4,959 matches
-
are meritul de a reda legea reflexiunii ca un caz particular al legii refracției” (p. 81). Toți acești termeni, cu sferă mai mult sau mai puțin Întinsă, Înseamnă niște generalități abstrase de pe fapte similare și sunt echivalentul termenului lege. Asemenea generalități posedă, după oamenii de știință, două Însușiri de căpetenie: ele slujesc Întâi a prevedea faptele viitoare, apoi a le explica. Asupra punctului dintâi d1 Picard zice că „știința se Înfățișează ca văzută a lumii din afară, prin mijlocirea conceptelor trase
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
valoare. În toate cazurile, chiar dacă, ceea ce pentru noi este sigur, psihologia nu va ajunge niciodată a stabili asemenea măsurători și a crea forme matematice În slujba legilor ei, nu rămâne mai puțin o știință care-și Întemeiază sistemul concepțiilor pe generalități de repețire, adică pe legi. Sociologia nu este, după dl Durkheim, decât „un fel de istorie Înțeleasă Într-un chip deosebit. Istoricul tratează și el despre faptele sociale, dar el le privește mai ales prin partea prin care sunt particulare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tranziției politice, iar în referirile la „istoria persuasiunii postcomuniste” se invocă modelul clasic al comunicării în funcție de care interpretează serii de date empirice culese din interviurile de grup la care au participat circa 150 de persoane. Se combină astfel speculații sau generalități cu statut științific precar și modele insuficient elaborate de organizare a unor serii de date empirice, dar se vizează concluzii cu rezonanță macrosocială și istorică. Din premisele adoptate și din datele empirice precar culese, A. Mungiu deduce concluzii pe măsură
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acțiunile umane și este produsă cunoașterea socială. Ele au dat prioritate raționalității, au valorizat știința și au instituit binoame polare ireconciliabile de tipul: valori vs fapte, structură (obiect) vs agenție (subiect), mijloace vs scopuri, realitate vs ficțiune, eternitate vs istorie, generalitate vs particularitate. Cunoașterea ar fi externă construcției sociale, ar aparține experților producători, ce trebuie chemați să orienteze și să producă acea construcție socială pe care ei o consideră dezirabilă. O astfel de practică a construcției teoretice și sociale s-a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
românească de azi, Limbaje lirice contemporane -, participă la un proiect unitar: o meditație asupra modernismului literar românesc. Nu mai e vorba de investigarea unui curent în sens restrâns sau a mișcării din jurul unei reviste, ci de un concept de mare generalitate. Criticul își propune să stabilească dacă literatura - în speță poezia, avută în vedere în mod exclusiv - creată la noi în secolul al XX-lea sub semnul simbolismului, expresionismului, ermetismului, avangardismului etc. are sau nu „semne particulare”, dacă se poate vorbi
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
acestui preot „moștenirea” din Măgula este concretizată în comportamentul oamenilor care ar fi mai credincioși decât cei din Tomșani. Așadar, simplificând, unii se cred mai deștepți, alții mai religioși. Dincolo de aceste delimitări care nu au totuși un grad important de generalitate, există și oameni pentru care nu există nici un fel de diferențe între locuitorii celor două sate. Unul dintre preoți s-a implicat în campania electorală pentru primărie, susținând fățiș unul dintre candidați. Aceasta nu pare a afecta însă relațiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
vexa așadar conservatorismul politicii romane, fiind însă perfect viu în comunitățile liturgice de la marginea orașelor. Așadar, un ortodox format de Părinții tradiției Bisericii nu se ghidează în viață după principii abstracte, ci caută mereu concretul personal și comunitar al vieții. Generalitățile îl plictisesc, căci agenda sa de lucru este scrisă „pe tabla de carne a inimii”. Sensul adevăratei catolicități se descoperă, în ortodoxie, prin participarea noastră în infinita dăruire de Sine a Fiului către Tatăl prin Duhul Sfânt. Doar cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras deduce din postulatele apofatismului esențialist - adică din recunoașterea imposibilității cunoașterii naturii divine - existența fie și germinală a unui agnosticism letal ni se pare, de departe, un abuz hermeneutic. Urmând generalităților aplicate de Heidegger istoriei gândirii occidentale, Yannaras nu distinge cu precizie momentele de criză și ruptură în tradiția teologică a creștinismului occidental. Intenția demonstrației sale ar putea sugera însă o altă cronologie. Primul semn al derivei este noul stil apologetic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scrie o sumedenie de termeni cu multe sensuri pentru cuvântul diversitate. Este evident că o astfel de definiție nu ne lămurește încă asupra noțiunii discutate și, ca urmare, acceptăm ideea de a înțelege conceptul de diversitate în toată complexitatea și generalitatea sa prin exemple. În fiecare caz concret în parte, noțiunea de diversitate are semnificații specifice precise, dar ridică numeroase probleme dificile și extrem de delicate privind studiul concentrării și diversității, metodologia teoretică și practică de studiu, interpretarea și însemnătatea rezultatelor studiului
