870 matches
-
sute de Cuceritori, adică toți cei rămași În capitala imperiului, căci numeroase grupuri de acțiune erau plecate În misiuni pe teritoriile Asiei și Europei. Din locul În care se afla, Alexandru observă un caic al poliției vamale acostând lângă corabia genoveză. În mijlocul mulțimii, Gabriel se Întoarse și văzu și el pericolul. Câțiva ieniceri urcară la bordul corabiei și fură Întâmpinați de căpitanul Morovan. De departe nu se putea desluși cum decurge discuția, dar se putu vedea cum un al doilea caic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicat ancora fără permisiune acum o oră sau două, dar a ancorat din nou În apropierea palatului. O parte din echipaj a coborât la țărm și s-a amestecat În mulțime. - O navă de spionaj... murmură Ștefănel. Sub ce pavilion? - Genovez! - Firește... Nu putea fi aproape nici un alt pavilion care să nu trezească suspiciuni! Bănuiesc că poliția vamală a primit un bacșiș gras și a Închis ochii... Amir, Cuceritorii dispun de flotă de război? - Doar două galioane, șase trireme ușoare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lucru cu adevărat important era schimbarea de putere la palatul Ak Sarai. Cine ar fi putut fi interesat de așa ceva? Un om trimis acolo pentru asta. Un om În misiune. Un pictor. Pictorul! Ștefănel Își aminti acum perfect de pictorul genovez care se afla În piață. Își aminti și detaliile care Îi dovediseră că palatul se mai afla sub supravegherea unei forțe străine, dar care nu Îi era deloc ostilă. Aflase de la Amir că Alexandru studiase pictura la Veneția. Pictorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsturnase. Nu mai exista viitor. Și apoi, din nou: dacă era Ștefănel? Dacă Ștefănel se Întorsese cu adevărat? Atunci de ce nu venise acasă? În Moldova? De ce la Istanbul? Și, dacă chiar era el, oare Îi dăduse prin minte că pictorul genovez din fața palatului Ak Sarai putea fi chiar Alexandru? Nu, n-avea de unde să-i vină un asemenea gând. Totul părea imposibil, din orice perspectivă ar fi privit. Tabloul pur și simplu nu se lega. Erau forme și culori diferite. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca toți prizonierii luați anul trecut la Vaslui și pe teritoriul dintre Vaslui și Dunăre să fie imediat eliberați și trimiși la Istanbul, și mai ales fiul beglerbegului Rumeliei, Soliman, pe numele său Isaac. Stăpânul lumii mai poruncește ca toți genovezii scăpați din bătălia de la cetatea Caffa și fugiți cu o corabie pe Marea Neagră și debarcați la cetatea Chilia să fie predați fără zăbavă trupelor noastre, pentru a fi executați. Ca semn al puterii și Înduplecării sale către pace, luminăția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ali Mihaloglu beg, care a fost Învins de Vlad Dracula În Balcani, dar vrea să-și dovedească geniul militar În Moldova. Trupe numeroase de achingii și spahii sunt comandate de faimosul Ahmed bey, cel care a cucerit cetatea Caffa de la genovezi. - Aliați? Întrebă Ștefan. - În primul rând Hanatul Crimeii, spuse postelnicul Mârza, fiul lui Stanciu, atent observator al frontului de Răsărit. Nu se știe când vor lovi și unde vor lovi, dar e limpede că tătarii lui Mengli Ghirai sunt supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un gest vânjos și apăsat, elegantul său stetson de cow-boy. Stetson-ul, pălăria cu boruri largi și cu lateralele îmbârligate în sus, ca în westernurile americane, fusese visul lui de o viață. Dealtfel stetsonul îi amintea de gospodăreasca pălărie a strămoșilor genovezi, care, înainte de căderea Bizanțului, colonizaseră Crimeea, Cetatea Albă, Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus, din obscure motive politice, Calaican găsea respingătoare utilizarea ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părăsesc marinăria, am condus, de mai multe ori, grupuri de pelerini pe drumul spre Ierusalim. Adesea, la bord, se comenta și se blestema tocmai căderea