să apară astfel de cărți și în alte regiuni ale Italiei unde interesul pentru genealogie a devenit la fel de puternic ca pentru nobilimea de secol XVI din Toscana 13. Totuși, una dintre marile probleme care se ivește cu privire la cercetarea cărților de familie italiene este prevalența celor din Toscana în timpul secolelor al XIV-lea și al XV
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Pepo di Antonio de Albizzi în 1375; Messer Maso Rinaldo de Albizzi s-a căsătorit cu Giovanna di Bandino Panciatichi în 1420; iar Gualtieri di Corrado Panciatichi s-a căsătorit cu Tita di Niccolò de Albizzi în 1431; L. Passerini, Genealogia e storia della famiglia Panciatichi, Cellini, Firenze, 1858, tav. XII. Vezi și D. Kent, The Rise of the Medici, cît., pp. 173-174, 179-180. 36 Passerini, Genealogia ... Panciatichi, cît., p. 62. 37 L. Dominici, Cronaca seconda, în G. C. Gigliotti (ed.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]