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
activităților umane cere o diversitate de metode de management, iar cele două concepte nu sunt doar niște jocuri de cuvinte! Ca urmare, atunci când vorbim despre managementul diversității, trebuie să avem în vedere și noțiunea de proces de management în toată generalitatea acesteia, întrucât procesul de management al unei organizații, indiferent de natura sa, reprezintă ansamblul fazelor prin care: a) se determină obiectivele organizației și ale subsistemelor încorporate, resursele și procesele de muncă necesare realizării obiectivelor, precum și executanții acestora; b) se integrează
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în procesele de instruire. Principalele categorii pedagogice ale finalităților implicate în dezvoltarea conținuturilor de tip juridic sunt scopurile și obiectivele, ele reprezentând elemente specifice curriculumului universitar. Scopurile desemnează în sens general: • intenționalitățile proceselor instructiv-educative, de diferite niveluri și tipuri de generalitate; • achizițiile la care studenții (elevii) urmează să ajungă la finele unui proces de instruire; • în manieră specifică, desemnează schimbările ce urmează să se producă în conștiința și conduita individului; • capacitățile și atitudinile realizate pe intervale mari de timp. Obiectivele reprezintă
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
dispersării acestora. 3.2. Organizarea pe niveluri a obiectivelor predării științelor juridice și administrativetc " 3.2. Organizarea pe niveluri a obiectivelor predării științelor juridice și administrative" Așa după cum arată și profesorul Marin Manolescu, în lucrarea Pedagogie (2004), după gradul de generalitate putem distinge trei niveluri ale obiectivelor: Nivelul superior Reprezentat de ceea ce numim în mod obișnuit țelurile educației în general. Este nivelul cel mai abstract, cu definiri generale, care reprezintă principii de orientare pentru nivelurile următoare. Finalitățile învățământului românesc sunt precizate
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
componente: • una indică domeniul de conținut (informații, reguli, algoritmi de calcul etc.); • cealaltă indică procesele psihice sau modul de abordare de către elev a conținutului respectiv în activitatea de învățare. La același nivel intermediar, dar cu un grad mai mic de generalitate se situează obiectivele-cadru și obiectivele de referință. Acestea sunt mai concrete față de nivelul anterior, dar mai puțin structurate față de obiectivele operaționale (Manolescu, 2004). „Obiectivele-cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate și de complexitate. În calitatea lor de dominante
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
intermediar, dar cu un grad mai mic de generalitate se situează obiectivele-cadru și obiectivele de referință. Acestea sunt mai concrete față de nivelul anterior, dar mai puțin structurate față de obiectivele operaționale (Manolescu, 2004). „Obiectivele-cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate și de complexitate. În calitatea lor de dominante disciplinare, ele se referă la formarea unor capacități și aptitudini specifice disciplinei și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studii.” (Manolescu, 2004, p. 204). Spre exemplu, distingem obiective-cadru la
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
analiză ale obiectivelor educaționale demonstrează o mare diversitate tipologică, drept rezultat al folosirii unor criterii extrem de diferite. Recomandabilă este o analiză multinivelară, aplicând criterii variate, după cum urmează: a) natura achiziției preconizate; b) conținutul la care se conexează; c) gradul de generalitate sau de specificitate; d) funcțiile pedagogice îndeplinite; e) timpul relativ de realizare; f) caracterul comun sau diferențial. Importanța abordării multinivelare este dată de faptul că profesorul poate să stabilească complexitatea obiectivelor intenționate, să efectueze o planificare mai bună, să varieze
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
specificitate; d) funcțiile pedagogice îndeplinite; e) timpul relativ de realizare; f) caracterul comun sau diferențial. Importanța abordării multinivelare este dată de faptul că profesorul poate să stabilească complexitatea obiectivelor intenționate, să efectueze o planificare mai bună, să varieze gradul de generalitate, să realizeze oportun evaluarea, să reflecteze la tratarea diferențiată. Un element definitoriu al obiectivelor îl reprezintă clasificarea lor pe clase și domenii comportamentale, după cum urmează: • domeniul cognitiv, dezvoltat de teoreticieni ca Bloom, Gagne, Guilford, d’Hainaut, ordonează obiectivele de la simplu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