Damiettei. Cinci erau actorii acestei tragedii care erau chemați În cauză: francezii, lombarzii, teutonii și genovezii. Și apoi Ordinul Templului. Și mereu se ajungea la o dispută legată de care dintre aceștia era cel mai răspunzător pentru cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se alinieze pe două rânduri În fața lui, gâfâind sub povara armurilor. Le ceruse să se Înarmeze cu echipamentul complet, inclusiv cu spadele lungi și să Îmbrace și tunica exterioară, cu Însemnele Comunei. Șase oameni purtau pe umeri grelele arbalete genoveze, inutile Într-o ciocnire pe Îngustele străzi citadine, dar impresionante prin formele lor de hircocerbi din oțel. Să-și intimideze adversarul: asta Își propunea Dante. Până În clipa aceea, preferase să se miște cu discreție. Mârșăvia ascunsă Îndărătul morții lui Ambrogio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străbate și culege roadele? stărui. Veniero se opri, apucându-l de un braț. Poetul simțea strânsoarea fermă prin mânecă. — Pentru Dumnezeu, priorule! Nu neg că aș fi luat cu asalt câteva bogate corăbii sarazine, la vremea mea, și chiar și genovezii m-au primit nu o dată În vizită, Înainte ca faptele vieții mele să mă Împotmolească Între colinele voastre. Cu siguranță, cu câțiva ani În urmă aș fi putut Înarma de unul singur o galeră de luptă, iar messer Domenico nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toate științele converg, se spune. Fă, Îngrijește-te, rânduiește: nu asta e deviza voastră? Rectorul Încuviință din cap, cu prea puțină convingere. — Oricum, mă aflu aici ca să stau de vorbă cu unul dintre colaboratorii domnieie tale, adăugă Dante. Flavio Petri, genovezul. — Meșterul colorist? Și despre ce... Nu Își termină Întrebarea. Pe chipul poetului coborâse o mască impasibilă care nu lăsa loc pentru discuții. Cu o frază seacă, rectorul Îi ordonă unuia dintre copiști să Îl Însoțească. Laboratorul era situat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu un zâmbet reținut. Îl aștepta să continue. — Ce știi despre fabricarea aurului? Dante Încercase să formuleze Întrebarea pe un ton Întâmplător, dar Își dădea seama el Însuși de enormitatea cuvintelor sale. Fu surprins cel dintâi de seninătatea cu care genovezul Îi răspunse, ca și când ar fi fost vorba de o chestiune Întemeiată. — Am auzit câte ceva, În Îndelungata mea viață. Multe iluzii, o cercetare cu sângele clocotind În vine. Ani Întregi de insomnie Închinați acestei lucrări... nu știu dacă divină, prin dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât se poate de pură. — Și poate fi preschimbată În aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma unor subțiri filamente amestecate cu mase impunătoare de rocă și de pământ. N-am văzut niciodată... — Dar cum Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împiedicat să treacă granița? Cum a putut străbate teritoriile Bisericii ca să ajungă până aici? Noffo ridică din umeri. — Nu știm. A apărut la Florența ca prin farmec. Se crede că a călătorit cu o corabie. Probabil la bordul unei nave genoveze... Pentru bani, pirații aceia sunt gata de orice. Se află În oraș și sienezul acela milog, Cecco Angiolieri. S-a alăturat de Îndată companiei. Ei Îl așteptau, evident. — I-am citit chestiile, zise cardinalul cu un zâmbet disprețuitor. E taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din răsărit. Imaginea călărețului e sublimă și plăcută ochiului chiar și astăzi. Dar văzută prima dată a fost înfricoșătoare: calul și călărețul păreau o singură ființă. Dacă te îndoiești, răsfoiește memoriile călătoriilor lui Columb. Caraibienii s-au speriat de oamenii genovezului mai ales pentru că i-au văzut călări pe cai. Ăsta a fost centaurul: un călăreț pe calul său. Când toți au început să învețe călăria, legenda s-a hipertrofiat și a luat-o în antrepriză religia. Religiile s-au născut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aveau sarcina