personalității elevilor (dimensiunea afectiv-motivațională și modurile de conduită). Profesorul Ioan Cerghit (1997) ne propune, la nivelul clasificării metodelor, criterii diferite: - după criteriul istoric - se face distincție între metodele vechi (clasice sau tradiționale) și metodele noi sau moderne; - după gradul de generalitate, se vorbește de metode generale și metode particulare sau speciale; - după caracterul individual/social - există metode de muncă individuală, divizate în: a) libere, b) sub îndrumarea profesorului și programate; metode de muncă colectivă (cu întreaga clasă), metode de muncă frontală
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
poate lua în studiu, bunăoară, exemplul Renașterii italiene pentru a înțelege întreaga epocă a Renașterii europene; se poate analiza cazul unei catastrofe ecologice pentru a sesiza întreaga problematică a protecției naturii. De la premise particulare se poate ajunge astfel la dezvăluirea generalității, la formularea unor concluzii generalizatoare (noțiuni, reguli, principii, legi etc.). Scopul principal urmărit de această dată îl constituie analiza atentă a problemei speței, împreună cu faptele, opiniile și aprecierile asociate cazului dat, și dezbaterea deschisă a acestora, enunțarea unor alternative și
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
dintre aceste direcții și realități literare. Fac această adăugire pentru rotunjirea cunoștințelor În domeniu și cu limpeziri teoretice și delimitări conceptuale, dar și pentru că, În onorabile dicționare literare generale, apărute după 2000, s-au difuzat informații neclare, echivoce și amabile generalități. Sibiu, 22 iunie 2007 Autoarea 1949 RECOMPENSĂ ȘI MISIUNE Înainte de a prezenta prioritățile și problemele literare ale acestui an, vom Încerca să le Încadrăm În climatul cotidian care le-a generat; din acest cadru general vom extrage apoi, câteva evenimente
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un remarcabil lexicograf, dar un mult mai puțin Însemnat artist. Gogol arată cum Într-o operă literară nu poate exista amănunt nesemnificativ. (Ă). Tipicul literar vine tocmai din combinarea aceasta infimă a notelor esențiale, care se aplică noțiunilor care vizează generalitatea lor, cu amănuntul particular legat de o anume reprezentare care desemnează individualul. În nuvela Matei Ion cunoaște viața nu avem de a face cu o evocare literară pentru că tot ce se Întâmplă e noțional, redus la generalizarea cea mai vagă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 1 treaba nu merge, deși meșterul e cel mai bun lucrător din fabrică; Întreabă de ce Matei Ion nu știe Încă să lucreze la strung; maistrul Își face autocritica și situația se schimbă. Dar tot ce ni se povestește e generalitate, mânuire de noțiuni. (Ă). Ceea ce spune dl. Talaz În Hai să ne Întovărășim pământul să-l muncim sau dl. Al. Șahighian În Un autor În căutarea unor personajii, poate fi foarte bine spus fără ajutorul literaturii. Rămâne atunci să se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exterior - pentru că se reduce la simple considerații ale scriitorului, pe deasupra subiectului și a oamenilor Înfățișați. (Ă) Partea a doua a romanului suferă mai ales de tratare grăbită, ceea ce-l face pe scriitor să alunece pe lângă fapte, Într-un fel de generalitate de pe urma căreia se resimte Însăși expresia: șablonardă; abstractă, sau idilic-sentimentală, dulceagă. Terminând de citit romanul lui Ion Călugăru, rămâi cu impresia (produsă În special În partea a doua a romanului) că biruințele repurtate de muncitorii Hunedoarei În punerea pe picioare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
afirmația că «poezia noastră a pășit Într-o nouă fază de dezvoltare», totuși demonstrația este mult prea superficială: formula autorului e aceea că În noua fază poeții «nu mai scriu despre viață, ci cântă Însăși Viața, că ei au părăsit generalitățile făcând loc faptelor (ceea ce nu se poate spune și despre articolele unora dintre criticii noștri, care sunt mult prea generale pentru a fi convingătoare)». (Ă). Trebuie să amintim aici și de discuția organizată de Viața românească În jurul poeziei publicate În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o semnează Suzana Delciu În nr. 158 al Contemporanului. În cele vreo câteva sute de versuri pe care le numără poezia, poeta Își propune să cânte Reșița. (Ă). Oamenii noi sunt pentru Suzana Delciu un simplu pretext pentru ancorarea În generalități. Utilizând clasicul procedeu popular de a trimite, prin vânt, scrisoarea celui iubit, poeta anunță pe muncitorii din alte uzine, partidul, Uniunea Sovietică, de realizările minunate ale muncitorilor reșițeni. (Ă). Singurele versuri care surprind ceva din caracteristicul omului nou: patosul muncii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoluționar. Pe marginea volumului „Vișinul lui Vania” de Victor Tulbure, În Flacăra, nr. 7, 17 febr. 1951) când cheltuiește câteva coloane ca să ne dovedească faptul bine știut că Victor Tulbure, prin poezia sa, luptă pentru pace: «(Ă)». Limitându-se la generalități, critica literară privește, În mod inevitabil, opera din afară, de sus, așa Încât aprecierile pe care le face seamănă cu niște verdicte. Se ajunge astfel, În chip fatal la critica dogmatică. Criticul nu mai e un cititor specializat ce străbate cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]