de a-i supraveghea și totodată de a-i apăra de accesele de furie ale câte unui soldat beat sau ațâțat. În cursul uneia dintre aceste preumblări i-a fost arătat tatei, în ușa unei taverne, un marinar genovez pe seama căruia întreaga Santa Fe făcea glume. Era numit „Cristobal Colón“. Voia, zicea el, să înarmeze niște caravele ca să ajungă în Indii mergând spre Apus, pământul fiind rotund, și nu-și ascundea speranța de a căpăta pentru această expediție o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să-i sâcâie pe suverani. Mohamed nu l-a mai revăzut niciodată pe acel genovez, însă eu, unul, am avut adesea prilejul să aud vorbindu-se despre el. La câteva zile de la întoarcerea tatălui meu, ducele Yahya îl chemă la el pentru a-i cere să-și reia funcția de măsurător, căci, îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și Aragonului. Tot stăruind, vizită după vizită, obținuse din partea lui Hamed dezrobitorul făgăduiala de a face să ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și adunase avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aur, nici veșminte de preț, doar un Coran și merinde pentru drum. A sosit apoi luna dhul-hijja, cerul s-a acoperit de nori, iar nopțile au devenit mai răcoroase. Tatăl tău încă se îndărătnicea, petrecându-și zilele între dezrobitor și genovez, întorcându-se seara abătut sau iritat, preocupat sau senin, dar fără să scoată o vorbă în legătură cu plecarea. Apoi, dintr-odată, când erau mai puțin de două săptămâni până la Anul Nou, a fost cuprins de o febrilitate derutantă: voia să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe castilieni, pe portughezi, uneori chiar pe marinarii genovezi sau venețieni. În Italia, acest flagel e numit boala franceză. * * * În anul acela, cred că era primăvara, tata a început să-mi vorbească despre Granada. Avea s-o facă adesea începând de atunci, ținându-mă ceasuri întregi lângă el, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai rece, un trib numit Mestasa a cărui principală activitate este aceea de a recopia, cu cea mai frumoasă scriere, un mare număr de cărți și de a le vinde mai apoi în Maghreb și mai departe. Un bătrân neguțător genovez stabilit la Fès, messer Thomasso de Marino, care se alăturase caravanei noastre și cu care am stat îndelung de vorbă, a cumpărat dintr-un singur sat cam o sută de astfel de cărți, minunat caligrafiate și legate în piele. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
piele. Mi-a explicat că teologii musulmani precum și personajele sus-puse din țara negrilor cumpărau sumedenie de asemenea cărți și că era vorba de un negoț extrem de profitabil. Cum ne opriserăm pentru a înnopta în acea localitate, l-am însoțit pe genovez la o cină oferită de furnizorul său. Locuința era bine construită, cu marmură și majolică, având pereții îmbrăcați în țesături din lână fină, iar podelele acoperite cu covoare tot din lână, plăcut colorate. Toți musafirii păreau a fi oameni prosperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dată, din voia absolută a Celui-de-Sus; contribuția mea n-a fost decât în ignoranță, aroganță și patimă a aventurii. Înainte de a o porni pe calea negoțului, m-am dus să-i fac o vizită lui messer Thomasso de Marino, bătrânul genovez pe care-l cunoscusem pe drumul spre Tombuctu și care, dintre toți neguțătorii străini stabiliți la Fès, era cel mai respectat pentru înțelepciunea și spiritul său de dreptate. Voiam să-i cer sfatul și, poate, și să lucrez câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în limba berberă că nu eram nici iscoadă, nici sol din Fès, ci doar un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în oraș și să mă îndrept spre han. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am văzut chiar în mijlocul drumului pe unde trebuia să trec doi bărbați în straie bogate care discutau cu glas tare, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]